 | as |
|
| Mijloc [ mij-loc ] VEZI SINONIME PENTRU mijloc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mijloc în mai multe dicționareDefinițiile pentru mijloc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIJLOC: MÍJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, substantiv neutru I. 1. Punct care se găsește la egală depărtare de extremitățile unui lucru; loc care se află în interiorul unui spațiu. în mijlocul drumului picotește dinele învățătorului. REBREANU, I. 10. La mijloc de codru des, Toate păsările ies. EMINESCU, O. I 215. Piața- are în mijloc un stîlp de marmură. GOLESCU, I. 47. • locuțiune prepoziție Prin mijlocul... = prin, printre. Corabia plutea cu mare repejune prin mijlocul valurilor. DRĂGHICI, R. 24. Din mijlocul... = dintre. Harap-Alb iese atunci din mijlocul celorlalți și iar se înfățișează înaintea împăratului. CREANGĂ, P. 262. În mijlocul... = între, printre. Din fericire am observat că domnul Herdelea nu s-a plictisit prea rău în mijlocul cărților. REBREANU, R. I 55. Văzînd pe Galben-de-soare în mijlocul iepelor, se răpezi la dînsul. ISPIRESCU, L. 28. • Expresia: A fi (cineva) la mijloc = a fi (cineva) pricina, cauza, explicația unui lucru sau a unei situații. Aici încă trebuie să fie un drac la mijloc. CREANGĂ, P. 266. A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelămurit, suspect (un dedesubt) la baza sau ca explicație a unui lucru. Altceva e la mijloc. Ție ți-a plăcut să trăiești comod. BARANGA, I. 154. Fără îndoială, era ceva la mijloc. Și-l sili încetul cu încetul, prin întrebări treptate, să-i spuie toate amănuntele. BASSARABESCU, vezi 22. A se pune (sau a sta) la mijloc = a sc amesteca între cei care se ceartă pentru a mijloci o împăcare, a interveni. Văzînd noi că era cît pe ce să se încaiere la bătaie, ne punem la mijloc și-i împăcăm cu mare greu. CREANGĂ, A. 107. A-și pune capul (sau gîtul) la mijloc = a-și pune viața în joc sau în primejdie; a garanta ferm. Mi-au spus mie cine l-au văzut că Ion a luat-o [pupăza]; gîtul îmi pun la mijloc. CREANGĂ, A. 56. 2. Partea corpului omenesc cuprinsă între piept și abdomen; talie. Nu-mi fi inimă dușmană Cînd vezi răul lîngă mine. Haide, prinde-mă mai bine De mijloc! COȘBUC, P. I 238. Atunci ea deodată s-a văzut închisă cu un cerc zdravăn de fier peste mijloc. CREANGĂ, P. 88. Și-ntîlnii o fețișoară, Cu cosița gălbioară, Cu mijloc de trestioară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 101. ♦ Abdomen, burtă. Cu nasurile prea rumene, cu mijlocurile prea umflate și cu rasele pătate de grăsimile mîncărilor. SADOVEANU, Z. C. 181. 3. (Învechit) Mediu, ambianță. Un artist, un scriitor... e influențat de mijlocul în care trăiește. GHEREA, ST. Hristos II 70. 4. Moment situat la aceeași depărtare de începutul și sfîrșitul unui fragment de timp; jumătate. Mijlocul zilei. ▭ Cînd la mijloc de cale, S-a iscat un vînt, Din fund de pământ. SEVASTOS, N. 136. • (Învechit) Veacul (sau vîrstă) de mijloc = evul mediu. Clasicismul antic și romantic din veacul de mijloc [titlu]. GHEREA, ST. Hristos II 106. O pompă solemnă, ce aducea aminte de turnerile cavalerilor verb reflexiv:îstei de mijloc. NEGRUZZI, S. I 36. • Locuţiune adverbiala La mijloc = între două momente; între timp, de atunci. Nu trece mult la mijloc, iaca se pomenește Ivan cu un car plin de palce. CREANGĂ, P. 305. Sînt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece Din ceasul sfînt în care ne-ntîlnirăm. EMINESCU, O. I 120. Au trecut cîteva zile la mijloc fără a le istorisi ceva. DRĂGHICI, R. 111. De la mijloc = de la jumătate; din interior. • locuțiune prepoziție În mijlocul... = în toiul..., în puterea... Ne aflăm în mijlocul iernii. STANCU, despre 307. ♦ Miezul unei acțiuni, narațiuni etc. Ei, acu ai înțeles? zise George oprindu-se în mijlocul cîntecului. REBREANU, I. 21. verb reflexiv:ei să-ți spui un basm, s-adormi mai bine? – Spune – Ei! începutul nu-i nimica; să vezi dumneata mijlocul și sfîrșitul. CARAGIALE, P. 56. 