 | as |
|
| Ministru [ mi-nis-tru ] VEZI SINONIME PENTRU ministru PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ministru adjunct în mai multe dicționareDefinițiile pentru ministru adjunct din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MINISTRU: MINÍSTRU (< limba franceza , latina) substantiv masculin Membru al guvernului, cu funcții politice și administrative, conducător al unui organ central al administrației de stat (minister). • Ministru fără portofoliu = persoană care are funcția de ministru într-un guvern, fără a fi însă titularul unui minister. • Ministru plenipotențiar = diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului. • Ministru secretar de stat = membru al guvernului cu rang de ministru, care nu este titularul unui minister și îndeplinește funcții de conducere a unui departament sau a unui domeniu de activitate; este primul locțiitor al ministrului. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MINISTRU: MINÍSTRU, miniștri, substantiv masculin Membru al guvernului, care conduce de obicei un minister. Ministrul ascultă cu ochii pe fereastră și cu o mînă în buzunar. ARGHEZI, P. T. 57. Trebuie neapărat să mă duc la București, să cer audiență ministrului de finanțe. BART, S. M. 86. Ce veac! ce oameni. Stăpînitorul ce varsă în războaie păraie de sînge pentru ambiție, ministrul ce despoaie pe văduvă și pe orfan. NEGRUZZI, S. I 31 • Consiliu, de miniștri vezi consiliu. Ministru fără portofoliu vezi portofoliu. Ministru-adjunct = locțiitor de ministru. Ministru plenipotențiar vezi plenipotențiar. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ministru: *minístru m. (latina minister, -stri, servitor. vezi administrez). Om de stat ales de șefu puteriĭ executive ca să conducă un minister, un departament: ministru de externe. La protestanțĭ, preut. Ministru luĭ Dumnezeŭ, al culturluĭ, al bisericiĭ, preut. Ministru plenipotențiar, șefu uneĭ legațiunĭ, diplomat care reprezintă un stat în alt stat. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ministru: minístru (miníștri), substantiv masculin – Membru al guvernului. latina minister (secolul XVIII), și apoi, din limba franceza ministre. – derivat minister, substantiv neutru, din limba franceza ministère; ministerial, adjectiv, din limba franceza ministériel; ministeriabil, adjectiv (susceptibil de a ajunge ministru). Forme diferite ale cuvantului ministru: miníștri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ministru: ministru m. înalt funcționar însărcinat cu unul din departamentele de administrațiune superioară ale unui Stat: ministru de finanțe; ministru plenipotențiar, agent diplomatic care are puteri depline spre a trata o anumită afacere. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MINISTRU: MINÍSTRU ministruștri m. Conducător al unui minister. * Consiliu de ministruștri guvern. Prim-ministru conducător al unui guvern. ministru plenipotențiar agent diplomatic de rang inferior celui de ambasador. /<lat. minister, ministrutri, limba franceza ministre Forme diferite ale cuvantului ministru: ștri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MINISTRU: MINÍSTRU substantiv masculin 1. membru al unui guvern care conduce un minister. 2. (termen bisericesc) preot. ♦ ministru general = superior general al ordinului călugărilor minoriți. 3. pastor al cultului protestant. (< limba franceza ministre, latina minister) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MINISTRU: MINÍSTRU, miniștri, substantiv masculin Înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. – Din latina minister, -tri, limba franceza ministre. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MINISTRU: MINÍSTRU, miniștri, substantiv masculin Înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. – Din latina minister, -tri, limba franceza ministre. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MINISTRU: MINÍSTRU substantiv masculin Membru al unui guvern care este însărcinat cu conducerea unui minister. [< limba franceza ministre, conform latina minister]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MINISTRU: MINISTRU s. 1. (învechit) minister. (ministru al justiției.) 2. ministru de externe = (în unele state) secretar de stat. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ministru: minístru substantiv masculin, articulat minístrul; plural miníștri, articulat miníștrii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ministru: minístru substantiv masculin, articulat minístrul; plural miníștri, articulat miníștrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINISTRU ADJUNCT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ministru Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ministru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MINÍSTRU ministruștri m. * Consiliu de ministruștri guvern. Prim-ministru conducător al unui guvern. Ministru plenipotențiar agent diplomatic de rang inferior celui de ambasador. Minister, ministrutri, limba franceza ministre. Ministru al justiției. Ministru al justiției. |
GRAMATICA cuvântului ministru? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ministru. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ministru poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ministru? Vezi cuvântul ministru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ministru?[ mi-nis-tru ] Se pare că cuvântul ministru are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ministru Inţelegi mai uşor cuvântul ministru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeFără portofoliu = persoană care are funcția de ministru într-un guvern, fără a fi însă titularul unui minister Plenipotențiar = diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului Secretar de stat = membru al guvernului cu rang de ministru, care nu este titularul unui minister și îndeplinește funcții de conducere a unui departament sau a unui domeniu de activitate; este primul locțiitor al ministrului Ministru-adjunct = locțiitor de ministru ♦ ministru adjunct general = superior general al ordinului călugărilor minoriți Ministru de externe = în unele state secretar de stat Ministru de externe = în unele state secretar de stat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ministru |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din urmă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ministru are forma: miníștri
