 | as |
|
| Mitră [ mi-tră ] VEZI SINONIME PENTRU mitră PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mitra în mai multe dicționareDefinițiile pentru mitra din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MITRĂ: MÍTRĂ1 (< limba slavă (veche) , limba neogreacă) substantiv feminin 1. Acoperământ pentru cap, înalt, ornamentat cu broderii și cu pietre prețioase, purtat de arhierei și de unii arhimandriți și arhiprezbiteri, la slujbele religioase. Este de origine veche-persană. La ortodocși, mitra are o formă globulară, iar la catolici, este triunghiulară. Confecționate din țesături fine, cu broderii de aur și aplicații de pietre prețioase, unele mitra sunt remarcabile opere artă (ex. mitra Mitropoliei din București, lucrată din aur la c. 1770 într-un atelier venețian). ♦ Acoperământ al capului la vechile popoare orientale, mai ales la vechii perși. 2. Mic acoperiș construit deasupra coșurilor de fum. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MITRĂ: MÍTRĂ, mitre, substantiv feminin 1. Acoperămînt de cap în formă aproape sferică în partea superioară, bombată cu o cruce în vîrf, purtat de arhierei în timpul slujbei religioase. Dionis, să-ți crească barba pînă la genuchi, și în cap: o mitră de arhimandrit! GALACTION, O. I 90. Mitropolitul face pe părintele Duhu arhimandrit cu mitră. CREANGĂ, A. 138. 2. (Învechit) Coroană. Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată, El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată. EMINESCU, O. I 85. Pe capul său de taur, poart-o mitră grea de fier. NEGRUZZI, S. II 121. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MITRĂ: MÍTRĂ1, mitre, substantiv feminin 1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase. ♦ Un fel de coroană purtată de regi, de împărați etc. 2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare orientale. – Din limba slavă (veche) mitra, limba neogreacă mitra. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MITRĂ: MÍTRĂ1, mitre, substantiv feminin 1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase. ♦ Coroană purtată de regi, de împărați etc. 2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare orientale. – Din limba slavă (veche) mitra, limba neogreacă mitra. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MITRĂ: MÍTRĂ1 mitrae forme 1) Acoperământ pentru cap, de forma unei cupole cusute cu fir și împodobite cu pietre scumpe, purtat în special de arhierei în timpul slujbei religioase. 2) Acoperământ pentru cap purtat de către vechii perși. /<sl. mitra, limba neogreacă mítra Forme diferite ale cuvantului mitra: mitrae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mitră: 1) mítră forme, plural e (vgr. mitra, cingătoare, diademă, turban, tiară). Un fel de turban ascuțit pe care-l purtaŭ vechiĭ Perșĭ. Un fel de căcĭulă de aur și petre scumpe purtată de prelațĭ cînd oficiază în mare ținută. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mitră: mítră (mítre), substantiv feminin – Tocă purtată de prelați. – Mr. mitră. greacă μίτρα, parțial prin intermediul limba slavă (veche) mitra (Murnu 38; Tiktin; Conev 108). – derivat mitrofar, adjectiv (cu mitră), din mgr. μιτρόφορος (Gáldi 211). Forme diferite ale cuvantului mitra: mítre Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MITRĂ: MÍTRĂ2 mitrae forme (la om și la animalele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; matrice; uter. /<ngr. mítra Forme diferite ale cuvantului mitra: mitrae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mitră: 2) mítră forme, plural e (limba neogreacă mítra, matrice, despre vgr. métra, matrice, metér, mamă. vezi mitrică, matrice). anatomie Matrice, organu în care se face concepțiunea. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MITRĂ: MITRĂ substantiv (anatomie) uter, (învechit și popular) sîn, (popular) pîntece, (învechit și regional) matcă, (regional) plod, (învechit) mătrice, zgău. (În mitra se dezvoltă fătul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MITRĂ: MÍTRĂ2, mitre, substantiv feminin Partea interioară a organelor genitale femeiești, în care se dezvoltă fătul; uter, matrice3. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mitră: mitră forme 1. legătură de cap ce purtau vechii Perși; 2. acoperământ de cap ce poartă mitropolitul și episcopii. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mitră: mítră (organ, acoperământ al capului) substantiv feminin (silabe -tră), genitiv dativ articulat mítrei; plural mítre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MITRĂ: MÍTRĂ2, mitre, substantiv feminin (anatomie) Uter. – Din limba neogreacă mitra. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mitră: mítră (mi-tră) substantiv feminin, genitiv dativ articulat mítrei; plural mítre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MITRĂ: MÍTRĂ2, mitre, substantiv feminin (popular) Uter. – Din limba neogreacă mitra. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mitra: Mitra vezi Dimitrie III 2 a, V 1 și Mitrofan 2. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru mitră: mitră, mitre substantiv feminin (eufem.) vezi mingeacă Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MITRĂ: MÍTRĂ2 (< limba neogreacă) substantiv feminin (popular) Uter. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mitră: mitră forme anatomie matrice. [greacă mod.]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mitră: mitră substantiv verbal PLACENTĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MITRĂ: MÍTRĂ substantiv verbal uter. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Mitra: Mitra vezi Mithra. Definiție sursă: Dicționar religios |
CUVINTE APROPIATE DE 'MITRA' MIȚÓSMITOSÍMITÓTICMITÓZĂMÍTRĂMitracheMITRAÉUMMITRAIÁMITRÁIC, -Ă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Mitra Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mitra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MÍTRĂ1 mitrae forme 1 Acoperământ pentru cap, de forma unei cupole cusute cu fir și împodobite cu pietre scumpe, purtat în special de arhierei în timpul slujbei religioase. MÍTRĂ2 mitrae forme la om și la animalele vivipare Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; matrice; uter. În mitra se dezvoltă fătul. |
GRAMATICA cuvântului Mitra? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mitra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Mitra poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mitră? Vezi cuvântul mitră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mitră?[ mi-tră ] Se pare că cuvântul mitră are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Mitra |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în bună parte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mitră are forma: mítre