5. (În locuțiune adjectiv) De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru. Era un om de mijloc, pe chipul căruia citeai numai blândețe. I. BOTEZ, ȘC. 158. Anul va fi de mijloc. ȘEZ. II 197. • Expresia: Cale (sau drum) de mijloc = soluție intermediară, între două extreme. Cînd îi alb, spun alb, și la negru, spun negru... ori, ori! Că drum de mijloc nu există. DAVIDOGLU, M. 83. II. 1. Procedeu, mod de acțiune, metodă; chip, fel; instrument (2). Rolul limbii este de a servi ca mijloc de comunicare între oameni. GRAUR, S. L. 11. Arta înseamnă... fond și formă, conținut și mijloace, teme și procedee. VIANU, S. 147. Căci acelorași mijloace Se supun cîte există, Și de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă. EMINESCU, O. I 196. O supărare de care căuta verb reflexiv:eun mijloc a scăpa! NEGRUZZI, S. I 49. ♦ Posibilitate, putință. Dar cu slabele-ți mijloace faptele-ți sînt de mirare. ALEXANDRESCU, P. 134. 2. (Concretizat, la plural ) Avere, stare; bani, fonduri, resurse. Pe la anul 1846 Bălcescu, procurîndu-și mijloace bănești din familie, a pornit în străinătate. GHICA, S. 698. Înțeleg că nu verb reflexiv:ei, dar dacă nu-s mijloace, ce să facem? Trebuie răbdare, fata mea! ALECSANDRI, T. I 279. 3. (La plural ) Unealtă, instrument, utilaj. Gospodăria agricolă colectivă își organizează munca după plan, folosește pe scară largă mijloacele mecanizate și metodele științei agricole înaintate, STAT. GOSP. AGR. 3. Omul de azi, mai luminat și mai înțelegător, trebuie să-și cultive pămîntul mai bine, cu mijloace tehnice. SADOVEANU, E. 26. • Mijloace de muncă = lucrurile cu ajutorul cărora omul acționează asupra obiectului muncii lui și îl modifică: uneltele de producție, precum și pămîntul, clădirile destinate producției, drumurile, canalurile, depozitele etc. Mijloacele de muncă indică nu numai gradul de dezvoltare a forței de muncă omenești, dar și raporturile sociale în care se lucrează. MARX, C. I 187. Mijloace de producție = totalitatea uneltelor de producție, împreună cu sulul, subsolul, mijloacele de comunicație etc., necesare pentru a obține bunuri materiale. După cucerirea întregii puteri politice de către clasa muncitoare și după naționalizarea principalelor mijloace de producție, partidul nostru, mobilizînd masele largi de oameni ai muncii, a trecut la construirea socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 57. – Accentuat și: mijlóc. – Variantă: miéjloc (BUDAI-DELEANU, Ț. 245) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIJLOC: MÍJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, substantiv neutru I. 1. Punct care se găsește la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spațiu, la oarecare distanță de margine. • locuțiune adjectiv De mijloc = situat între limita superioară și cea inferioară; mijlociu. • Locuţiune adverbiala La (sau în) mijloc = (aproximativ) în centru, în spațiul care separă două persoane sau două lucruri. • locuțiune prepoziție Prin mijlocul... = printre. Din mijlocul... = dintre. În mijlocul... = între2. • Expresia: A fi la mijloc = a fi în cauză, în joc. A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelămurit, necunoscut la baza unui lucru. A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se încaiere; a media într-un conflict. A-și pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta. 2. Nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrală a obiectului respectiv. 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace și șolduri; talie, brâu. • Expresia: A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a ține etc.) de mijloc = a petrece brațul în jurul taliei cuiva (în semn de afecțiune). 4. (învechit) Mediu1, ambianță. 