 | as |
|
| Menire [ me-ni-re ] VEZI SINONIME PENTRU menire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului menire în mai multe dicționareDefinițiile pentru menire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MENIRE: MENÍRE, meniri, substantiv feminin Misiune, rost, chemare, sarcină. Scriitorul a devenit un reprezentant al norodului, își închină binelui obștesc talentul și opera, își îndeplinește armonios menirea sa pe pămînt. SADOVEANU, E. 197. Nu se cade ca-n menirea ce croit-o-ne-am senină, Să ne fie spada roasă de-a păcatului rugină. DAVILA, vezi vezi 45. Rolul criticului de azi este eminamente constructiv, menirea lui este de a lămuri întunecatele și complicatele procese ale minții și vieții omenești. VLAHUȚĂ, O. A. 230. ♦ Ursită, soartă, destin. Tu ai aripi zburătoare Ca să te înalți la soare, Eu la umbră, la răcoare Am menire-nfloritoare. ALECSANDRI, P. P. 31. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MENIRE: MENIRE s. 1. chemare, misiune, rol, rost, sarcină, (regional) menință, (livresc figurat) sacerdoțiu. (Și-a împlinit menire.) 2. obiectiv, rol, rost, scop, sens, țel, țintă, (popular) noimă. (menire acestor măsuri a fost aceea de a...) 3. destin, fatalitate, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie, (rar) predeterminație, (învechit și popular) striște, (popular) dată, făcut, noroceală, norocire, orîndă, parte, rînduială, scrisă, soroc, (învechit și regional) sorocire, (regional) ursă, urseală, (învechit) predestinație, preursire, preursită, triște, ursitoare, (grecism învechit) proorizmos, (figurat) stea. (Așa i-a fost menire.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MENIRE: MENÍRE menirei forme 1) Sarcină, datorie pe care o are sau o îndeplinește cineva. 2) Forță supranaturală despre care se crede că ar determina dinainte desfășurarea evenimentelor; destin; ursită; fatalitate; soartă. /v. a meni Forme diferite ale cuvantului menire: menirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MENIRE: MENÍRE, meniri, substantiv feminin Acțiunea de a meni și rezultatul ei; misiune, rost, sarcină, predestinare; soartă, destin. – vezi meni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MENIRE: MENÍRE, meniri, substantiv feminin Acțiunea de a meni și rezultatul ei; misiune, rost, sarcină, predestinare; soartă, destin. – vezi meni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru menire: menire forme 1. soartă predestinată; 2. misiune, vocațiune: moartea respectează pe omul cu menire AL. [ vezi menì]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MENIRE: MENÍRE substantiv verbal oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeție, prorocie, prorocire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru menire: menire substantiv verbal ORACOL. PREVESTIRE. PREVIZIUNE. PREZICERE. PROFEȚIE. PROROCIE. PROROCIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru menire: meníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat menírii; plural meníri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru menire: meníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat menírii; plural meníri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru menire: meníre forme (despre menesc). Soartă, destin. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'MENIRE' menínțMENÍNȚĂMenipMenipeeMENÍREMENÍSCMENISCmeniscálMENISCECTOMÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL menire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului menire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Și-a împlinit menire. Menire acestor măsuri a fost aceea de a. Așa i-a fost menire. MENÍRE menirei forme 1 Sarcină, datorie pe care o are sau o îndeplinește cineva. Și-a împlinit menire. |
GRAMATICA cuvântului menire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului menire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul menire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE menire? Vezi cuvântul menire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul menire?[ me-ni-re ] Se pare că cuvântul menire are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL menire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lua partida cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul menire are forma: meníri
