eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție marin


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Marin [ ma-rin ]
VEZI SINONIME PENTRU marin PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului marin în mai multe dicționare

Definițiile pentru marin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MARIN:
MARIN, latina Marinus. Numărul patronilor calendaristici exclude o influență dalmatină, propusă de N. Iorga (RI XIII 194), în ce privește răspîndirea numelui la noi; nu poate fi vorba nici de o relație cu Maria.

1. Marin, frecv., actual, nu lipsește în doc.; derivate: -ești, -eanca și -ici ss.; -escu.

2. Diminutive: Marin/ete, I., olt., act.; -ică; -cu; -cea; -cel act.; -ciu, act.

3. Mărin (Șchei I); -aș (Hur; -el (Șchei III); -oiu; -icul, olt., 1620 (Sd VI 465).

4. Marincaș (Mar); Mărincu, greacă (16 B II 260).

5. Măriniciu, greacă (16 A I 578).

6. Mărînca, T., ard. (Ra II 418); Marinoglu, Hr. (Fil A).

7. Din latina sanctus Marinus: Sumarin (13

– 15 B 93; Rel);

– Bratu lui (Isp IV p. 97); -ești substantiv (Cat; 16 B I 43), ca Sumedru < Sanctus Demetrius.

8. Prob. Samarina substantiv în Pind, cu asimilare regresivă < Sumarina. conform Samarinești substantiv în Mehedinți (Sur VI).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc



marin
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru marin:
*marín, -ă adjectiv (latina marinus). De mare, din mare: peștĭ marinĭ, plante marine. Care servește la navigațiunea maritimă: corabie, hartă marină; ceasornic marin. S. forme, plural e. Serviciu de marinar: marina e grea. Materialu și oameniĭ care compun puterea navală a uneĭ țărĭ saŭ companiĭ, flotă: marina militară, marina comercială. Tabloŭ care reprezentă marea (corăbiĭ, talazurĭ ș. a.). Infanteria de marină, în Francia, infanteria care azĭ se numește infanterie colonială. vezi navigațiune.
Forme diferite ale cuvantului marin: marin-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

marin
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru marin:
marín (marínă), adjectiv

– De mare. în franceză marin.

– derivat marină, substantiv feminin, din limba franceza marine; marinar, substantiv masculin (soldat la marină; argotic, avort, făt avortat), din italiana marinaro, conform limba neogreacă μαρινάρης; marinăresc, adjectiv (de marină, de marinar); marinărește, adverb (ca marinarii); marina, verb (a conserva carne sau pește), din limba franceza marinade; submarin, substantiv neutru, după limba franceza sous-marin.
Forme diferite ale cuvantului marin: marínă

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

MARIN
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARIN:
MARÍN, -Ă, marini, -e, adjectiv De mare; care ține de mare, care se referă la mare, care trăiește în mare. Faună marină. ▭ Mai stăruie parcă în auz, foșnetul marin de talazuri rostogolite, BOGZA, C. O. 329. Bolnavi trimiși să respire aer marin. C. PETRESCU, Î. I

12.
       • Pictură marină = pictură care înfățișează o priveliște a mării.
Forme diferite ale cuvantului marin: marin-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



MARIN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARIN:
MARÍN, -Ă, marini, -e, adjectiv Care ține de mare2, care trăiește sau crește în mare2, care este produs de acțiunea unei mări2; caracteristic mării2, de mare2.
♦ (Și substantivat, forme) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare2.
♦ Privitor la navigația pe mare2; maritim. Hărți marine.

– Din limba franceza marin.
Forme diferite ale cuvantului marin: marin-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MARIN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARIN:
MARÍN, -Ă, marini, -e, adjectiv Care ține de mare2, care trăiește sau crește în mare2, care este produs de acțiunea unei mări2; caracteristic mării2, de mare2.
♦ (Și substantivat, forme) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare2.
♦ Privitor la navigația pe mare2; maritim. Hărți marine.

– Din limba franceza marin.
Forme diferite ale cuvantului marin: marin-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

mărin
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mărin:
mărín substantiv neutru

– Balonare, meteorism la oameni și la animale, atribuit de credința populară faptului de a fi uitat de sărbătoarea de Sf. Marina (17 iulie). De la Marina.

– derivat marini, verb reflexiv (Bucovina, a suferi de dureri de burtă).

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

MARIN
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARIN:
MARÍN, -Ă adjectiv De (din) mare; care trăiește în mare.
       • Pictură marină (și substantiv feminin) = pictură a unei priveliști de la mare. [< limba franceza marin, italiana marino, latina marinus].
Forme diferite ale cuvantului marin: marin-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

MARIN
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MARIN:
MARÍN marină (marini, marine)

1) Care ține de mare; propriu mării.

2) (despre picturi) Care reprezintă marea; reprezentând un peisaj de mare. /<fr. marin[1]
Forme diferite ale cuvantului marin: marină

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

MARIN
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MARIN:
MARIN, Alexe (1814-1895, n. Craiova), pionier al învățământului chimic din țara noastră. Prof. univ. la București. Traduceri de manuale.
Forme diferite ale cuvantului marin: alexe

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

MARIN
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARIN:
MARÍN, -Ă adjectiv referitor la mare; care crește, trăiește în mare.
       • (substantiv feminin) pictură cu peisaj marin. (< limba franceza marin)
Forme diferite ale cuvantului marin: marin-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

mărin
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru mărin:
mărín, măríni, substantiv masculin (regional) nume dat unor bube, inflamații purulente, unor crampe la stomac.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

marin
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru marin:
marin a.

1. de mare: plantă marină;

2. ce servă la navigațiune: hartă marină.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

marin
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marin:
marín adjectiv masculin, plural maríni; forme singular marínă, plural maríne[1]
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

MARIN
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MARIN:
MARIN adjectiv (rar) pelagic, (învechit) marinesc. (Adîncurile marin.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

marin
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marin:
marín adjectiv masculin, plural maríni; forme marínă, plural maríne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Mărin
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mărin:
Mărin, -aș vezi Marin

3.
Forme diferite ale cuvantului marin: marin-aș

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc


CUVINTE APROPIATE DE 'MARIN'
MARÍMBĂMARIMBAFÓNMĂRÍMEmărimuriMARÍNMARINÁMARINÁDĂMARINÁRMARINÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Mărin
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mărin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MARÍN mărină mărini, mărine 1 Care ține de mare; propriu mării.
Adâncurile mărin.
Adîncurile mărin.



GRAMATICA cuvântului Mărin?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mărin.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Mărin poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Mărin sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
VEZI PLURALUL pentru Mărin la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE marin?
Vezi cuvântul marin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul marin?
[ ma-rin ]
Se pare că cuvântul marin are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Mărin
Inţelegi mai uşor cuvântul mărin dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Pictură marină = pictură care înfățișează o priveliște a mării
Pictură marină și substantiv feminin = pictură a unei priveliști de la mare



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Mărin

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se întâlni cu cineva bot în bot?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat și pe procese de prelucrare speciale, în scopul obținerii celor mai diverse efecte
care se înalță foarte sus
a se întâlni cu cineva pe neașteptate, față în față
fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app