 | as |
|
| Merişor [ me-ri-şor ] VEZI SINONIME PENTRU merişor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului merisor în mai multe dicționareDefinițiile pentru merisor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MERIȘÓR: MERIȘÓR1, merișori, substantiv masculin 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere: a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (regional) scoruș. 3. Mic arbust de munte din familia ericacee, cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr1 + sufix -ișor. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MERIȘÓR: MERIȘÓR1, merișori, substantiv masculin 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere: a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (regional) scoruș. 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr1 + sufix -ișor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MERIȘÓR: MERIȘÓR1, merișoriși substantiv masculin 1. Diminutiv al lui măr1. Crescut-au Doi merișori nalți, Nalți și minunați. TEODORESCU, P. P. 79. 2. Mic arbust de munte, cu frunzele totdeauna verzi, cu flori albe sau roșietice și cu fructe în formă de bobițe roșii folosite în alimentație (Vaccinium vitis idaea). ♦ Cimișir; frunzele acestui arbust. Doi școlari eminenți și-au disputat cununa de merișor, smulgînd admirația profesorilor. CARAGIALE, O. II 186. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MERIȘÓR: MERIȘÓR2, merișoare, substantiv neutru Diminutiv al lui măr2. Lupul.. îi spuse: ține, Făt-Frumos, acest merișor. ISPIRESCU, E. 75. Merișor că-i întindea, Spre mîncare i-l dedea. TEODORESCU, P. P. 440. Cîte fete ardelene Toate-s negre la sprîncene... Albișoare, roșioare Ca și niște merișoare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 28. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru merișor: merișor m. 1. plantă cultivată adesea prin grădini, parcuri și cimitire (Vinca): din merișor se fac coroane pentru școlarii premiați; 2. (turcesc) cimșir; 3. arbust cu fructe roșii ca mărgeanul sau galbene, numite merișoare de mărimea cireșelor, din căre se face dulceață (Pirus baccata). [ vezi măr]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MERIȘÓR: MERIȘÓR2, merișoare, substantiv neutru 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merișorului1 (2), de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuințat pentru dulceață. 3. Fructul merișorului1 (3), cu aspect de bacă roșie, comestibil. – Măr + sufix -ișor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MERIȘOR: MERIȘOR, trecătoare în Carpații Meridionali, între culmile de S ale M-ților Șureanu și cele de N ale M-ților Retezat, care permite legătura între depreciativ Petroșani și Hațeg-Pui. Străbătută de o cale ferată și o șosea modernizată. Alt.: 759 merisor Cunoscută și sub numele de pasul Bănița. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MERIȘÓR: MERIȘÓR2, merișoare, substantiv neutru 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merișorului1 (2), de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea folosit pentru dulceață. 3. Fructul merișorului1 (3), cu aspect de bacă roșie, comestibil. – Măr2 + sufix -ișor. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MERIȘÓR: MERIȘÓR1 merisori m. (diminutiv de la măr) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz și cu fructe comestibile în formă de boabe roșii. /măr + sufix merisorișor Forme diferite ale cuvantului merisor: merisori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MERIȘOR: MERIȘOR substantiv (botanică) 1. (Vaccinium vitis idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (regional) coacăză, cocăzar. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perișor, (regional) verdeața-iernii. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MERIȘÓR: MERIȘÓR substantiv verbal brăbănoi, cimișir, ghimpe, rozmarin-de-munte, saschiu, scoruș, smirdar, sunătoare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru merișor: merișor substantiv verbal BRĂBĂNOI. CIMIȘIR. GHIMPE. ROZMARIN-DE-MUNTE. SASCHIU. SCORUȘ. SMIRDAR. SUNĂTOARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MERIȘÓR: MERIȘÓR2 merisoroáre n. Fructul merișorului. /măr + sufix merisorișor Forme diferite ale cuvantului merisor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru merișor: merișór (plantă) substantiv masculin, plural merișóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru merișor: merișór (fruct) substantiv neutru, plural merișoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru merișor: merișór1 (plantă) substantiv masculin, plural merișóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru merișor: merișór2 (fruct) substantiv neutru, plural merișoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MERISOR' MERIȘESCUMerislăuMERISMÁTICMERIȘOÁREMERIȘÓRmerișoreánmerișoreáncămérișteMERISTÉM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL merișor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului merișor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MERIȘÓR1 merișori m. /măr + sufix merișorișor. MERIȘÓR2 merișoroáre n. /măr + sufix merișorișor. |
GRAMATICA cuvântului merișor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului merișor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul merișor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE merişor? Vezi cuvântul merişor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul merişor?[ me-ri-şor ] Se pare că cuvântul merişor are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL merișor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuințe palustre?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul merișor are forma: merișóri
