eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție manevra


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Manevră [ ma-ne-vră ]
VEZI SINONIME PENTRU manevră PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului manevra în mai multe dicționare

Definițiile pentru manevra din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a manevra
Verbul: a manevra (forma la infinitiv)
A manevra conjugat la timpul prezent:
  • eu manevrez
  • tu manevrezi
  • el ea manevrează
  • noi manevrăm
  • voi manevrați
  • ei ele manevrează
VEZI VERBUL a manevra CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ:
MANÉVRĂ, manevre, substantiv feminin

1. Deplasare organizată și rapidă a unei anumite grupări de trupe, pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui.
♦ (Mai ales la plural ) Pregătiri tactice ale unei armate sau ale unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. Tata fusese...la Tîrgoviște cu manevrele. PAS, Z. I 239. Nu vedeți că e cîmpul plin de batalioane romînești, ca la manevre? CAMIL PETRESCU, U. N. 346. În zădar și ofițerii se luptă, se bat mereu, în zădar mai fac manevre și-n tot chipul se sucesc. NEGRUZZI, S. I 128.

2. Totalitatea operațiilor făcute spre a conduce un tren, o navă, în direcția voită (mai ales la sosire și la plecare), spre a forma garnitura unui tren etc. Trupul...locomotivei de manevră care trăgea un vagon de marfă. DUMITRIU, B. forme 78. Lumea, ca de obicei, se strîngea pe cheu, ca să privească manevra vaporului care pleca. BART, E. 234.
♦ (Concretizat) Frînghie folosită la legarea și mînuirea pînzelor sau la legarea catargelor; aparat de manevrat. Oamenii grăbiți se strîng la posturi în dreptul manevrelor, pilotul își încleștează mînile în roata cîrmei. BART, S. M. 19.

3. figurat Uneltire făcută de cineva pentru a obține, a întreprinde sau a ascunde ceva. Pe urmă a început bănuiala că aș putea fi victima unei abile manevre, CAMIL PETRESCU, U. N. 186. Cu atîta ești mai vinovată, giupîneasă. Ai ochi și nu vezi manevrele Adelei. ALECSANDRI, T. I 355.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



MANEVRĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ:
MANÉVRĂ, manevre, substantiv feminin

1. (De obicei la plural ) Deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; prin extensie luptă.
♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război.

2. Ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele decuplate în direcția voită etc.
♦ Ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din portugheză
♦ (concretizat) Parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc.

3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc.
♦ (medicină) Totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții. Manevră obstetricală.

4. figurat (Mai ales la plural ) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip.

– Din limba franceza manœuvre.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MANEVRĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ:
MANÉVRĂ, manevre, substantiv feminin

1. (De obicei la plural ) Deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; prin extensie luptă.
♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război.

2. Ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele în direcția voită etc.
♦ Ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din portugheză
♦ (concretizat) Parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc.

3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc.
♦ (medicină) Totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții. Manevră obstetricală.

4. figurat (Mai ales la plural ) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip.

– Din limba franceza manœuvre.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MANEVRĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ:
MANÉVRĂ manevrae forme

1) mai ales la plural Deplasare a trupelor, susținută de regruparea organizată și rapidă a acestora în timpul operațiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neașteptate sau pentru a le reorganiza în urma unui insucces.

2) Ansamblu de exerciții tactice, prevăzute pentru instruirea militară a trupelor în condiții asemănătoare cu cele de luptă.

3) Totalitate de operații necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren.

4) Ansamblu de operații executate în vederea schimbării direcției de deplasare a unei nave, mai ales în timpul acostării sau ieșirii din portugheză

5) figurat Mijloc de a acționa în vederea atingerii cu orice preț a unui scop.

6) Parâmă folosită la fixarea și mânuirea pânzelor și a catargelor. /<fr. manoeuvre
Forme diferite ale cuvantului manevra: manevrae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



MANEVRA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANEVRA:
MANEVRÁ, manevrez, verb

I.

1. intranzitiv (Despre un tren) A executa mișcările pregătitoare necesare pentru formarea sau descompunerea unei garnituri, cum și pentru deplasarea vagoanelor la locul de destinație. De cealaltă parte a gării se aude o locomotivă manevrînd. C. PETRESCU, A. 341. Lîngă poarta docului trenurile manevrau. DUNĂREANU, CH. 67.
♦ tranzitiv A conduce, a pune în mișcare.

2. intranzitiv (Despre armate) A executa deplasări organizate și rapide, pe cîmpul de luptă sau de operații.

3. intranzitiv figurat A întrebuința diverse mijloace (de obicei necorecte) pentru a reuși într-o acțiune; a unelti.

4. tranzitiv (Cu privire la sume de bani) A mînui, a folosi.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MANEVRĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ:
MANÉVRĂ substantiv feminin

1. Manevrare.

2. (termen militar; la plural ) Pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă; (prin extensie) deplasare a unei armate sau a unei flote pe câmpul de luptă pentru a da inamicului o lovitură neașteptată.

3. Totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a trenurilor, de conducere a unei nave etc.
♦ (marină) Frânghie folosită la legarea și mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc.

4. (figurat) Uneltire, intrigă, mașinație. [conform limba franceza manoeuvre, limba rusă manevr, germana Manöver < latina manus

– mână, opera

– lucru].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

MANEVRĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ:
MANÉVRĂ substantiv feminin

1. manevrare.

2. (la plural) pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă.

3. totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a treburilor, de conducere a unei nave etc.

4. parâmă la fixarea și manevrarea velelor, la legarea catargelor etc.

5. (figurat) uneltire, intrigă, mașinație. (< limba franceza manoeuvre)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

MANEVRA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANEVRA:
MANEVRÁ, manevrez, verb

I.

