 | as |
|
| Meritoriu [ me-ri-to-riu ] VEZI SINONIME PENTRU meritoriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului meritoriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru meritoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MERITÓRIU: MERITÓRIU, -IE, meritorii, adjectiv (Despre manifestări sau realizări ale oamenilor) Care e verb reflexiv:ednic de stimă, demn de laudă, care se bucură de aprobare deplină. Ispirescu... ale cărui colecțiuni de basme constituiesc o lucrare din cele mai meritorii. MACEDONSKI, O. IV 27. Ne putem felicita, domnilor, cu alegerea acestui autor care. a putut produce o așa meritorie emulațiune. ODOBESCU, S. II 486. Forme diferite ale cuvantului meritoriu: meritoriu-ie Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MERITÓRIU: MERITÓRIU, -IE, meritorii, adjectiv (Despre acțiuni sau realizări ale oamenilor) Care este verb reflexiv:ednic de apreciere, care are merite, merituos; care este destul de bun, de reușit, de valoros. – Din latina meritorius, limba franceza méritoire. Forme diferite ale cuvantului meritoriu: meritoriu-ie Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MERITÓRIU: MERITÓRIU, -IE, meritorii, adjectiv (Despre acțiuni sau realizări ale oamenilor) Care este verb reflexiv:ednic de apreciere, care are merite, merituos; care este destul de bun, de reușit, de valoros. – Din latina meritorius, limba franceza méritoire. Forme diferite ale cuvantului meritoriu: meritoriu-ie Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MERITÓRIU: MERITÓRIU meritoriue (meritoriui) Care are merite mari; demn de laudă sau de recompensă; merituos. Efort meritoriu. /<lat. meritorius, limba franceza méritoire Forme diferite ale cuvantului meritoriu: meritoriue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MERITÓRIU: MERITÓRIU, -IE adjectiv Demn de stimă, de laudă; cu merite. [pronume -riu. / < latina meritorius, conform limba franceza méritoire]. Forme diferite ale cuvantului meritoriu: meritoriu-ie Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MERITÓRIU: MERITÓRIU, -IE adjectiv cu merite, demn de stimă; merituos. (< latina meritorius, limba franceza méritoire) Forme diferite ale cuvantului meritoriu: meritoriu-ie Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MERITORIU: MERITORIU adjectiv 1. lăudabil, meritos. (O inițiativă meritoriu.) 2. meritos, valoros. (Lucrare meritoriu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru meritoriu: meritóriu adjectiv masculin [-riu pronume -riu], forme meritórie (silabe -ri-e); plural m. și forme meritórii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru meritoriu: meritóriu [riu pronume riu] adjectiv masculin, forme meritórie (-ri-e); plural m. și forme meritórii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru meritoriu: meritoriu a. care merită, demn de stimă, de laudă sau de recompensă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'MERITORIU' meriteánăMERITOCRÁTMERITOCRÁTICMERITOCRAȚÍEMERITÓRIUMERITÓSMERITUÓSMERÍZĂMERIZÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL meritoriu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului meritoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MERITÓRIU meritoriue meritoriui Care are merite mari; demn de laudă sau de recompensă; merituos. Efort meritoriu. O inițiativă meritoriu. Lucrare meritoriu. O inițiativă meritoriu. Lucrare meritoriu. |
GRAMATICA cuvântului meritoriu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului meritoriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul meritoriu poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE meritoriu? Vezi cuvântul meritoriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul meritoriu?[ me-ri-to-riu ] Se pare că cuvântul meritoriu are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL meritoriu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pod de gheață?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
