eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție meridian


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Meridian [ me-ri-di-an ]
VEZI SINONIME PENTRU meridian PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului meridian în mai multe dicționare

Definițiile pentru meridian din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru meridian:
*meridián, -ă adjectiv (latina meridianus, de amează, de mează-zi, despre meridies, amează, din *medi-dies, despre médius, mijlociŭ, și dies, zi, compus ca și limba română mează-zi. vezi post-meridian). De amează: timpu meridian. Umbră meridiană, aceĭa pe care o aŭ lucrurile la amează. Înălțime meridiană, înălțimea unuĭ astru deasupra orizontuluĭ cînd trece la meridian. Lunetă meridiană, lunetă a căreĭ axă optică se poate îndrepta în toate direcțiunile în planu meridian al loculuĭ în care e instalată fără să ĭasă din acest plan. Linie meridiană, linie presupusă că e trasă pe suprafața pămîntuluĭ, de la nord la sud, în planu meridian al unuĭ locuțiune S. forme Meridiană, linia meridiană. Meridiana unuĭ loc, intersecțiunea planuluĭ meridian al acestuĭ loc cu orizontu. Meridiana timpuluĭ mijlociŭ, curbă trasă în prejuru liniiĭ de amează pe un cadran solar și care arată ameaza în timp mediŭ pentru fiecare lună. substantiv neutru, plural e. Meridian, mare cerc presupus că trece pin ceĭ doĭ polĭ și că împarte pămîntu în doŭă emisfere. Meridian ceresc, care trece pin axa lumiĭ și zenitu observatoruluĭ. Meridian terestru, care trece pin axa pămîntuluĭ și linia verticală a unuĭ locuțiune Primu meridian saŭ meridianu de origine, acela de la care începĭ să socoteștĭ longitudinea. Meridian magnetic, plan vertical care trece pin centru pămîntuluĭ și direcțiunea aculuĭ magnetic orizontal.
Forme diferite ale cuvantului meridian: meridian-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești



MERIDIAN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MERIDIAN:
MERIDIÁN, -Ă, meridiane, substantiv neutru, substantiv feminin, adjectiv

1. substantiv neutru Fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecția suprafeței Pământului cu semiplanul sprijinit pe axa geografică, constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice.
       • Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie) și în raport cu care se calculează, în baza unei convenții internaționale, longitudinea punctelor de pe glob. Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței Pământului cu planul vertical indicat de direcția acului magnetic. (astronomie) Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei cerești, care trece prin zenitul locului și prin polii cerești. Meridianul locului = linia de intersecție a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului.

2. substantiv neutru (matematică) Curbă a unei suprafețe de rotație cu un plan care trece prin axa ei de rotație.

3. S. forme Cadran solar care indică ora amiezii.

4. S. forme Canapea cu spătar și brațe inegale, care ține loc de șezlong.

5. Adj. Referitor la un meridian (1), care trece printr-un meridian. [ pronunție: -di-an]

– Din latina meridianus, italiana meridiano, limba franceza méridien.
Forme diferite ale cuvantului meridian: meridian-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MERIDIAN
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MERIDIAN:
MERIDIÁN, -Ă

I. adjectiv referitor la un meridian.
♦ cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (II,

1) și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță meridiană = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului.

II. substantiv neutru

1. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru.
♦ plan meridian = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului.

2. intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței.
meridian ceresc = cercul mare din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului.

3. (în acupunctură) linie imaginară a suprafeței pielii care unește diferite puncte corespunzând unui anumit organ.

II. substantiv feminin

1. intersecție a unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței.
♦ (astr.) ă locului = intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană.

2. (arheologie) cadran solar care indica ora amiezii.

3. canapea cu spătar și brațe inegale, care ține loc de șezlong. (< latina meridianus, italiana meridiano, limba franceza méridien)
Forme diferite ale cuvantului meridian: meridian-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

MERIDIAN
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MERIDIAN:
MERIDIÁN, meridiane, substantiv neutru (Uneori determinat prin «pămîntesc») Fiecare dintre liniile imaginare în formă de cerc, care, în număr de 360, trec prin polii globului pămîntesc tăind ecuatorul printr-un unghi drept și servesc la stabilirea poziției longitudinale a punctelor de pe glob. Oameni de altă rasă și animale de sub alt meridian. C. PETRESCU, A. 288.
       • (Poetic) Își desenează [norii] pe cer hărțile unor continente necunoscute, navigind apoi în lungul țărmurilor neexplorate încă. Unul după altul rămîn în urmă meridianele acestor lumi ciudate. BOGZA, C. O. 53. Primul meridian = meridianul stabilit prin convenție internațională ca fiind cel care trece prin localitatea Greenwich din Anglia și în raport cu care se calculează longitudinea punctelor de pe glob. Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței pămîntului cu planul vertical care include direcția acului magnetic.
♦ Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței.
       • Meridian ceresc = intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului.