1. intranzitiv (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (2).

2. intranzitiv (Despre unități militare) A executa o manevră (1).

3. tranzitiv A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc.
♦ A mânui bani.

4. intranzitiv figurat A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune.

– Din limba franceza manœuvrer.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MANEVRA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANEVRA:
MANEVRÁ, manevrez, verb

I.

1. intranzitiv (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (2).

2. intranzitiv (Despre unități militare) A executa o manevră (1).

3. tranzitiv A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc.
♦ A mânui bani.

4. intranzitiv figurat A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune.

– Din limba franceza manœuvrer.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

manevră
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru manevră:
*manévră forme, plural e (limba rusă manévr, plural -vry, despre germana manöver, care e limba franceza manoeuvre, italiana manovra, despre latina popular *manuópera [manu, cu mîna și ópera, operă, lucrare], apoĭ *manópera. vezi manoperă). Marĭ exercițiĭ saŭ evoluțiunĭ ale uneĭ armate saŭ flote. figurat Manoperă, uneltire, tertip. (Și propriŭ și figurat se uzitează maĭ mult la plural ).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

MANEVRA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANEVRA:
MANEVRÁ verb

I.

1. intr. A face mișcările necesare pentru compunerea sau descompunerea unui tren.
♦ trecut A conduce, a pune în mișcare o corabie etc.

2. intr. (Despre trupe) A executa diferite mișcări tactice.

3. intr. (figurat) A unelti.

4. trecut A mânui, a folosi (fonduri, bani). [< limba franceza manoeuvrer, după manevră].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

MANEVRA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANEVRA:
MANEVRÁ verb

I. intr.

1. (despre trenuri) a executa o manevră (3).

2. (despre trupe) a executa diferite mișcări tactice.

3. (figurat) a unelti.

II. trecut

1. a conduce, a pune în mișcare o navă.

2. a mânui, a folosi (fonduri, bani). (< limba franceza manoeuvrer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

manevră
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru manevră:
manevră, manevre substantiv feminin

1. (mai ales la plural ) uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip.

2. (argoul lumii interlope) faptă antisocială.

3. (deț.) afacere cu obiecte interzise în penitenciar.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

manevră
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru manevră:
manévră (manévre), substantiv feminin

– Luptă, manoperă. în franceză manoeuvre, conform italiana manovra. E dubletul lui manoperă, substantiv feminin, format artificial după limba franceza , ca spaniolă maniobra.

– derivat manevra, verb
Forme diferite ale cuvantului manevra: manévre

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

manevră
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru manevră:
manevră substantiv verbal INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. STRATAGEMĂ. SUBTERFUGIU. ȘIRETENIE. ȘIRETLIC. ȘMECHERIE. TERTIP. TRUC. UNELTIRE. VICLENIE. VICLEȘUG.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MANEVRĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ:
MANEVRĂ s.

1. (termen militar) (învechit) manoperă. (manevrae de infanterie.)

2. manevrare, manipulare, mînuire, (rar) manipulație. (manevra unui sistem tehnic.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

manevră
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru manevră:
manevră forme

1. mișcarea trupelor în campanie;

2. arta de a face evoluțiuni cu o corabie. vezi manoperă.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

manevra
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru manevra:
manevrá verb (silabe -vra), indicativ prezent persoana întâi singular: eu manevréz, persoana a treia singular: el / ea și plural manevreáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

MANEVRA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MANEVRA:
MANEVRÁ verb a manipula, a mânui, (învechit) a mania. (A manevra un dispozitiv.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

MANEVRA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MANEVRA:
MANEVRA verb a manipula, a mînui, (învechit) a mania. (A manevra un dispozitiv.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MANEVRĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MANEVRĂ:
MANÉVRĂ s.

1. (învechit) manoperă. (manevra de infanterie.)

2. vezi manevrare.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

manevră
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru manevră:
manévră substantiv feminin (silabe -vră), genitiv dativ articulat manévrei; plural manévre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

manevră
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru manevră:
manévră (-ne-vră) substantiv feminin, genitiv dativ articulat manévrei; plural manévre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

manevra
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru manevra:
manevrá (a manevra) (-ne-vra) verb, indicativ prezent 3 manevreáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'MANEVRA'
MANÉTĂMANETHONMANETÓNMANETTIAMANEVRÁMANEVRÁBILMANEVRABILITÁTEMANEVRÁNTMANEVRÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL manevra
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului manevra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MANÉVRĂ manevrae forme 1 mai ales la plural Deplasare a trupelor, susținută de regruparea organizată și rapidă a acestora în timpul operațiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neașteptate sau pentru a le reorganiza în urma unui insucces.
Manevrae de infanterie.
Manevra unui sistem tehnic.
A manevra un dispozitiv.
A manevra un dispozitiv.
Manevra de infanterie.
Manevrá a manevra -ne-vra verb, indicativ prezent 3 manevreáză.



GRAMATICA cuvântului manevra?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului manevra.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul manevra poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul manevra sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul manevra se conjugă: ei ele manevreáză
  • group icon La plural substantivul manevră are forma: manévre
VEZI PLURALUL pentru manevra la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE manevră?
Vezi cuvântul manevră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul manevră?
[ ma-ne-vră ]
Se pare că cuvântul manevră are trei silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL manevra

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Sarpe de casă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
soțul unei regine încoronate ca suverană
rânduri dese
specie de șarpe neveninos, lung de circa 1, 60 m, cu două pete galbene pe ceafă, care trăiește mai ales în regiunile inundabile, pe lângă casă natrix natrix
a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app