eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție mantuitor


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Mântuitor [ mân-tu-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU mântuitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului mantuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru mantuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MÂNTUITÓR:
MÂNTUITÓR, -OÁRE, mântuitori, -oare, adjectiv

1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează.

2. (Rar) Care mântuiește (2), care vindecă; tămăduitor.

3. (În religia creștină) Care mântuiește (3), izbăvește (de păcate); izbăvitor.

4. N. pr. m. articulat Denumire sub care este cunoscut Isus Hristos. [ pronunție: -tu-i-]

– Mântui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului mantuitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



MÂNTUITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MÂNTUITÓR:
MÂNTUITÓR, -OÁRE, mântuitori, -oare, adjectiv

1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează.

2. (Rar) Care mântuie (2), care vindecă; tămăduitor.

3. (În limbaj bisericesc) Care mântuie (3), izbăvește (de păcate); izbăvitor.
♦ (Substantivat, m. singular articulat) Nume dat lui Isus Cristos. [ pronunție: -tu-i-]

– Mântui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului mantuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MÂNTUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MÂNTUITÓR:
MÂNTUITÓR1 mantuitoroáre (mantuitoróri, mantuitoroáre)

1) Care mântuie de o situație grea.

2) Care mântuie de păcate. [silabe -tu-i-] /a mântui + sufix mantuitortor
Forme diferite ale cuvantului mantuitor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

mântuitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mântuitor:
mântuitor a. care mântue: faceți cruci mântuitoare AL. ║ m. cel ce mântue, în special Salvatorul lumii.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MÂNTUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MÂNTUITÓR:
MÂNTUITÓR2 m. articulat rel. Trimis al lui Dumnezeu; Isus Hristos. [silabe -tu-i-] /a mântui + sufix mantuitortor
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

mântuitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mântuitor:
mântuitór adjectiv masculin (silabe -tu-i-), plural mântuitóri; forme singular și plural mântuitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

mântuitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mântuitor:
mântuitór (-tu-i-) adjectiv masculin, plural mântuitóri; forme singular și plural mântuitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

MÂNTUITÓR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MÂNTUITÓR:
MÂNTUITÓR adjectiv verbal dezrobitor, eliberator, liberator, salvator.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'MANTUITOR'
MÂNTUIÉLNICMÂNTUÍNȚĂMÂNTUÍREMÂNTUÍTMÂNTUITÓRMântuitórulMÂNTUITÚRĂMantulMÂNTÚȘ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MÂNTUITÓR
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mântuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MÂNTUITÓR1 mÂntuitÓroáre mÂntuitÓróri, mÂntuitÓroáre 1 Care mântuie de o situație grea.
[silabe -tu-i-] /a mântui + sufix mÂntuitÓrtor.
[silabe -tu-i-] /a mântui + sufix mÂntuitÓrtor.



GRAMATICA cuvântului MÂNTUITÓR?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mântuitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MÂNTUITÓR poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul MÂNTUITÓR sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE mântuitor?
Vezi cuvântul mântuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mântuitor?
[ mân-tu-i-tor ]
Se pare că cuvântul mântuitor are patru silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MÂNTUITÓR

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Alivanta?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
excitant care, sincronizat în mai multe repetiții cu un reflex înnăscut, sfârșește prin a produce singur un efect identic cu cel al acestui reflex; propoziție condițională și substantiv feminin
tuberculoză care progresează foarte repede, sfârșindu-se cu moartea
a da sau a cădea etc
cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app