eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție consiliu


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Consiliu [ con-si-liu ]
VEZI SINONIME PENTRU consiliu PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului consiliu în mai multe dicționare

Definițiile pentru consiliu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru consiliu:
consíliu sn [Atestat: CALENDARIU (1844), 28/14 / V: (înv) consiliuum, consiliunzílium, (pop) consiliunțilconsiliu, consiliunziconsiliu / Plural: consiliuii, (înv) consiliuri / Etimologie: lat consilium, franceza conseil] 1 (Înv) Sfat. 2 Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activității unei organizații, firme, societăți comerciale, instituții etc. 3 (Pex) Local unde se întâlnesc cei care alcătuiesc un consiliu (2). 4 (Îs) consiliude miniștri Organ al puterii executive dintr-un stat, alcătuit din totalitatea miniștrilor Si: guvern. 5 (Îs) consiliu de familie Organ de tutelă alcătuit din membrii familiei, care se pronunță asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. 6 (Îs) consiliu științific Colectiv însărcinat cu îndrumarea activității științifice într-o instituție de învățământ superior sau într-un institut de cercetare. 7 (Îs) consiliu redacțional Organ consultativ de pe lângă redacția unei edituri, fonnat din specialiști aparținând domeniilor de activitate ale redacției respective. 8 (Îs) consiliu de stat Organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă. 9 (Îas) Denumire dată organului consultativ al șefului statului. 10 (Îas) Organ suprem al jurisdicției administrative. 11 (Îs) consiliu de Coroană Întrunire consultativă extraordinară, alcătuită din moștenitorul tronului, membrii guvernului, lideri ai partidelor politice etc., convocată în momente de criză ale statului, în vederea consultării asupra deciziilor ce urmează a fi luate. 12 (Înv; îs) consiliu de administrație Consiliu însărcinat să supravegheze aplicarea statutelor și să controleze activitatea unei instituții. 13 (Înv; îs) consiliu permanent Consiliu de pe lângă Ministerul Instrucțiunii Publice ai cărui membrii se ocupau de rezolvarea problemelor privitoare la învățământ și la disciplina corpului didactic. 14 (Îs) consiliu profesoral Întrunirea cadrelor didactice cu scopul de a delibera asupra problemelor privitoare la instituția de învățământ din care fac parte. 15 (Înv; îs) consiliu general al instrucției publice Consiliu alcătuit din inspectori și reprezentanți ai învățământului de toate gradele, convocat de Ministerul instrucțiunii cu scopul de a dezbate probleme legate, în special, de organizarea sistemului de învățământ. 16 (Îs) consiliu județean Consiliu ales prin vot direct de către locuitorii unui județ, cu scopul de a sprijini activitatea prefectului. 19 (Îs) consiliu comunal, orășenesc, municipal Consiliu ales prin vot direct de locuitorii unei comune, ai unui oraș sau ai unui municipiu, prezidat de primar, care deliberează asupra problemelor administrative ale comunității. 20 (Înv) Întrunire de persoane însărcinate în mod oficial să formeze un tribunal special. 21 (Îs) consiliu de război Instanță militară de judecată pentru delicte și crime, care funcționa pe lângă divizii și corpuri de annată. 22 (Îs) consiliu de revizie Instanță judiciară militară supremă. 23 (Îas) Instanță judiciară în afaceri administrative pe lângă Ministerul de Interne. 24 (Îs) consiliu de disciplină Instituție cu atribuții judecătorești, pe lângă fiecare minister (pentru judecarea infracțiunilor funcționarilor săi), pe lângă un corp constituit din profesioniști etc. 25 (Îs) consiliul Mondial al Păcii Organ care conduce acțiunea de luptă pentru menținerea păcii lumii întregi. 26 (Îs) consiliul de Securitate Organ restrâns alcătuit din delegați permanenți și temporari în cadrul Organizației Națiunilor Unite. 27 (Îs) consiliu pedagogic For superior al unei școli, alcătuit din cadre didactice, în frunte cu directorul, care ia măsuri obligatorii în problemele de ordin didactic, educativ, disciplinar și care este răspunzător de bunul mers al activității instituției de învățământ respective. 28 (Jur; îs) consiliu judiciar Persoană numită de tribunal în scopul asistării unui inculpat sau a unei persoane declarate în stare de incapacitate civilă sau legală.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a



