 | as |
|
| Martor [ mar-tor ] VEZI SINONIME PENTRU martor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului martor în mai multe dicționareDefinițiile pentru martor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARTOR: MÁRTOR, -Ă, martori, -e, substantiv masculin și forme 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întîmplare, la un eveniment, la o discuție (și care poate relata sau atesta cum s-au petrecut lucrurile). Păstorii care trăiesc vara pe înălțimile Hăsmașului Mare sînt martorii, adeseori înspăimîntați, ai unora din cele mai năprasnice furtuni. BOGZA, C. O. 55. Sînt martori toți că nu mă ating de nimic din pungă. C. PETRESCU, C. vezi 36. Trebuie să-ți vorbesc fără martori, îi zisei. BOLINTINEANU, O. 371. • figurat Oltule, care-ai fost martor vitejiilor trecute Și puternici legioane p-a ta margine-ai privit. ALEXANDRESCU, P. 133. • (întărit prin «ocular») Martor ocular al întîmplării. 2. Persoană chemată să declare (în fața unei instanțe judecătorești) tot ce știe în legătură cu un fapt petrecut. Am luat parte ca martor la un proces, între un proprietar și un chiriaș, ARGHEZI, P. T. 92. Sătul de a face mereu de pomană meseria ticăloasă de martor mincinos, își ceru seama de la stâpîn. ODOBESCU, S. III 44. • Expresia: A lua pe cineva (de) martor = a invoca mărturia cuiva, a se servi de depoziția cuiva. Se întoarse să ia tot vagonul de martor la neobrăzarea călătorului. DUMITRIU, N. 6. Dumnezeu mi-i martor = jur că spun adevărul. ♦ Persoană chemată să fie de față, după lege, la îndeplinirea unor anumite acte pe care Ie semnează pentru a le da valoare legală. 3. (Ieșit din uz) Fiecare dintre reprezentanții a două persoane care urmează să se bată în duel. • Expresia: A trimite martori = a provoca la duel, trimițînd două persoane care să stabilească condițiile. 4. (tehnică) Obiect așezat în interiorul sau în apropierea unei lucrări de construcție (ori semn făcut pe o construcție) pentru a constitui un punct fix față de care să se facă măsurătorile sau să se determine unele deformații.- Variantă: mărtúr, -ă (CREANGĂ, A. 63, ALEXANDRESCU, M. 10, CONACHI, P. 102) substantiv masculin și forme Forme diferite ale cuvantului martor: martor-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARTOR: MÁRTOR, -Ă, martori, -e, substantiv masculin și forme 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. (și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele). • Expresia: Dumnezeu mi-e martor! = jur că spun adevărul! 2. Persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct. ♦ Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le cunoaște direct. ♦ Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală. 3. Fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel. • Expresia: A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel. 4. Probă de referință folosită în experiențele de laborator. 5. (În sintagma) Martor de eroziune = înălțime de dimensiuni variabile, care reprezintă restul unei vechi suprafețe atacate de eroziune. [Variante: (popular) mártur, -ă substantiv masculin și forme] – latina martyr. Forme diferite ale cuvantului martor: martor-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARTOR: MÁRTOR, -Ă, martori, -e, substantiv masculin și forme 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. (și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele). • Expresia: Dumnezeu mi-e martor! = jur că spun adevărul! 2. Persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct. ♦ Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le cunoaște direct. ♦ Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală. 3. Fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel. • Expresia: A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel. 4. Probă de referință folosită la experiențele de laborator. 5. (În sintagma) Martor de eroziune = înălțime de dimensiuni variabile, care reprezintă restul unei suprafețe atacate de eroziune. [Variante: (popular) mártur, -ă substantiv masculin și forme] – latina martyr. Forme diferite ale cuvantului martor: martor-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MARTOR: MÁRTOR martoră (martori, martore) m. și forme 1) Persoană care asistă sau a asistat la desfășurarea unui eveniment. 2) Persoană care dă lămuriri în fața unui organ judiciar în legătură cu anumite fapte, pe care le cunoaște și care pot ajuta la soluționarea unui proces. 3) învechit Persoană care însoțea pe fiecare dintre participanții la un duel. 4) tehnic Punct fix după care se fac măsurători în lucrările de construcții. /<lat. martyr Forme diferite ale cuvantului martor: martoră Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MARTOR: MARTOR s. 1. (juridic) (învechit și regional) mărturie, (Transilvania) tanău, (învechit) declarant, mărturisitor. (martor într-un proces.) 2. spectator. (martor neputincios la încăierare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MARTOR: MÁRTOR substantiv verbal martir, mucenic. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru martor: martor substantiv verbal MARTIR. MUCENIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru martor: mártor substantiv masculin, plural mártori Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru martor: mártor substantiv masculin, plural mártori Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARTOR' MARȚÓLEAmarțolínmartológMARTONMÁRTORmártorăMartulMÁRTURMĂRTURÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL martor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului martor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MÁRTOR martoră martori, martore m. Martor într-un proces. Martor neputincios la încăierare. Martor într-un proces. Martor neputincios la încăierare. |
GRAMATICA cuvântului martor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului martor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul martor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE martor? Vezi cuvântul martor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul martor?[ mar-tor ] Se pare că cuvântul martor are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL martor Inţelegi mai uşor cuvântul martor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A lua pe cineva de martor = a invoca mărturia cuiva, a se servi de depoziția cuiva Dumnezeu mi-i martor = jur că spun adevărul A trimite martori = a provoca la duel, trimițînd două persoane care să stabilească condițiile Dumnezeu mi-e martor! = jur că spun adevărul! 2 A trimite cuiva martori = a provoca pe cineva la duel În sintagma Martor de eroziune = înălțime de dimensiuni variabile, care reprezintă restul unei vechi suprafețe atacate de eroziune Dumnezeu mi-e martor! = jur că spun adevărul! 2 A trimite cuiva martori = a provoca pe cineva la duel În sintagma Martor de eroziune = înălțime de dimensiuni variabile, care reprezintă restul unei suprafețe atacate de eroziune |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL martor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da cu bâta în baltă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul martor are forma: mártori
