 | as |
|
| Mers [ mers ] VEZI SINONIME PENTRU mers PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mers în mai multe dicționareDefinițiile pentru mers din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MERS: MERS substantiv neutru 1. Mișcare, deplasare dintr-un loc într-altul (a ființelor cu ajutorul picioarelor, a vehiculelor, a obiectelor cu ajutorul unei forțe din afară sau al unui mecanism etc.). De la un timp nici mersul nu mai ajută nimic, mă trîntesc iar jos. CAMIL PETRESCU, U. N. 340. Petre își iuți mai mult mersul. REBREANU, R. II 199. Trenul prinse a-și domoli mersul, pînă se opri de tot în gară. MIRONESCU, S. A. 132. • Locuţiune adverbiala Din mers = în timpul deplasării. Se întoarce, așezîndu-și din mers firele de păr în care lucește lumina, C. PETRESCU, Î. II 271. • Mersul trenurilor = orar după care circulă trenurile într-o țară; prin extensie tabelă sau broșură care conține acest orar. 2. Felul de a merge al cuiva, umblet. Subt mersul său ușor nici verb reflexiv:eascurile nu trăsneau și nici așternutul moale și ruginiu de foi uscate și seci nu foșnea. HOGAȘ, M. N. 130. Ieși Zamfira-n mers isteț. COȘBUC, P. I 56. A trecut bădița dealul, Ii cunosc mersul și calul JARNÍK-BÎRSEANU, despre 96. ♦ Funcționarea unui sistem tehnic care consumă energie. Mersul ceasornicului. 3. figurat Curs, dezvoltare, evoluție, înaintare, desfășurare. Păstra de la zi la zi... o condică amănunțită a lucrului în mers. C. PETRESCU, R. DR. 56. Preotul vorbea cu... ceilalți țărani despre mersul verb reflexiv:emii. REBREANU, I. 23. Mi-e drag să stau și din ochi de-amărunt să privesc La sate tot mersul de trai romînesc. COȘBUC, P. II 203. ♦ Funcționare. Dacă însă un curios ar fi observat cu singe rece mersul său [al teatrului], ar fi văzut cu întristare că nu are baze solide. NEGRUZZI, S. I 345. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MERS: MERS, mersuri, substantiv neutru Faptul de a merge. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. • Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concret) tabel sau broșură care cuprinde acest orar. • Locuţiune adverbiala Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieșire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). • Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfășurare a unei activități. ♦ (Mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. • Mers în gol = regim de funcționare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – vezi merge. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MERS: MERS substantiv neutru Faptul de a merge. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. • Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concret) tabel sau broșură care cuprinde acest orar. • Locuţiune adverbiala Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieșire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). • Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfășurare a unei activități. ♦ (Mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. • Mers în gol = regim de funcționare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – vezi merge. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MERS: MERS s. 1. deplasare, mergere, mișcare. (mers lui prin grădină.) 2. circulație, umblet, (popular) purtare. (O potecă formată prin mers oamenilor.) 3. călcătură, mișcare, pas, pășit, umblet, (rar) mersătură, (învechit și popular) mersură. (Are un mers săltăreț.) 4. ducere, mergere, plecare, pornire. (După mers lui acolo.) 5. curs, desfășurare, dezvoltare, evoluție, (Muntenia) șiretenie. 6. mers-înainte = dezvoltare, evoluție, înaintare, progres, propășire, (popular) ridicare, săltare, (învechit) pricopsire, progresie, prohorisire, (figurat) creștere. (mers al societății.) 7. funcționare. (mers unui ceasornic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mers: mers n., plural urĭ (despre merg). Acțiunea de a merge: l-am văzut în mersu meŭ spre casă. Umblat, modu de a merge: pasu, trapu și galopu îs mersurĭ ale caluluĭ. Mișcare, circulațiune: mersu trenurilor. Mișcare de mecanism: mersu ceasorniculuĭ. figurat Înaintare, curs, dezvoltare, evoluțiune: mersu uneĭ boale, uneĭ afacerĭ, unor ideĭ. Mers armenesc (Moldova), gebea, un mers legănat al caluluĭ. vezi buĭestru. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MERS: MERS n. 1) vezi A MERGE. 2) Deplasare dintr-un loc în altul (a oamenilor și a vehiculelor, pe căi de comunicație). * Din mers fără a se opri. mersul trenurilor orarul de circulație a trenurilor. 3) Mod de a merge; umblet. mers ușor. mers apăsat. 4) Mod de funcționare a unui sistem tehnic. mersul motorului. 5) Felul sum se desfășoară un fenomen sau un proces. mersul lucrurilor. /v. a merge Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mers: mers n. 1. modul de a merge: mersul calului; 2. mișcarea celui ce merge: a-și grăbi mersul; figurat mersul ceasornicului; 3. înaintare, desvoltare: mersul unei boale, unei afaceri; figurat mersul ideilor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru mers: mérs (= plecat) adjectiv, plural merși; fem. mearsă, plural merse Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mers: mers substantiv neutru, plural mérsuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mers: mers substantiv neutru, plural mérsuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MERS: MERS substantiv verbal curgere. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mers: mers substantiv verbal CURGERE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MERS' MEROVEUMEROVINGIMEROVINGIÁNMERRIFIELDMERSmérșăMERSĂTÚRĂMERSEBURGMERSEY |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mers Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mers dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mers lui prin grădină. O potecă formată prin mers oamenilor. Are un mers săltăreț. După mers lui acolo. Mers al societății. Mers unui ceasornic. * Din mers fără a se opri. Mersul trenurilor orarul de circulație a trenurilor. Mers ușor. Mers apăsat. Mersul motorului. Mersul lucrurilor. Mersul lui prin grădină. O potecă formată prin mersul oamenilor. Are un mers săltăreț. Mersul unui ceasornic. |
GRAMATICA cuvântului mers? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mers. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mers poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mers? Vezi cuvântul mers desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mers?[ mers ] Se pare că cuvântul mers are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mers Inţelegi mai uşor cuvântul mers dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Din mers = în timpul deplasării Mersul trenurilor = orar după care circulă trenurile într-o țară; prin extensie tabelă sau broșură care conține acest orar Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; concret tabel sau broșură care cuprinde acest orar Locuţiune adverbiala Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând Mers înainte = progres Mers în gol = regim de funcționare în care nu se produce lucru mecanic util Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; concret tabel sau broșură care cuprinde acest orar Locuţiune adverbiala Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând Mers înainte = progres Mers în gol = regim de funcționare în care nu se produce lucru mecanic util Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă Mers-înainte = dezvoltare, evoluție, înaintare, progres, propășire, popular ridicare, săltare, învechit pricopsire, progresie, prohorisire, figurat creștere |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mers |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: La minte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mers are forma: mérsuri