5. Moment situat la aceeași depărtare de începutul și sfârșitul unei acțiuni, al unei perioade de timp; jumătate. • Locuţiune adverbiala La mijloc = între două momente; între un moment trecut și cel prezent. • locuțiune prepoziție În mijlocul... = în cursul..., în toiul..., în puterea... ♦ (învechit) Veacul (sau vârsta) de mijloc = evul mediu. ♦ Parte a unei acțiuni, a unei narațiuni etc. situată între începutul și sfârșitul ei. 6. (învechit și popular) Ceea ce are calitatea, valoarea situată între o limită superioară și alta inferioară. • locuțiune adjectiv De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru. (expresie) Cale (sau drum) de mijloc = poziție intermediară între două extreme, soluție moderată sau de compromis; atitudine ponderată. II. 1. Ceea ce servește ca unealtă pentru realizarea unui scop; (la plural ) posibilități (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; prin extensie cale, metodă, procedeu. ♦ Chip, fel. ♦ Posibilitate, putință. 2. (concretizat; la plural ) Unelte, utilaj. • Mijloace de muncă = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii acționează asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmărit de ei. Mijloace de producție = totalitatea obiectelor muncii și a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale. Mijloace de circulație (sau de locomoție) = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor. 3. (concretizat) Avere, bani, resurse, fonduri. [accentuat și: mijlóc] – latina medius locus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIJLOC: MÍJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, substantiv neutru I. 1. Punct situat la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spațiu, la oarecare distanță de margine. • locuțiune adjectiv De mijloc = situat între limita superioară și cea inferioară; mijlociu. • Locuţiune adverbiala La (sau în) mijloc = (aproximativ) în centru, în spațiul care separă două persoane sau două lucruri. • locuțiune prepoziție Prin mijlocul... = printre. Din mijlocul... = dintre. În mijlocul... = între2. • Expresia: A fi la mijloc = a fi în cauză, în joc. A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelămurit, necunoscut la baza unui lucru. A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se ia la bătaie; a media într-un conflict. A-și pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta. 2. Nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrală a obiectului respectiv. 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace și șolduri; talie, brâu. • Expresia: A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a ține etc.) de mijloc = a petrece brațul în jurul taliei cuiva (în semn de afecțiune). 4. (învechit) Mediu1, ambianță. 5. Moment situat la aceeași depărtare de începutul și sfârșitul unei acțiuni, al unei perioade de timp; jumătate. • Locuţiune adverbiala La mijloc = între două momente; între un moment trecut și cel prezent. • locuțiune prepoziție În mijlocul... = în cursul..., în toiul..., în puterea... ♦ (învechit) Veacul (sau vârsta) de mijloc = Evul Mediu. ♦ Parte a unei acțiuni, a unei narațiuni etc. situată între începutul și sfârșitul ei. 6. (învechit și popular) Ceea ce are calitatea, valoarea situată între o limită superioară și alta inferioară. • locuțiune adjectiv De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru. (expresie) Cale (sau drum) de mijloc = poziție intermediară între două extreme, soluție moderată sau de compromis; atitudine ponderată. II. 1. Ceea ce servește pentru realizarea unui scop; (la plural ) posibilități (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; prin extensie cale, metodă, procedeu. ♦ Chip, fel. ♦ Posibilitate, putință. 2. (concretizat; la plural ) Unelte, utilaj. • Mijloace de muncă = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii acționează asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmărit. Mijloace de producție = totalitatea obiectelor muncii și a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale. Mijloace de circulație (sau de locomoție) = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor. 3. (concretizat) Avere, bani, resurse, fonduri. [accentuat și: mijlóc] – latina medius locus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mijloc: míjloc (est) și mijlóc (vest) n., plural oáce și rar míjloace (despre mĭez, mez și loc, adică locu mediŭ, latina mĕdius lăcus; pv. megloc, limba franceza milieu). Centru, loc egal depărtat de extremitățĭ, de început și de sfîrșit: mijlocu uneĭ mese, uneĭ cărțĭ, unuĭ discurs. Loc depărtat de marginĭ, de malurĭ: a înainta în mijlocu mulțimiĭ, a te arunca în mijlocu măriĭ. Mijlocu corpuluĭ, talie: a apuca de mijloc. figurat Ceĭa ce servește ca să ajungĭ la scop, mijlocire, intermediŭ, ajutor: nu e alt mijloc de cît războĭŭ, a rezolva o chestiune pin mijlocu armelor. plural Avere, stare, posibilitate de a face ceva: a avea mijloace de traĭ, de a reduce pe cineva la tăcere. De mijloc, 1. mijlociŭ: înălțime de mijloc, 2. mediocru: inteligență mediocră. La mijloc, 1. între (ca obstacul, ca interes, ca lucru de care e vorba orĭ care cauzează ceva): îs multe la mijloc (subînț. care se opun la trecere, care fac fericirea, care-l fac să se intereseze de aceasta, e vĭața la mijloc aicĭ), îmĭ pun capu la mijloc (îmĭ risc, îmĭ expun capu, pun rămășag pe capu meŭ), e ceva la mijloc, e un motiv, o cauză, 2. de atuncĭ: îs anĭ la mijloc. Pun în (saŭ la) mijloc, risc, expun saŭ opun: el puse vĭața orĭ sabia sa la mijloc. – popular și miljoc (Moldova Transilvania). În Ml. și adjectiv fem.: fata cea mijloacă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mijloc: mijlóc (mijloáce), substantiv neutru – 1. Miez, centru. – 2. Talie, cingătoare, brîu. – 3. Intermediu, formă, metodă. – 4. (plural) Posibilități, avere, bogăție. – Variante (Muntenia) miljoc. Mr. ńoldzuc, ńoldzică, megl. mejluc, istr. mejloc. latina mĕdius locus (Cipariu, gramatică, 95; Pușcariu 1076; Candrea-Dens., 1112; REW 5462) sau, mai curînd, în interiorul românei, din miez loc, conform limba franceza milieu. derivat direct din latina *mediulocu ar prezenta dificultatea lui l intervocalic, pe care Pușcariu încerca s-o soluționeze prin intermediul unei forme *mediolus locus, care pare inutilă. Rezultatul miez- › mij- se datorează, după Densusianu, Filologie, 447 și Candrea, influenței limba slavă (veche) mežda; mai curînd se datorează dificultății de pronunțare a grupului zl, puțin obișnuit în limba română, care ar fi dezvoltat un iot, de unde mij-, ca și breaz › breji. derivat mijlocaș, adjectiv (de mijloc); mijlocaș, substantiv masculin (locuitor cu o situație economică de mijloc; calul de la mijloc la un vehicul tras de trei cai); mijlocel, adjectiv (median); mijloci, verb (a intermedia, a interveni, a se interpune; a obține, a procura); mijlocitor, adjectiv (care intermediază); mijlociu, adjectiv (mediu; mediocru, curent); mijlocie, substantiv feminin (medie, termen mediu); nemijlocit, adjectiv (imediat). Forme diferite ale cuvantului mijloc: mijloáce Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MIJLOC: MIJLOC s. 1. centru. (mijloc unui cerc.) 2. centru, (figurat) buric, inimă, (învechit figurat) dric. (În mijloc orașului.) 3. centru, miez, (figurat) buric, inimă. (În mijloc pămîntului.) 4. (figurat) sîn. (Se află în mijlocul familiei.) 5. jumătate. (La mijloc scândurii.) 6. brîu, talie. (Grîul îi ajungea pînă la mijloc.) 7. (anatomie) șale (la plural). (O doare mijloc.) 8. jumătate. (La mijloc săptămînii.) 9. miez, putere, toi, (popular) dric, tărie, temei, (regional) vipie, viu. (În mijlocul nopții.) 10. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem, (regional) cap, modru, (învechit) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (Un alt mijloc de a rezolva problema.) 11. (la plural ) avere, avut, avuție, bogăție, bun, situație, stare, (învechit și regional) bogătate, prilej, prindere, (regional) blagă, prinsoare, (prin Transilvania) apucătură, (Transilvania) iosag, (Olt., Banat și Transilvania) vlagă, (învechit) bucate (la plural), periusie, (familial) parale (la plural), (figurat) cheag, seu. (Are ceva mijloc.) 12. (finanțe; mai ales la plural ) fond, resursă, (învechit) sermaia. (mijloc bănești.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MIJLOC: MÍJLOC1 mijlocuri n. 1) Loc, parte sau punct al unui lucru (al unui spațiu sau al unei suprafețe), situat la o distanță egală de marginile sau capetele periferice. mijlocul străzii. Prin mijlocul satului. • În mijlocul... a) între, printre; b) în limitele unui spațiu; c) alături de... De la mijloc de la jumătate. 