eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ministru adjunct


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Ministru [ mi-nis-tru ]
VEZI SINONIME PENTRU ministru PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului ministru adjunct în mai multe dicționare

Definițiile pentru ministru adjunct din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
MINISTRU
   
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MINISTRU:
MINÍSTRU (< limba franceza , latina) substantiv masculin Membru al guvernului, cu funcții politice și administrative, conducător al unui organ central al administrației de stat (minister).
       • Ministru fără portofoliu = persoană care are funcția de ministru într-un guvern, fără a fi însă titularul unui minister.
       • Ministru plenipotențiar = diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului.
       • Ministru secretar de stat = membru al guvernului cu rang de ministru, care nu este titularul unui minister și îndeplinește funcții de conducere a unui departament sau a unui domeniu de activitate; este primul locțiitor al ministrului.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



MINISTRU
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MINISTRU:
MINÍSTRU, miniștri, substantiv masculin Membru al guvernului, care conduce de obicei un minister. Ministrul ascultă cu ochii pe fereastră și cu o mînă în buzunar. ARGHEZI, P. T. 57. Trebuie neapărat să mă duc la București, să cer audiență ministrului de finanțe. BART, S. M. 86. Ce veac! ce oameni. Stăpînitorul ce varsă în războaie păraie de sînge pentru ambiție, ministrul ce despoaie pe văduvă și pe orfan. NEGRUZZI, S. I 31
       • Consiliu, de miniștri vezi consiliu. Ministru fără portofoliu vezi portofoliu. Ministru-adjunct = locțiitor de ministru. Ministru plenipotențiar vezi plenipotențiar.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ministru
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ministru:
*minístru m. (latina minister, -stri, servitor. vezi administrez). Om de stat ales de șefu puteriĭ executive ca să conducă un minister, un departament: ministru de externe. La protestanțĭ, preut. Ministru luĭ Dumnezeŭ, al culturluĭ, al bisericiĭ, preut. Ministru plenipotențiar, șefu uneĭ legațiunĭ, diplomat care reprezintă un stat în alt stat.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ministru
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ministru:
minístru (miníștri), substantiv masculin

– Membru al guvernului. latina minister (secolul XVIII), și apoi, din limba franceza ministre.

– derivat minister, substantiv neutru, din limba franceza ministère; ministerial, adjectiv, din limba franceza ministériel; ministeriabil, adjectiv (susceptibil de a ajunge ministru).
Forme diferite ale cuvantului ministru: miníștri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român



ministru
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ministru:
ministru m. înalt funcționar însărcinat cu unul din departamentele de administrațiune superioară ale unui Stat: ministru de finanțe; ministru plenipotențiar, agent diplomatic care are puteri depline spre a trata o anumită afacere.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MINISTRU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MINISTRU:
MINÍSTRU ministruștri m. Conducător al unui minister. * Consiliu de ministruștri guvern. Prim-ministru conducător al unui guvern. ministru plenipotențiar agent diplomatic de rang inferior celui de ambasador. /<lat. minister, ministrutri, limba franceza ministre
Forme diferite ale cuvantului ministru: ștri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

MINISTRU
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MINISTRU:
MINÍSTRU substantiv masculin

1. membru al unui guvern care conduce un minister.

2. (termen bisericesc) preot.
ministru general = superior general al ordinului călugărilor minoriți.

3. pastor al cultului protestant. (< limba franceza ministre, latina minister)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

MINISTRU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MINISTRU:
MINÍSTRU, miniștri, substantiv masculin Înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister.

– Din latina minister, -tri, limba franceza ministre.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MINISTRU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MINISTRU:
MINÍSTRU, miniștri, substantiv masculin Înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister.

– Din latina minister, -tri, limba franceza ministre.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MINISTRU
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MINISTRU:
MINÍSTRU substantiv masculin Membru al unui guvern care este însărcinat cu conducerea unui minister. [< limba franceza ministre, conform latina minister].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

MINISTRU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MINISTRU:
MINISTRU s.

1. (învechit) minister. (ministru al justiției.)

2. ministru de externe = (în unele state) secretar de stat.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ministru
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ministru:
minístru substantiv masculin, articulat minístrul; plural miníștri, articulat miníștrii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ministru
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ministru:
minístru substantiv masculin, articulat minístrul; plural miníștri, articulat miníștrii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'MINISTRU ADJUNCT'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ministru
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ministru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MINÍSTRU ministruștri m.
* Consiliu de ministruștri guvern.
Prim-ministru conducător al unui guvern.
Ministru plenipotențiar agent diplomatic de rang inferior celui de ambasador.
Minister, ministrutri, limba franceza ministre.
Ministru al justiției.
Ministru al justiției.

GRAMATICA cuvântului ministru?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ministru.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ministru poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ministru sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul ministru are forma: miníștri

CUM DESPART ÎN SILABE ministru?
Vezi cuvântul ministru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ministru?
[ mi-nis-tru ]
Se pare că cuvântul ministru are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL ministru
Inţelegi mai uşor cuvântul ministru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Fără portofoliu = persoană care are funcția de ministru într-un guvern, fără a fi însă titularul unui minister
Plenipotențiar = diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului
Secretar de stat = membru al guvernului cu rang de ministru, care nu este titularul unui minister și îndeplinește funcții de conducere a unui departament sau a unui domeniu de activitate; este primul locțiitor al ministrului
Ministru-adjunct = locțiitor de ministru
♦ ministru adjunct general = superior general al ordinului călugărilor minoriți
Ministru de externe = în unele state secretar de stat
Ministru de externe = în unele state secretar de stat



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ministru

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Din urmă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
grup de plante cultivate în parcuri, grădini sau locuințe în scopuri decorative
valoare afectivă
a din spate, dindărăt; b de la locul unde a rămas
a despre un fenomen sau un eveniment a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția; b despre o afirmație, o situație etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?