Definiție mit

Cautăm definiția cuvântului mit în mai multe dicționare

Definițiile pentru mit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIT:
MIT, mituri, substantiv neutru Povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor antice despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari. vezi legendă. Pentru mine erai zeul unui mit olimpian. MACEDONSKI, O. I 75. Din Helada rătăcit-a mitul vechilor eroi Și p-o cale-ndreptățită s-a prelins pînă la nai. COȘBUC, P. 11 140.
♦ Născocire, poveste, basm. Se sfîrșește blindul mit, Povestitorul merge să se culce. CERNA, P. 151.

– plural și: (neobișnuit) mite (EMINESCU, O. I 61).
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MÎȚ

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MÎȚ:
MÎȚ(A) subs.

1. Mîț b, (Moț); Mîțu,

I. (AO XVI 353); -l, munt. (17 B I 450); -l, mold, (Glos); Mățul, 1612 (Olt);

– mold. (Sd XXI).

2. Miță, fam., mold., act.; Mîță-blîndă, I, (Bîr I); Măță (Ard); Mățăști substantiv (Sd XXI).

3. Mițe (Sd XVI).

4. Mîțiu, Ioan, act.

5. Mițelea, St, (17 B III 247). Unele forme se confundă cu derivatele de la Maț.
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

MIT

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MIT:
MIT substantiv neutru

1. povestire fabuloasă, cu caracter sacru, prima treaptă a cunoașterii, care expune diversele credințe ale popoarelor despre originea universului și fenomenelor naturale sau sociale, despre zei și eroi legendari, explică diversele sentimente fundamentale etc.

2. (figurat) născocire, poveste, basm. (< limba franceza mythe, latina mythus, greacă mythos)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

mit

Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru mit:
mit, mituri substantiv neutru Povestire cu caracter fantastic care expune diversele credințe ale popoarelor antice despre originea universului, fenomenelor naturii, zei și eroi legendari etc.
♦ figurat Legendă, poveste, basm; (învechit) fabulă.
• Mit cosmogonic = mit care se referă la facerea lumii.

– Din greacă mithos, limba franceza mithe.
Definiție sursă: Dicționar religios

MIT

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIT:
MIT, mituri, substantiv neutru (Adesea figurat) Povestire fabuloasă cu caracter sacru care cuprinde credințele unui popor despre originea Universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari etc.; prin generalizare poveste, legendă, basm.
• locuțiune adjectiv De mit = fantastic, fabulos, mitic.

– Din limba neogreacă mithos, limba franceza mythe.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MIT

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIT:
MIT, mituri, substantiv neutru (Adesea figurat) Povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari etc.; prin generalizare poveste, legendă, basm.
• locuțiune adjectiv De mit = fantastic, fabulos, mitic.

– Din limba neogreacă mithos, limba franceza mythe.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MÎȚ

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÎȚ:
MÎȚ, mîți, substantiv masculin

1. Pisică sau pui de pisică. Smîrțoagele lui de cai erau... slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați. CREANGĂ, A. 123. Ea o tot azvîrlit cu bolohani în mîț, doar s-ar întoarce înapoi, acasă. ȘEZ. I 185.

2. (Regional) Mîțișor (2).
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MIT

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MIT:
MIT substantiv neutru Povestire cu caracter fantastic, care expune diversele credințe ale popoarelor antice despre zei, despre unele întâmplări și fapte legendare.
♦ (figurat) Născocire, poveste, basm. [plural -turi, -te. / conform limba franceza mythe, latina mythus, greacă mythos].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

miț

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru miț:
miț n., plural urĭ (din mițe, plural luĭ miță, considerat ca n. plural în -e). plural Lînă de mĭel, care, fiind măruntă, servește la umplut saltelele și plapomele, ca și coditura (R. S. GrS. 6, 59): un miț de lînă. (verb reflexiv:. 1911, 8, 210).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

MIT

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MIT:
MIT mituri n.

1) Povestire de origine populară, cu conținut fabulos, care explică în mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii și viața socială.

2) Lucru sau realitate lipsită de un temei real. /<ngr. míthos, limba franceza mythe
Forme diferite ale cuvantului mit: mituri
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

mit

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mit:
*mit n., plural urĭ (vgr. mythos. vezi mitologie). Poveste, povestire fabuloasă despre zeĭ, eroĭ ș. a.: miturile vechiĭ Greciĭ. figurat Lucru fictiv, ființă fictivă: existența feniceluĭ (saŭ fenicele) e un mitologie
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

mit

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mit:
mit n.

1. povestire fabuloasă: verb reflexiv:emile aurite ce mitele albastre ni le șoptesc ades EM.;

2. figurat lucru fictiv, ființă imaginară.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

mîț

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mîț:
mîț substantiv verbal AMENT. COTOI. MOTAN. PISOI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

mit

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mit:
mit substantiv neutru, plural míturi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

mit

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mit:
mit substantiv neutru, plural míturi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'MIT'

MIȘUNÁ MIȘUNÁRE MIȘUNEÁLĂ misúrcă MIT MÍTĂ mîța-popii Mitach/e mitacísm

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mit

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

MIT mituri n.

GRAMATICA cuvântului mit?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mit.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mit poate fi: substantiv, adjectiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul mit sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
La plural substantivul mit are forma: míturi

VEZI PLURALUL pentru mit la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE mit?

Vezi cuvântul mit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mit?

[ mit ]
Se pare că cuvântul mit are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL mit

Inţelegi mai uşor cuvântul mit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Mit cosmogonic = mit care se referă la facerea lumii

locuțiune adjectiv De mit = fantastic, fabulos, mitic

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi în pielea cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
luptă corp la corp, în care se folosește pușca cu baioneta pusă
a-i fi cuiva nesuferit
a se afla exact în aceeași situație dificilă cu altcineva
vărsat de vânt
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?