2) Moment care se află la o distanță egală de începutul și sfârșitul unui interval de timp; jumătate. * La mijloc între două intervale de timp. 3) Parte a corpului omenesc cuprinsă între șolduri și coaste; talie; brâu. Încins la mijloc. • A fi (cineva) la mijloc a fi cauza unei stări de lucru. A fi ceva la mijloc a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-și pune capul (sau gâtul) la mijloc a se expune la o primejdie. A se pune la mijloc a interveni într-o ceartă, într-o încăierare. /<lat. medius locus Forme diferite ale cuvantului mijloc: mijlocuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mijloc: mijloc n. 1. partea unui loc egal depărtată de extremitățile sale: mijlocul casei; figurat mijlocul zilei, mijlocul discursului; de mijloc, mediocru; la mijloc, de atunci: sunt ani la mijloc EM.; 2. mijlocul corpului, talie: mă luă de mijloc; 3. figurat ceea ce servă spre a ajunge la un scop: nu e alt mijloc de scăpare; 4. putere de a face ceva; 5. mijlocire: prin mijlocul darurilor; 6. plural avere, stare: om cu mijloace. [latina MEDIUS LOCUS, influențat de sinonimul slava MEJDA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MIJLOC: MÍJLOC2 mijlocoáce n. 1) Mod de a acționa pentru a atinge un anumit scop; metodă; procedeu; modalitate; manieră. mijlocoace de prevenire a bolilor. 2) Fel, chip de a fi, de a se manifesta. mijloc de exprimare. • Prin toate mijlocoacele folosind toate posibilitățile. 3) la plural Resurse materiale; bani. Lipsit de mijlocoace. 4) Ansamblu al celor necesare pentru realizarea unei acțiuni. mijlocoace de transport. • mijlocoace de producție totalitate a uneltelor de muncă. /<lat. medius locus Forme diferite ale cuvantului mijloc: oáce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MIJLOC: MÍJLOC substantiv verbal ambianță, anturaj, cadru, cerc, gros, intermediar, mediator, mediu, mijlocitor, mulțime, sferă, societate. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mijloc: mijloc substantiv verbal AMBIANȚĂ. ANTURAJ. CADRU. CERC. GROS. INTERMEDIAR. MEDIATOR. MEDIU. MIJLOCITOR. MULȚIME. SFERĂ. SOCIETATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mijloc: mijlóc (talie) substantiv neutru, plural mijlócuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MIJLOC' MIJÍMIJÍREMIJÍTMIJITÓRMÍJLOCMIJLOCÁRMIJLOCÁȘmijloceásMIJLOCÉL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mijloc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mijloc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mijloc unui cerc. În mijloc orașului. În mijloc pămîntului. Se află în mijlocul familiei. La mijloc scândurii. Grîul îi ajungea pînă la mijloc. O doare mijloc. La mijloc săptămînii. În mijlocul nopții. Un alt mijloc de a rezolva problema. Are ceva mijloc. Mijloc bănești. MÍJLOC1 mijlocuri n. Mijlocul străzii. Prin mijlocul satului. • În mijlocul. De la mijloc de la jumătate. * La mijloc între două intervale de timp. Încins la mijloc. • A fi cineva la mijloc a fi cauza unei stări de lucru. A fi ceva la mijloc a fi ceva ascuns, inexplicabil la baza unui lucru. A-și pune capul sau gâtul la mijloc a se expune la o primejdie. A se pune la mijloc a interveni într-o ceartă, într-o încăierare. MÍJLOC2 mijlocoáce n. Mijlocoace de prevenire a bolilor. Mijloc de exprimare. • Prin toate mijlocoacele folosind toate posibilitățile. Lipsit de mijlocoace. Mijlocoace de transport. • mijlocoace de producție totalitate a uneltelor de muncă. În mijlocul orașului. În mijlocul pământului. Se află în mijlocul familiei. La mijlocul scândurii. O doare mijlocul. La mijlocul săptămânii. |
