 | as |
|
| Meşteşugire [ meş-te-şu-gi-re ] VEZI SINONIME PENTRU meşteşugire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mestesugire în mai multe dicționareDefinițiile pentru mestesugire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MEȘTEȘUGIRE: MEȘTEȘUGÍRE, meșteșugiri substantiv feminin 1. Acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei. Aranjare, potrivire. Niște pline albă ca zăpada și niște legumă bună de mîncare, însă gătită fără multe meșteșugiri. ISPIRESCU, E. 101. 2. Uneltire, vicleșug, înșelăciune. Vom vedea-n haine bune niște oameni îmbrăcați, Umblînd cu meșteșugire și-nșelînd lumea prin piaț. PANN, P. vezi I 62. Îmi plesni în cap o meșteșugire ca să putem scăpa de acea hiară. GORJAN, H. II 33. verb reflexiv:emea încurcăturilor și meșteșugirilor lor sătănești trebuie să înceteze. ȘEZ. IV 132. 3. (Concretizat) Mecanism, dispozitiv. Învîrtind niște șurupuri și niște vîrfuri la niște meșteșugiri ce avea acest foișor, începu a pluti în vînt. ISPIRESCU, L. 367. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MEȘTEȘUGIRE: MEȘTEȘUGÍRE, meșteșugiri, substantiv feminin 1. (Rar; mai ales fam.) Acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei. ♦ Talent, pricepere, îndemânare. ♦ Uneltire, șiretlic, vicleșug. 2. (învechit și popular; concret) Meșteșug (II 2). – vezi meșteșugi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MEȘTEȘUGIRE: MEȘTEȘUGÍRE, meșteșugiri, substantiv feminin 1. (Rar; mai ales fam.) Acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei. ♦ Talent, pricepere, îndemânare. ♦ Uneltire, șiretlic, vicleșug. 2. (învechit și popular; concret) Meșteșug (II 2). – vezi meșteșugi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru meșteșugire: meșteșugire substantiv verbal ABILITATE. COMPLOT. CONJURAȚIE. CONSPIRAȚIE. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. INTRIGĂ. ISCUSINȚĂ. ISTEȚIE. ISTEȚIME. ÎNDEMÎNARE. MAȘINAȚIE. PRICEPERE. ȘTIINȚĂ. TALENT. UNELTIRE. UȘURINȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru meșteșugire: meșteșugíre (rar) substantiv feminin, genitiv dativ articulat meșteșugírii; plural meșteșugíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru meșteșugire: meșteșugíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat meșteșugírii; plural meșteșugíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MESTESUGIRE' MEȘTEȘUGÁȘmeșteșugéscMEȘTEȘUGÉȘTEMEȘTEȘUGÍMEȘTEȘUGÍREMEȘTEȘUGÍTMEȘTEȘUGÓSmeșteșuguítMESTGHANEM |
GRAMATICA cuvântului meșteșugire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului meșteșugire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul meșteșugire poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE meşteşugire? Vezi cuvântul meşteşugire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul meşteşugire?[ meş-te-şu-gi-re ] Se pare că cuvântul meşteşugire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL meșteșugire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A prinde sau a da grai?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul meșteșugire are forma: meșteșugíri
