eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție mandrina


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Mandrină [ man-dri-nă ]
VEZI SINONIME PENTRU mandrină PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului mandrina în mai multe dicționare

Definițiile pentru mandrina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a mandrina
Verbul: a mandrina (forma la infinitiv)
A mandrina conjugat la timpul prezent:
  • eu mandrinez
  • tu mandrinezi
  • el ea mandrinează
  • noi mandrinăm
  • voi mandrinați
  • ei ele mandrinează
VEZI VERBUL a mandrina CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MANDRINĂ:
MANDRÍNĂ mandrinae forme

1) Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operații de prelucrare.

2) Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oțel, ascuțită la unul din capete; dorn; priboi.

3) Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. /<fr. mandrin[1]
Forme diferite ale cuvantului mandrina: mandrinae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

MANDRINĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANDRINĂ:
MANDRÍNĂ, mandrine, substantiv feminin

1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare.

2. (tehnică) Priboi1 (1).

3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Variante: mandrín substantiv neutru]

– Din limba franceza mandrin.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MANDRINĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANDRINĂ:
MANDRÍNĂ, mandrine, substantiv feminin

1. Dispozitiv de fixare pe o mașină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operația de prelucrare.

2. (tehnică) Priboi1 (1).

3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [Variante: mandrín substantiv neutru]

– Din limba franceza mandrin.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MANDRINA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANDRINA:
MANDRINÁ, mandrinez, verb

I. tranzitiv

1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă.

2. (tehnică) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei.

– Din limba franceza mandriner.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MANDRINA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANDRINA:
MANDRINÁ, mandrinez, verb

I. tranzitiv

1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă.

2. (tehnică) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei.

– Din limba franceza mandriner.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MANDRINA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANDRINA:
MANDRINÁ verb

I. trecut A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului.
♦ A îmbina etanș capătul unei țevi cu o placă metalică. [< limba franceza mandriner].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

MANDRINA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANDRINA:
MANDRINÁ, mandrinez, verb

I. tranzitiv A îmbina, cu ajutorul mandrinei de lărgit, o țeavă cu o placă perforată pentru a realiza o încheietură etanșă.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MANDRINĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANDRINĂ:
MANDRÍNĂ, mandrine, substantiv feminin Dispozitiv pentru fixarea unei piese de prelucrat sau a uneltelor cu care se face prelucrarea. Mandrină universală de strung.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MANDRINA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANDRINA:
MANDRINÁ verb trecut a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< limba franceza mandriner)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

MANDRINĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANDRINĂ:
MANDRÍNĂ substantiv feminin dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. (< limba franceza mandrin)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

mandrină
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mandrină:
mandrínă (dispozitiv de prindere) substantiv feminin, genitiv dativ articulat mandrínei; plural mandríne[1]
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

mandrină
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mandrină:
mandrínă (dispozitiv de prindere) substantiv feminin, genitiv dativ articulat mandrínei; plural mandríne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

mandrina
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mandrina:
mandriná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mandrinéz, persoana a treia singular: el / ea și plural mandrineáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

mandrina
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mandrina:
mandriná (a mandrina) verb, indicativ prezent 3 mandrineáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

MANDRINĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANDRINĂ:
MANDRÍNĂ substantiv feminin vezi mandrin.
Definiție sursă: Dicționar de neologisme


CUVINTE APROPIATE DE 'MANDRINA'
MÂNDRÍMÂNDRÍEMANDRÍLMANDRÍNMANDRINÁMANDRINÁREMANDRINÁTMÂNDRÍREmândrișoáră

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MANDRINĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mandrină dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MANDRÍNĂ mandrinĂe forme 1 Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operații de prelucrare.
Mandriná a mandrinĂ verb, indicativ prezent 3 mandrineáză.

GRAMATICA cuvântului MANDRINĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mandrină.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MANDRINĂ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul MANDRINĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul mandrină are forma: mandríne[1]
  • group icon La plural verbul mandrina se conjugă: ei ele mandrineáză
VEZI PLURALUL pentru MANDRINĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE mandrină?
Vezi cuvântul mandrină desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mandrină?
[ man-dri-nă ]
Se pare că cuvântul mandrină are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MANDRINĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de urgență?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a sub privirea noastră; b acum, în prezent
miime < vezi limba franceza milisme < latina mīllēsimus
imediat, numaidecât, repede, fără întârziere
mai mult decât trebuie, exagerat, excesiv
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app