– Pronunțat: -di-an.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



MERIDIAN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MERIDIAN:
MERIDIÁN, meridiane, substantiv neutru, adjectiv

1. substantiv neutru Fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecția suprafeței Pământului cu semiplanul sprijinit pe axa geografică, constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice.
       • Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie) și în raport cu care se calculează, în baza unei convenții internaționale, longitudinea punctelor de pe glob. Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței Pământului cu planul vertical indicat de direcția acului magnetic. (astronomie) Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei cerești, care trece prin zenitul locului și prin polii cerești. Meridianul locului = linia de intersecție a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului.

2. substantiv neutru (matematică) Curbă a unei suprafețe de rotație cu un plan care trece prin axa ei de rotație.

3. Adj. Referitor la un meridian (1), care trece printr-un meridian. [ pronunție: -di-an]

– Din latina meridianus, italiana meridiano, limba franceza méridien.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MERIDIAN
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MERIDIAN:
MERIDIÁN substantiv neutru

1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pământesc și determină gradele de longitudine.
       • Plan meridian = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului.

2. Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței.
       • Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului. // adjectiv Cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (1) și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță meridiană = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului. [pronume -di-an. / < limba franceza méridien, conform italiana meridiana, latina meridies

– amiază].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

MERIDIAN
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MERIDIAN:
MERIDIÁN meridiane n. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin cei doi poli geografici ai Pământului și care servesc drept punct de reper pentru determinarea longitudinii geografice. [silabe -di-an] /<lat. meridianus, italiana meridiano, limba franceza méridien
Forme diferite ale cuvantului meridian: meridiane

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

meridian
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru meridian:
meridian n. cerc imaginar al sferei terestre ce trece prin polii și zenitul observatorului: ca punct de plecare se iea un prim meridian dela care se socotesc toate celelalte, spre răsărit și spre apus.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

meridian
Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru meridian:
meridián substantiv neutru, plural meridiane; adjectiv masculin meridieni; fem. meridiană, plural meridiene
Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

meridian
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru meridian:
meridián adjectiv n. (silabe -di-an), forme meridiánă; plural n. și forme meridiáne
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

meridian
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru meridian:
!meridián1 (-di-an) adjectiv masculin; forme meridiánă, plural meridiáne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

meridian
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru meridian:
meridián substantiv neutru (silabe -di-an), plural meridiáne
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

MERIDIAN
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MERIDIAN:
MERIDIAN substantiv (georgrafic) (învechit) miazăzian.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

meridian
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru meridian:
meridián2 (-di-an) substantiv neutru, plural meridiáne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'MERIDIAN'
MERGUIMERGÚLMERICÍSMmerídăMERIDIÁNMERIDIÁNĂMERIDIONÁLMERIDIONALICÉSCMERÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL meridian
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului meridian dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MERIDIÁN meridiane n.



GRAMATICA cuvântului meridian?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului meridian.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul meridian poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul meridian sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul meridian are forma: meridiane
VEZI PLURALUL pentru meridian la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE meridian?
Vezi cuvântul meridian desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul meridian?
[ me-ri-di-an ]
Se pare că cuvântul meridian are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL meridian
Inţelegi mai uşor cuvântul meridian dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich Marea Britanie și în raport cu care se calculează, în baza unei convenții internaționale, longitudinea punctelor de pe glob
Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței Pământului cu planul vertical indicat de direcția acului magnetic
Astronomie Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei cerești, care trece prin zenitul locului și prin polii cerești
Meridianul locului = linia de intersecție a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului
♦ cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian II, 1 și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță meridiană = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului
♦ plan meridian = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului
♦ meridian ceresc = cercul mare din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului
ă locului = intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană
Primul meridian = meridianul stabilit prin convenție internațională ca fiind cel care trece prin localitatea Greenwich din Anglia și în raport cu care se calculează longitudinea punctelor de pe glob
Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței pămîntului cu planul vertical care include direcția acului magnetic
Meridian ceresc = intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului
Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich Marea Britanie și în raport cu care se calculează, în baza unei convenții internaționale, longitudinea punctelor de pe glob
Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței Pământului cu planul vertical indicat de direcția acului magnetic
Astronomie Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei cerești, care trece prin zenitul locului și prin polii cerești
Meridianul locului = linia de intersecție a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului
Plan meridian = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului
Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului
// adjectiv Cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian 1 și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță meridiană = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului
Meridian de origine = meridianul zero, primul meridian; meridian geografic = meridian terestru; meridian terestru vezi meridian geografic; meridianul zero vezi meridian de origine



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL meridian

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A vorbi sau a spune ca la sau ca din carte?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
mișcare a apei în mări și oceane
ionit
a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant
în cantitate foarte mică; cu bani puțini
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app