eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție miez


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Miez [ mi-ez ]
VEZI SINONIME PENTRU miez PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului miez în mai multe dicționare

Definițiile pentru miez din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIEZ:
MIEZ, (rar) miezuri, substantiv neutru

1. Partea interioară, mai moale, a unui fruct, a unei legume, a pîinii etc. Să vă dea... colivă cu miez de nucă. CREANGĂ, A. 39. Să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, N. 27. Pere cu miezul roșu. ȘEZ. V 68.
♦ Partea cea mai dinăuntru, interiorul unui lucru oarecare; mijloc, inimă. îl chinuia piciorul, parc-ar fi avut o dihanie cu dinți ascuțiți, ce i se tîra prin miezul osului coapsei. DUMITRIU, B. forme 133. A tras în miezul tîrgului la hanul lui Manuc. CARAGIALE, O. III 29. Deveni... mic ca un mărgăritar albastru, stropit cu stropi de aur și c-un miez negru. EMINESCU, N. 65.
       • Miezul nopții = mijlocul, jumătatea nopții.
♦ (tehnică) Miez de turnătorie = parte detașabilă a unei forme de turnătorie, așezată în aceasta pentru a se obține golul interior sau scobiturile laterale ale unei piese turnate. Armătură de miez - scheletul metalic al unui miez de turnătorie executat din sîrmă de oțel, din fontă etc.
♦ (Regional) Fărîmâ, bucățică. Cînd cînta, se gîndea la cei șapte copii, slabi, galbeni de foame și la nevasta lui, rămasă, de luni de zile, fără un miez de pîne. CAMILAR, N. I 26.

2. figurat Parte esențială, fond, conținut al unui lucru. Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină, Care mîngîie, care alină. DEȘLIU, G. 34. Munca noastră îi miez din lupta noastră. DAVIDOGLU, M. 61. Am putea să abordăm însuși miezul articolelor d-lui Panu, adică relația dintre eminescienii noștri de azi și literatura trecută. GHEREA, ST. Hristos III 162.
       • locuțiune adjectiv Cu miez = substanțial, valoros, bogat. Din povestirile lui cu miez și de o îngăduitoare ironie, nenea Iorgu știa întotdeauna să-nsuflețească un ceas de plictiseală. C. PETRESCU, S. 102.
       • Expresia: A intra în miezul lucrurilor = a pătrunde în fondul problemelor, a studia chestiunile adînc, în profunzime. A vorbi fără miez = a vorbi cuvinte deșarte, fără temei.

3. figurat (În legătură cu noțiuni temporale) Mijloc, toi. Cînd mi-am revenit complet în fire... era miezul nopții. GALACTION, O. I 242. Era-n amiazi și-n miez de vară Și soarele-a scăzut spre seară. COȘBUC, P. I 102. Avea o împărăteasă tînără și zîmbitoare ca miezul luminos al zilei. EMINESCU, N.

3.

– plural și: (m.) miezi (VLAHUȚĂ, O. A. II 87), mieji (DELAVRANCEA, T. 147).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

miez
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru miez:
miéz (miézuri), substantiv neutru –

1. Mijloc, centru, punct central. –

2. Inimă, buric, gălbenuș. –

3. Pulpă, măduvă. –

4. Esență; partea moale a pîinii.

– Mr. ńedzu, megl. (m)ńez, istr. mež. latina mĕdius (Diez, I, 276; Pușcariu 1075; Candrea-Dens., 1105; REW 5462).

– derivat miază, adjectiv (medie), din latina mĕdia, păstrat numai în comp.; miază Păresi (învechit, apoi Miezi-Păresimi), substantiv feminin (jumătatea postului mare), din latina media quadragesima; miazănoapte, substantiv feminin (învechit, miezul nopții; învechit, larvă nocturnă; nord); substituită la primul sens de miezul nopții; miazăzi, substantiv feminin (învechit, amiază; sud), substituită la primul sens de amiază, vezi aici; miezos, adjectiv (cu mult miez, cărnos); miezură, substantiv feminin (lînă de proastă calitate, resturi de la darac; Bucovina, tărîțe), sing. reconstitiut din plural miezuri; miezuină, substantiv feminin (Transilvania, hotar, hat, răzor), cu sufix -ină ca în viezuină, păscuină (relație cu mejdină, conform Candrea, Cihac, II, 191, Tiktin, e dubioasă); primez (variantă primiez), substantiv neutru (despărțitură; scîndură sau băț care desparte doi cai într-un grajd), în Olt., Banat și Transilvania, poate direct din latina per medium (Candrea-Dens., 1103; Tiktin); împremieza, verb (a separa cu un perete despărțitor; a împărți în două).
Forme diferite ale cuvantului miez: miézuri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

MIEZ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIEZ:
MIEZ, miezuri, substantiv neutru

1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc.; inimă (IV 3).
♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etc.; interior; specializare partea din interior, comestibilă, a unei nuci.
♦ Expresia: A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța.
♦ (tehnică) Parte a unei forme de turnătorie, așezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obțin goluri sau scobituri într-o piesă turnată.
♦ Piesă de fier masiv, de oțel sau formată din lame de oțel decupate, care se introduce în interiorul unor aparate electrice.

2. figurat, Partea esențială, fondul unei probleme; semnificație, tâlc.
       • locuțiune adjectiv Cu miez = cu tâlc, substanțial.

3. (În sintagmele) Miezul nopții sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioadă din jurul orei 24; toiul nopții. Miezul zilei = a) ora 12 ziua, amiază; b) perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii).

– Din latina medius.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MIEZ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIEZ:
MIEZ, (2) miezi, substantiv masculin, (3) miezuri, substantiv neutru

1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc.; inimă (IV 3).
♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etc.; interior.