CONSILIU
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSILIU:
CONSÍLIU, consilii, substantiv neutru

1. Organ cu rol conducător, consultativ sau executiv pe lîngă o organizație, o instituție etc. Consiliul de conducere este organul executiv al gospodăriei colective și răspunde față de adunarea generală a membrilor pentru activitatea gospodăriei colective, precum și pentru îndeplinirea obligațiilor față de stat. STAT. GOSP. AGR.

13. Consiliul Mondial al Păcii = organ ales de Congresul popoarelor pentru pace, format din cei mai buni luptători pentru pace, care coordonează și îndrumează activitatea de luptă pentru pace în intervalul dintre congrese. Consiliu de securitate = organ al Națiunilor Unite, care are sarcina de a discuta și de a lua măsuri (bazîndu-se pe principiul unanimității) ori de cîte ori se ivește o situație care poate primejdui pacea. Consiliu de asistență economică mutuală = organ format din reprezentanți ai Uniunii Sovietice și ai țărilor de democrație populară, care are drept scop coordonarea activității economice a țărilor din lagărul democrat, pe baza ajutorului reciproc. Consiliul de asistență economică mutuală este o organizație deschisă pentru statele care vor să colaboreze în vederea dezvoltării lor economice. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 122, 8/4. Consiliu de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat. În R.P.R. consiliu de miniștri e format din miniștri și președinții comitetelor și comisiilor de stat. ▭ Consiliu științific = organ consultativ pe lîngă un institut de cercetări științifice; (la instituțiile de învățămînt superior) adunare a șefilor de catedră, a decanilor etc., sub președinția rectorului. Consiliu pedagogic = adunare a profesorilor unei școli, în frunte cu directorul, care ia măsuri obligatorii și este răspunzătoare de bunul mers al școlii, atît din punct de vedere didactic, cît și administrativ. Consiliu de facultate = consfătuire a profesorilor șefi de catedră ai unei facultăți, sub conducerea decanului. Consiliu de familie = organ de tutelă alcătuit pe cale judecătorească din rudele unei persoane care nu se poate conduce singură (minor sau interzis), cu sarcina de a-i apăra interesele în administrarea bunurilor sale. A trebuit să renunțe la ea cînd între ei s-a ridicat zidul consiliului de familie. CARAGIALE, O. I 300. (În regimul capitalist) Consiliu de administrație = comitet (reprezentînd de obicei numai pe marii acționari) însărcinat cu conducerea unei societăți industriale sau comerciale pe acțiuni.

2. Ședință a membrilor unui astfel de organ. Aici văd zeii în consiliu... văd eroi încinși cu lauri. COȘBUC, P. II 139.

2. (Învechit) Sfat. (Atestat în forma de plural consiliuri) Vă dau oarecare consiliuri. GHICA, A. 724.

– plural și: (învechit) consiliuri.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

consiliu
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru consiliu:
consiliu n.

1. sfat, înștiințare dată cuiva spre a-l îndemna a face sau nu ceva;

2. adunare care trebue să delibereze asupra unor afaceri: consiliu de miniștri; consiliu comunal, adunare electivă, compusă după numărul locuitorilor din 7-31 consilieri, cari se ocupă cu interesele particulare ale comunei; consiliu general al instrucțiunii, corp deliberant, compus din reprezentanții tuturor gradelor de învățământ: se convoacă odată pe an- (1

– 25 Septemvrie) spre a discuta chestiunile din ramura instrucțiunii; consiliu județean, adunare electivă, compusă din 24 membri și alăturată pe lângă prefect spre a discuta despre interesele județului; consiliu permanent, alăturat pe lângă Ministerul de instrucțiune publică; consiliu de răsboiu, tribunal însărcinat a judeca pe militarii cari comit delicte sau crime; consiliu judiciar, persoană numită de un tribunal și fără consimțirea căreia un om, declarat risipitor ori slab de minte, nu poate dispune de averea sa; consiliu de familie, adunarea rudelor, prezidate de un judecător, spre a delibera în privință intereselor unui minor.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONSILIU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSILIU:
CONSÍLIU, consilii, substantiv neutru

