eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție miraculos


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Miraculos [ mi-ra-cu-los ]
VEZI SINONIME PENTRU miraculos PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului miraculos în mai multe dicționare

Definițiile pentru miraculos din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIRACULÓS:
MIRACULÓS, -OÁSĂ, miracidoși, -oase, adjectiv Uimitor, extraordinar, minunat; (în superstiții și basme) supranatural. Aici, la fereastra lui... se întîmplă un lucru miraculos. SEBASTIAN, T. 365. Iar pe ierburile stepei, un palat miraculos îl vei face ca prin farmec, dintr-o dată să răsară. MACEDONSKI, O. I 30.
♦ Care face minuni. Colonelul ridică la lumină paharul cu piciorul înalt, ținîndu-l între degetele grase, cu o luare-aminte și o înduioșare de savant, examinînd un elixir miraculos. C. PETRESCU, Î. I

5.
♦ (Substantivat) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende. Este cunoscută înclinarea pentru miraculos, pentru neobișnuit, a micului cititor.
Forme diferite ale cuvantului miraculos: -oÁsĂ

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MIRACULÓS
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIRACULÓS:
MIRACULÓS, -OÁSĂ, miraculoși, -oase, adjectiv

1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar.
♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende.

2. Care face minuni, care produce efecte excepționale.

– Din limba franceza miraculeux, latina miraculosus, -a, -um.
Forme diferite ale cuvantului miraculos: -oÁsĂ

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MIRACULÓS
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIRACULÓS:
MIRACULÓS, -OÁSĂ, miraculoși, -oase, adjectiv

1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar.
♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende.

2. Care face minuni, care produce efecte excepționale.

– Din limba franceza miraculeux, latina miraculosus, -a, -um.
Forme diferite ale cuvantului miraculos: -oÁsĂ

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MIRACULÓS
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MIRACULÓS:
MIRACULÓS, -OÁSĂ adjectiv

1. care are caracterul unui miracol; minunat, uimitor, extraordinar.

2. cu efecte excepționale, care face minuni.
       • (substantiv neutru) totalitatea elementelor supranaturale care intervin în basme și legende. (< limba franceza miraculeux, latina miraculosus)
Forme diferite ale cuvantului miraculos: -oÁsĂ

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

MIRACULÓS
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MIRACULÓS:
MIRACULÓS, -OÁSĂ adjectiv Supranatural, minunat.
♦ Care face minuni.
♦ Uimitor, uluitor, extraordinar. // substantiv neutru Toate elementele supranaturale care intervin în basme; supranatural. [conform limba franceza miraculeux, latina miraculosus].
Forme diferite ale cuvantului miraculos: -oÁsĂ

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

MIRACULÓS
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MIRACULÓS:
MIRACULÓS miraculosoásă (miraculosóși, miraculosoáse)

1) Care ține de miracol; propriu miracolului. Intervenție miraculosoasă.

2) Care provoacă admirație; cu efecte extraordinare și imprevizibile. /<fr. miraculeux, latina miraculosus
Forme diferite ale cuvantului miraculos: oásă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

MIRACULOS
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MIRACULOS:
MIRACULOS adjectiv

1. fabulos, fantastic, legendar, mitic, supranatural, (învechit) surnatural. (Personaje miraculos.)

2. magic. (Efect miraculos.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

miraculos
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru miraculos:
*miraculós, -oásă adjectiv (latina miraculosus). Minunat, uĭmitor. adverb În mod minunat.
Forme diferite ale cuvantului miraculos: -oásă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

miraculos
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru miraculos:
miraculós adjectiv masculin, plural miraculóși; forme singular miraculoásă, plural miraculoáse
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

miraculos
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru miraculos:
miraculós adjectiv masculin, plural miraculóși; forme miraculoásă, plural miraculoáse
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Miraculos
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Miraculos:
Miraculos ≠ natural
Definiție sursă: Dicționar de antonime

miraculos
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru miraculos:
miraculos a. minunat.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'MIRACULOS'
MIRÁCMIRACÍDIUMMIRÁCOLMIRÁCULMIRACULÓSMIRADÓRMiră/eștiMIRÁGIUMÎRĂÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL miraculos
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului miraculos dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MIRACULÓS miraculosoásă miraculosóși, miraculosoáse 1 Care ține de miracol; propriu miracolului.
Intervenție miraculosoasă.
Personaje miraculos.
Efect miraculos.
Efect miraculos.

GRAMATICA cuvântului miraculos?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului miraculos.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul miraculos poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul miraculos sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE miraculos?
Vezi cuvântul miraculos desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul miraculos?
[ mi-ra-cu-los ]
Se pare că cuvântul miraculos are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL miraculos

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Nici cât un vârf de ac?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
strat de piatră uscată care are rolul de a colecta infiltrațiile de apă din galeriile de tunel
punct cu proprietatea că orice vecinătate a sa include cel puțin un punct ce aparține mulțimii date
extrem de mic, foarte puțin, aproape deloc
a merge fără încetare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app