eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție minca


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Mînca [ mîn-ca ]
VEZI SINONIME PENTRU mînca PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului minca în mai multe dicționare

Definițiile pentru minca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mînca:
mîncá (mănînc, mîncát), verb –

1. A se hrăni. –

2. A prînzi, a lua cina. –

3. A se alimenta cu, a se menține cu. –

4. A coroda, a strica. –

5. A roade, a măcina. –

6. A consuma, a folosi. –

7. A delapida, a defrauda patrimoniul public. –

8. A uzurpa, a doborî. –

9. A se neliniști, a se osteni. –

10. A o apuca pe căi greșite, a duce la pierzanie. –

11. A ciupi, a produce mîncărime. –

12. A suporta, a răbda o insultă. –

13. A cîștiga o piesă a adversarului, în anumite jocuri. –

14. A ține mult la cineva, a muri după o persoană. –

15. (reflexiv) A se devora, a se distruge reciproc.

– Variante (Transilvania) mînc.

– Mr. mî(n)c, măc(u), mîncată, mîcare, megl. m(ăn)ǫnc, măncari, istr. mărăncu. latina *manucāre, forma redusă a lui manducāre, conform italiana manucare, calabrez manëká, mai probabil decît de la *manicāre (Diez, I, 262; Pușcariu 1022; Candrea-Dens., 1127; REW 5592). Cuvînt de uz general (ALR, I, 80). Sing. prezentului mănînc pare că ar trebui să se explice prin *mănuc cu infix nazal *mănunc (după G. Ivănescu, BF, I, 161, printr-o încrucișare între mînc cu *mănduc). derivat mîncăcios, adjectiv (lacom); mîncare, substantiv feminin (bucate, feluri); demîncare, substantiv feminin (alimente, provizii); mîncărică, substantiv feminin (carne înăbușită); mîncărime, substantiv feminin (usturime, iritație, frecare a pielii); mîncat, substantiv neutru (faptul de a mînca, masă); mîncător, substantiv masculin (învechit, uzurpator; persoană care mănîncă); mîncătoare, substantiv feminin (argotic, gură); mîncătorie, substantiv feminin (abuz, prevaricațiune, fraudă); mîncătură, substantiv feminin (învechit, fraudă, abuz; rozătură; adîncitură); mîncău, substantiv masculin (lacom, hulpav); nemîncat, adjectiv (cu stomacul gol; substantiv masculin, flămînd; lihnit de foame).
Forme diferite ale cuvantului minca: mănînc mînc

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

MÎNCA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MÎNCA:
MÎNCA verb

1. (mai ales în vorbirea copiilor) a păpa, (învechit și popular) a (se) ospăta, (deprindere) a rumega. (Ce minca acolo?)

2. a consuma, (familial) a hali. (A minca repede întreaga pîine.)

3. (familial) a îmbuca. (N-a apucat să minca nimic.)

4. a (se) alimenta, a (se) hrăni, a (se) nutri. (minca bine.)

5. a roade. (Nu-ți mai minca unghiile.)

6. a ciupi, a înțepa, a pișca. (Îl minca puricii, țînțarii.)

7. a (se) distruge, a (se) roade. (Moliile au minca haina.)

8. a (se) măcina, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa minca malul.)

9. a ataca, a roade. (Rugina minca fierul.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

mînca
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mînca:
mînca verb vezi ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CONSUMA. ERODA. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. PRĂPĂDI. RISIPI. ROADE. SĂPA. ZVÎRLI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Minca
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Minca:
Minca, -ia, -sa vezi Mina I

1.
Forme diferite ale cuvantului minca: minca-ia minca-sa

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

Minc/a
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Minc/a:
Minc/a, -ă vezi Mina II

2.
Forme diferite ale cuvantului minc/a: minc/a-ă

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc


CUVINTE APROPIATE DE 'MINCA'
MINAVÉTMINAVÉTĂMINBÁRMÎNCMinc/amîncabilMÎNCĂCÍOSmîncălăumîncáre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Minc/a
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului minc/a dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Ce minc/a acolo? 2.
A minc/a repede întreaga pîine.
N-a apucat să minc/a nimic.
Minc/a bine.
Nu-ți mai minc/a unghiile.
Îl minc/a puricii, țînțarii.
Moliile au minc/a haina.
Apa minc/a malul.
Rugina minc/a fierul.

GRAMATICA cuvântului Minc/a?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului minc/a.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Minc/a poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Minc/a sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE mînca?
Vezi cuvântul mînca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mînca?
[ mîn-ca ]
Se pare că cuvântul mînca are două silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pe o coastă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
moștenitor care se bucură de sezină
bordel, lupanar
pe o parte, într-o dungă
protector
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app