 | as |
|
| Merit [ me-rit ] VEZI SINONIME PENTRU merit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului merit în mai multe dicționareDefinițiile pentru merit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MERIT: MÉRIT, merite, substantiv neutru Ceea ce face pe o persoană verb reflexiv:ednică de prețuire, ca urmare a unor acțiuni valoroase; verb reflexiv:ednicie; prin extensie însușire, talent, pricepere. Și-a făcut un nume destul de cunoscut, numai prin munca și meritele lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 62. Fură omorîți atunci... și mulți alții, vestiți prin meritul și avuțiile lor. BĂLCESCU, O. II 258. • locuțiune adjectiv De (un mare) merit = valoros, meritoriu. Creațiunea lui [Caragiale] e originală și de un mare merit. GHEREA, ST. CR, II 147. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru merit: 2) *mérit, a -á vezi trecut (despre merit substantiv neutru; latina mérito, -áre, a cîștiga pin muncă, despre merére și meréri, a merita, a cîștiga). Îs demn de: a merita o recompensă saŭ o pedeapsă, orĭ-ce scrisoare cuviincĭoasă merită răspuns. A binemerita de la patrie (latina de patria bene mereri), a merita recunoștința patriiĭ p. marĭ serviciĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MERIT: MÉRIT, merite, substantiv neutru Calitate, însușire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie verb reflexiv:ednic de stimă, de laudă, de răsplată; valoare, virtute. • Locuţiune adverbiala Pe merit = pe bună dreptate, justificat. – Din limba franceza mérite. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MERIT: MÉRIT, merite, substantiv neutru Calitate, însușire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie verb reflexiv:ednic de stimă, de laudă, de răsplată; valoare, virtute. • Locuţiune adverbiala Pe merit = pe bună dreptate, justificat. – Din limba franceza mérite. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MERIT: MÉRIT substantiv neutru Ceea ce face pe cineva demn de stimă, de prețuire, de considerație; ceea ce face ca un lucru să fie folositor și valoros. [plural -te, -turi. / < limba franceza mérite, italiana merito, latina meritum]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MERIT: MÉRIT merite n. 1) Calitate deosebită care impune respect, laudă sau recompensă. 2) Ansamblu de calități intelectuale sau morale. /<fr. mérite Forme diferite ale cuvantului merit: merite Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MERIT: MÉRIT substantiv neutru calitate (deosebită) care face pe cineva sau ceva demn de stimă, de prețuire; valoare. (< limba franceza mérite, latina meritum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru merit: merit n. 1. ceea ce face demn de stimă, de recompensă sau pedeapsă; 2. ceea ce un lucru are bun în sine: operă de merit. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru merit: 1) *mérit n., plural e (latina méritum, merit). Valoarea uneĭ persoane saŭ acțiunĭ: om, carte, operă de merit. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MERIT: MERIT substantiv valoare, (învechit) verb reflexiv:ednicie. (Lipsit de orice merit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Merit: Merit ≠ meteahnă, neajuns, viciu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru merit: mérit substantiv neutru, plural mérite Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru merit: mérit substantiv neutru, plural mérite Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MERIT' merișoreáncămérișteMERISTÉMMERISTEMÁTIC, -ĂMÉRITMERITÁmeritálMERITÁLĂMERITARISÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MERIT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului merit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MÉRIT merite n. Lipsit de orice merit. |
GRAMATICA cuvântului MERIT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului merit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MERIT poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE merit? Vezi cuvântul merit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul merit?[ me-rit ] Se pare că cuvântul merit are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL MERIT Inţelegi mai uşor cuvântul merit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De un mare merit = valoros, meritoriu Locuţiune adverbiala Pe merit = pe bună dreptate, justificat Locuţiune adverbiala Pe merit = pe bună dreptate, justificat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MERIT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hârtie de filtru?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul merit are forma: mérite