1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activității unei organizații, firme, societăți comerciale, instituții etc.
       • Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă; b) denumire dată organului consultativ al șefului statului; organul suprem al jurisdicției administrative; organul administrativ central. Consiliu de miniștri = totalitatea miniștrilor îndeplinind funcția de organ al puterii executive; guvern. Consiliu de familie = organ de tutelă alcătuit din membrii familiei, care se pronunță asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. Consiliu științific = colectiv însărcinat cu îndrumarea muncii științifice într-o instituție de învățământ superior sau într-un institut de cercetare. Consiliu redacțional = organ consultativ de pe lângă redacția unei edituri, format din specialiști aparținând domeniilor de activitate ale redacției respective.

2. (învechit) Sfat.

– Din latina consilium, limba franceza conseil.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



CONSILIU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSILIU:
CONSÍLIU, consilii, substantiv neutru

1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activității unei organizații, firme, societăți comerciale, instituții etc.
       • Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă; b) denumire dată organului consultativ al șefului statului, organului suprem al jurisdicției administrative, organului administrativ central. Consiliu de miniștri = totalitatea miniștrilor îndeplinind funcția de organ al puterii executive; guvern. Consiliu de familie = adunare a membrilor familiei, care se pronunță asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. Consiliu științific = colectiv însărcinat cu îndrumarea activității științifice într-o instituție de învățământ superior sau într-un institut de cercetare. Consiliu redacțional = organ consultativ de pe lângă redacția unei edituri, format din specialiști aparținând domeniilor de activitate ale redacției respective.

2. (învechit) Sfat.

– Din latina consilium, limba franceza conseil.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONSILIU
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSILIU:
CONSÍLIU substantiv neutru

1. Sfat, povață, sfătuire.

2. Organ de conducere consultativ sau executiv, care funcționează pe lângă o instituție, o organizație etc.
♦ Ședință în care se reunesc pentru discuții membrii unui astfel de organ.
       • Consiliu de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat;
       • consiliu de securitate = organ al O.N.U. care are sarcina de a discuta și de a lua măsuri în cazurile când este primejduită pacea; consiliu de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni. [pronume -liu, plural -ii, -uri. / < latina consilium, conform limba franceza conseil].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CONSILIU
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSILIU:
CONSILIU substantiv neutru

1. sfat, povață, sfătuire.

2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizații, instituții etc.
       • ședință a unui astfel de colectiv.

3. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid și de stat.
       • consiliu de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; cabinet (II);
       • consiliu de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni. (<lat. consilium, limba franceza conseil)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CONSILIU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSILIU:
CONSÍLIU consiliui n.

1) Organ de conducere constituit dintr-un grup de persoane care au sarcina de a dezbate și de a-și spune părerea asupra unor probleme sociale sau particulare.

2) Organ executiv superior de stat sau politic.

3) Organ colegial de conducere. consiliu pedagogic. [silabe -si-liu] /<lat. consilium, limba franceza conseil
Forme diferite ale cuvantului consiliu: consiliui

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CONSILIU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSILIU:
CONSILIU s.

1. divan, sfat, (învechit) scaun, tănaci. (consiliu domnesc.)

2. consiliu de miniștri = cabinet, guvern, (învechit) minister. (În unele state consiliu se numește cabinet.)

3. primărie, sfat, (învechit) vornicie. (S-a dus la consiliu pentru o adeverință.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

consiliu
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru consiliu:
consíliu (consílii), substantiv neutru

– Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, sfat. latina consilium (secolul XVIII).