2. S. m. specializare Partea din interior, comestibilă, a unei nuci.
       • Expresia: A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța.

3. substantiv neutru (tehnică) Corp detașabil folosit în turnătoria de piese pentru obținerea golurilor de turnare.

4. figurat Partea esențială, fondul unei probleme; esență, fond.
♦ Valoare, sens; semnificație (adâncă), tâlc.
       • locuțiune adjectiv Cu miez = cu tâlc, substanțial.

5. (În sintagmele) Miezul nopții sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioadă din jurul orei 24; toiul nopții. Miezul zilei = a) ora 12 ziua, amiază; b) perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). [plural și: (2) mieji]

– latina medius.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



MIEZ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MIEZ:
MIEZ miezuri n.

1) Partea inferioară, de obicei moale, a unui fruct, a unui sâmbure, a pâinii. miez de nucă.

2) Partea din mijloc a unui lucru. miezul osului.

3) popular Partea comestibilă, curățată de coajă, a semințelor (de floarea-soarelui, de dovleac etc.).

4) Moment când o acțiune sau un fenomen în desfășurare atinge cea mai mare intensitate; toi. * miezul nopții mijlocul, toiul nopții. miezul verii mijlocul, toiul verii.

5) figurat Partea esențială a unei probleme; esență; fond. * Cu miez cu conținut, cu tâlc. /<lat. medius
Forme diferite ale cuvantului miez: miezuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

MIEZ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MIEZ:
MIEZ s.

1. centru, nucleu. (miez unui corp.)

2. (regional) sîmbure. (miez de nucă.)

3. centru, mijloc, (figurat) buric, inimă. (În miez pămîntului.)

4. mijloc, putere, toi, (popular) dric, tărie, temei, (regional) vipie, viu. (În miez nopții.) 5.* (termen bisericesc) miezul păresimilor = (regional) tîndala (articulat).

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

miez
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru miez:
miez n.

1. mijloc: miezul nopții;

2. partea interioară a poamelor;

3. miez de pâine;

4. figurat fond, substanță: scrie puțin, dar cu miez. [latina MEDIUS].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

miez
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru miez:
miez substantiv neutru / substantiv masculin, (tehnică) plural n. miézuri / (părți comestibile la nuci) m. miezi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

miez
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru miez:
miez2 (interior al unei forme de turnătorie) substantiv neutru, plural miézuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

miez
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru miez:
!miez1 (parte comestibilă a nucii) substantiv masculin, plural miezi/mieji
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

MIEZ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MIEZ:
MIEZ substantiv verbal conținut, esență, fond, materie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

miez
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru miez:
miez substantiv verbal CONȚINUT. ESENȚĂ. FOND. MATERIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

miez
Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru miez:
miez substantiv neutru (substantiv masculin), plural miezuri (mieji)
Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

miez
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru miez:
miez3 substantiv neutru (miezul zilei)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'MIEZ'
MIEUNÁMIEUNÁREMIEUNÁTMIEUNĂTÚRĂMIEZMIEZÁRmiezi-păresimiezonopticăMIEZÓS

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL miez
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului miez dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MIEZ miezuri n.
Miez de nucă.
Miezul osului.
* miezul nopții mijlocul, toiul nopții.
Miezul verii mijlocul, toiul verii.
* Cu miez cu conținut, cu tâlc.
Miez unui corp.
Miez de nucă.
În miez pămîntului.
În miez nopții.
Miez de nucă.
În miezul pământului.



GRAMATICA cuvântului miez?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului miez.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul miez poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul miez sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul miez are forma: miezuri
  • group icon La plural verbul miez se conjugă: ei ele miezuri
VEZI PLURALUL pentru miez la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE miez?
Vezi cuvântul miez desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul miez?
[ mi-ez ]
Se pare că cuvântul miez are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL miez
Inţelegi mai uşor cuvântul miez dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Miezul nopții = mijlocul, jumătatea nopții
♦ tehnică Miez de turnătorie = parte detașabilă a unei forme de turnătorie, așezată în aceasta pentru a se obține golul interior sau scobiturile laterale ale unei piese turnate
locuțiune adjectiv Cu miez = substanțial, valoros, bogat
A intra în miezul lucrurilor = a pătrunde în fondul problemelor, a studia chestiunile adînc, în profunzime
A vorbi fără miez = a vorbi cuvinte deșarte, fără temei
♦ Expresia: A hrăni sau a crește pe cineva cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța
locuțiune adjectiv Cu miez = cu tâlc, substanțial
În sintagmele Miezul nopții sau miez de noapte = a ora 12 noaptea; b perioadă din jurul orei 24; toiul nopții
Miezul zilei = a ora 12 ziua, amiază; b perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei
Miezul verii sau iernii = perioada de mijloc a verii sau a iernii
A hrăni sau a crește pe cineva cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța
locuțiune adjectiv Cu miez = cu tâlc, substanțial
În sintagmele Miezul nopții sau miez de noapte = a ora 12 noaptea; b perioadă din jurul orei 24; toiul nopții
Miezul zilei = a ora 12 ziua, amiază; b perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei
Miezul verii sau iernii = perioada de mijloc a verii sau a iernii
* termen bisericesc miezul păresimilor = regional tîndala articulat
Termen bisericesc miezul păresimilor = regional tândala articulat



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL miez

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Casă de nașteri?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a mobiliza în vederea unei acțiuni
a avea mare influență asupra cuiva
instituție medico-sanitară, în care se acordă viitoarelor mame, la naștere, asistență calificată
a începe să se coacă, să se pârguiască
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app