GRAMATICA cuvântului mijloc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mijloc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mijloc poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mijloc? Vezi cuvântul mijloc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mijloc?[ mij-loc ] Se pare că cuvântul mijloc are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mijloc Inţelegi mai uşor cuvântul mijloc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= prin, printre = dintre = între, printre A fi cineva la mijloc = a fi cineva pricina, cauza, explicația unui lucru sau a unei situații A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelămurit, suspect un dedesubt la baza sau ca explicație a unui lucru A se pune sau a sta la mijloc = a sc amesteca între cei care se ceartă pentru a mijloci o împăcare, a interveni A-și pune capul sau gîtul la mijloc = a-și pune viața în joc sau în primejdie; a garanta ferm Învechit Veacul sau vîrstă de mijloc = evul mediu Locuţiune adverbiala La mijloc = între două momente; între timp, de atunci De la mijloc = de la jumătate; din interior = în toiul În locuțiune adjectiv De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru Cale sau drum de mijloc = soluție intermediară, între două extreme Mijloace de muncă = lucrurile cu ajutorul cărora omul acționează asupra obiectului muncii lui și îl modifică: uneltele de producție, precum și pămîntul, clădirile destinate producției, drumurile, canalurile, depozitele etc Mijloace de producție = totalitatea uneltelor de producție, împreună cu sulul, subsolul, mijloacele de comunicație etc locuțiune adjectiv De mijloc = situat între limita superioară și cea inferioară; mijlociu Locuţiune adverbiala La sau în mijloc = aproximativ în centru, în spațiul care separă două persoane sau două lucruri = printre = dintre = între2 A fi la mijloc = a fi în cauză, în joc A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelămurit, necunoscut la baza unui lucru A se pune sau a sta la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se încaiere; a media într-un conflict A-și pune capul sau gâtul la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta de mijloc = a petrece brațul în jurul taliei cuiva în semn de afecțiune Locuţiune adverbiala La mijloc = între două momente; între un moment trecut și cel prezent = în cursul ♦ învechit Veacul sau vârsta de mijloc = evul mediu locuțiune adjectiv De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru Expresie Cale sau drum de mijloc = poziție intermediară între două extreme, soluție moderată sau de compromis; atitudine ponderată Mijloace de muncă = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii acționează asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmărit de ei Mijloace de producție = totalitatea obiectelor muncii și a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale Mijloace de circulație sau de locomoție = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor locuțiune adjectiv De mijloc = situat între limita superioară și cea inferioară; mijlociu Locuţiune adverbiala La sau în mijloc = aproximativ în centru, în spațiul care separă două persoane sau două lucruri = printre = dintre = între2 A fi la mijloc = a fi în cauză, în joc A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelămurit, necunoscut la baza unui lucru A se pune sau a sta la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se ia la bătaie; a media într-un conflict A-și pune capul sau gâtul la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta de mijloc = a petrece brațul în jurul taliei cuiva în semn de afecțiune Locuţiune adverbiala La mijloc = între două momente; între un moment trecut și cel prezent = în cursul ♦ învechit Veacul sau vârsta de mijloc = Evul Mediu locuțiune adjectiv De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru Expresie Cale sau drum de mijloc = poziție intermediară între două extreme, soluție moderată sau de compromis; atitudine ponderată Mijloace de muncă = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii acționează asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmărit Mijloace de producție = totalitatea obiectelor muncii și a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale Mijloace de circulație sau de locomoție = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mijloc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Baterie solară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mijloc are forma: mijlócuri