– derivat consilier, substantiv masculin (sfătuitor); consilia, verb (a sfătui).
Forme diferite ale cuvantului consiliu: consílii

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

consiliu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru consiliu:
consíliu substantiv neutru [-liu pronume -lĭu], articulat consíliul; plural consílii, articulat consíliile (silabe -li-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CONSILIU
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CONSILIU:
CONSÍLIU substantiv verbal îndemn, îndrumare, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

consiliu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru consiliu:
consíliu [liu pronume lĭu] substantiv neutru, articulat consíliul; plural consílii, articulat consíliile (-li-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

consiliu
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru consiliu:
consiliu substantiv verbal ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂȚĂTURĂ. POVAȚĂ. POVĂȚUIRE. SFAT. VORBĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'CONSILIU'
CONSILIÉRconsiliérăCONSILIÉREconsiliézCONSÍLIUCONSÍMILCONSIMILITÚDINEconsímtCONSIMȚĂMẤNT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL consiliu
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului consiliu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Consíliu sn [Atestat: CALENDARIU 1844, 28/14 / V: înv consiliuum, consiliunzílium, pop consiliunțilconsiliu, consiliunziconsiliu / Plural: consiliuii, înv consiliuri / Etimologie: lat consilium, franceza conseil] 1 Înv Sfat.
4 Îs consiliude miniștri Organ al puterii executive dintr-un stat, alcătuit din totalitatea miniștrilor Si: guvern.
5 Îs consiliu de familie Organ de tutelă alcătuit din membrii familiei, care se pronunță asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale.
6 Îs consiliu științific Colectiv însărcinat cu îndrumarea activității științifice într-o instituție de învățământ superior sau într-un institut de cercetare.
7 Îs consiliu redacțional Organ consultativ de pe lângă redacția unei edituri, fonnat din specialiști aparținând domeniilor de activitate ale redacției respective.
8 Îs consiliu de stat Organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă.
11 Îs consiliu de Coroană Întrunire consultativă extraordinară, alcătuită din moștenitorul tronului, membrii guvernului, lideri ai partidelor politice etc.
12 Înv; îs consiliu de administrație Consiliu însărcinat să supravegheze aplicarea statutelor și să controleze activitatea unei instituții.
13 Înv; îs consiliu permanent Consiliu de pe lângă Ministerul Instrucțiunii Publice ai cărui membrii se ocupau de rezolvarea problemelor privitoare la învățământ și la disciplina corpului didactic.
14 Îs consiliu profesoral Întrunirea cadrelor didactice cu scopul de a delibera asupra problemelor privitoare la instituția de învățământ din care fac parte.
15 Înv; îs consiliu general al instrucției publice Consiliu alcătuit din inspectori și reprezentanți ai învățământului de toate gradele, convocat de Ministerul instrucțiunii cu scopul de a dezbate probleme legate, în special, de organizarea sistemului de învățământ.
16 Îs consiliu județean Consiliu ales prin vot direct de către locuitorii unui județ, cu scopul de a sprijini activitatea prefectului.
19 Îs consiliu comunal, orășenesc, municipal Consiliu ales prin vot direct de locuitorii unei comune, ai unui oraș sau ai unui municipiu, prezidat de primar, care deliberează asupra problemelor administrative ale comunității.
21 Îs consiliu de război Instanță militară de judecată pentru delicte și crime, care funcționa pe lângă divizii și corpuri de annată.
22 Îs consiliu de revizie Instanță judiciară militară supremă.
24 Îs consiliu de disciplină Instituție cu atribuții judecătorești, pe lângă fiecare minister pentru judecarea infracțiunilor funcționarilor săi, pe lângă un corp constituit din profesioniști etc.
25 Îs consiliul Mondial al Păcii Organ care conduce acțiunea de luptă pentru menținerea păcii lumii întregi.
26 Îs consiliul de Securitate Organ restrâns alcătuit din delegați permanenți și temporari în cadrul Organizației Națiunilor Unite.
27 Îs consiliu pedagogic For superior al unei școli, alcătuit din cadre didactice, în frunte cu directorul, care ia măsuri obligatorii în problemele de ordin didactic, educativ, disciplinar și care este răspunzător de bunul mers al activității instituției de învățământ respective.
28 Jur; îs consiliu judiciar Persoană numită de tribunal în scopul asistării unui inculpat sau a unei persoane declarate în stare de incapacitate civilă sau legală.
CONSÍLIU consiliui n.
Consiliu pedagogic.
Consiliu domnesc.
În unele state consiliu se numește cabinet.
S-a dus la consiliu pentru o adeverință.
În unele state, consiliu se numește cabinet.
S-a dus la consiliu pentru o adeverință.



GRAMATICA cuvântului consiliu?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului consiliu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul consiliu poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul consiliu sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul CONSILIU are forma: consiliuri
VEZI PLURALUL pentru consiliu la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE consiliu?
Vezi cuvântul consiliu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul consiliu?
[ con-si-liu ]
Se pare că cuvântul consiliu are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL consiliu
Inţelegi mai uşor cuvântul consiliu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Consiliul Mondial al Păcii = organ ales de Congresul popoarelor pentru pace, format din cei mai buni luptători pentru pace, care coordonează și îndrumează activitatea de luptă pentru pace în intervalul dintre congrese
Consiliu de securitate = organ al Națiunilor Unite, care are sarcina de a discuta și de a lua măsuri bazîndu-se pe principiul unanimității ori de cîte ori se ivește o situație care poate primejdui pacea
Consiliu de asistență economică mutuală = organ format din reprezentanți ai Uniunii Sovietice și ai țărilor de democrație populară, care are drept scop coordonarea activității economice a țărilor din lagărul democrat, pe baza ajutorului reciproc
Consiliu de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat
▭ Consiliu științific = organ consultativ pe lîngă un institut de cercetări științifice; la instituțiile de învățămînt superior adunare a șefilor de catedră, a decanilor etc
Consiliu pedagogic = adunare a profesorilor unei școli, în frunte cu directorul, care ia măsuri obligatorii și este răspunzătoare de bunul mers al școlii, atît din punct de vedere didactic, cît și administrativ
Consiliu de facultate = consfătuire a profesorilor șefi de catedră ai unei facultăți, sub conducerea decanului
Consiliu de familie = organ de tutelă alcătuit pe cale judecătorească din rudele unei persoane care nu se poate conduce singură minor sau interzis, cu sarcina de a-i apăra interesele în administrarea bunurilor sale
În regimul capitalist Consiliu de administrație = comitet reprezentînd de obicei numai pe marii acționari însărcinat cu conducerea unei societăți industriale sau comerciale pe acțiuni
Consiliu de stat = a în unele state organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă; b denumire dată organului consultativ al șefului statului; organul suprem al jurisdicției administrative; organul administrativ central
Consiliu de miniștri = totalitatea miniștrilor îndeplinind funcția de organ al puterii executive; guvern
Consiliu de familie = organ de tutelă alcătuit din membrii familiei, care se pronunță asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale
Consiliu științific = colectiv însărcinat cu îndrumarea muncii științifice într-o instituție de învățământ superior sau într-un institut de cercetare
Consiliu redacțional = organ consultativ de pe lângă redacția unei edituri, format din specialiști aparținând domeniilor de activitate ale redacției respective
Consiliu de stat = a în unele state organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă; b denumire dată organului consultativ al șefului statului, organului suprem al jurisdicției administrative, organului administrativ central
Consiliu de miniștri = totalitatea miniștrilor îndeplinind funcția de organ al puterii executive; guvern
Consiliu de familie = adunare a membrilor familiei, care se pronunță asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale
Consiliu științific = colectiv însărcinat cu îndrumarea activității științifice într-o instituție de învățământ superior sau într-un institut de cercetare
Consiliu redacțional = organ consultativ de pe lângă redacția unei edituri, format din specialiști aparținând domeniilor de activitate ale redacției respective
Consiliu de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; consiliu de securitate = organ al O
Care are sarcina de a discuta și de a lua măsuri în cazurile când este primejduită pacea; consiliu de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni
consiliu de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; cabinet II; consiliu de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni
Consiliu de miniștri = cabinet, guvern, învechit minister
Poloneză consiliu de miniștri = cabinet, executiv, guvern, învechit minister



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL consiliu

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A face epocă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
paparudă 1
a executa o lovitură care să imprime bilei o mișcare înapoi
a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă
în ce scop? ce rost are? iv
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app