 | as |
|
| Mizerabil [ mi-ze-ra-bil ] VEZI SINONIME PENTRU mizerabil PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mizerabil în mai multe dicționareDefinițiile pentru mizerabil din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MIZERABIL: MIZERÁBIL, -Ă, mizerabili, -e, adjectiv 1. (Despre persoane) verb reflexiv:ednic de dispreț, ticălos, mîrșav, nemernic. Toți au ceva comun, prin care sînt și mizerabili și ridicoli și acel ceva este liberalismul lor, sau noua stare de suflet datorită liberalismului romîn. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 233. • (Substantivat) Tu ești răspunzător de moartea mătușe-mi, nemernicule!... în genunchi, mizerabile! DUMITRIU, B. forme 140. Și aș avea plăcere nespusă să le trag și eu cîte o palmă la toți mizerabilii ăștia. MIRONESCU, S. A. 25. Ce! a cutezat? mizerabilul! CARAGIALE, O. I 110. ♦ figurat Aspru, rău. Dar cînd știu c-o să vă-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe Iremediabilă. TOPÎRCEANU, S. A. 70. 2. (Despre lucruri etc.) Lipsit de valoare, prost făcut; în stare proastă, neîngrijit. Teza d-tale... este mizerabilă. SEBASTIAN, T. 212, Versurile ce scrii sînt rele, – ce zic rele? ele sînt mizerabile. MACEDONSKI, O. III 112. Intrăm în micul și mizerabilul portugheză BOLINTINEANU, O. 291. 3. (Franțuzism rar; despre persoane) Care se află într-o stare nenorocită, care inspiră milă, care este verb reflexiv:ednic de plîns; lamentabil, jalnic. Voi care-ați cunoscut-o... Recunoașteți-o, dacă puteți, în mizerabila birtășiță de lîngă «Biserica Neagră». MACEDONSKI, O. II 411. Forme diferite ale cuvantului mizerabil: mizerabil-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MIZERABIL: MIZERABIL adjectiv, s. 1. adjectiv, substantiv abject, infam, josnic, mișel, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (popular) becisnic, (învechit și regional) ticăit, (regional) pălăvatic, proclet, (Banat) bedaș, (învechit) fărădelege, vil, (figurat) infect, murdar. (Un om mizerabil.) 2. adjectiv infam, josnic, mișel, mișelesc, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livresc) ignobil, sacrileg, (învechit și popular) parșiv, scîrnav, (Moldova) chiolhănos, (învechit) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (figurat) murdar, spurcat. (O faptă mizerabil.) 3. adjectiv păcătos, rău, ticălos, urît. (Era o verb reflexiv:eme mizerabil.) 4. adjectiv mizer, prăpădit, sărăcăcios. (Un tîrg mizerabil de odinioară.) 5. adjectiv sărac, sărăcăcios, umil. (Un interior mizerabil.) 6. adjectiv deplorabil, jalnic, lamentabil, nenorocit, prăpădit, (livresc) mizer, (învechit și regional) ticălos, (învechit) mișel. (Casa era într-o stare mizerabil.) 7. adjectiv anevoios, greu, necăjit, prost, rău, (învechit și popular) necăjos. (A dus un trai mizerabil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MIZERABIL: MIZERÁBIL, -Ă, mizerabili, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme (Om) ticălos, nemernic, infam. 2. Adj. Lipsit de (orice) valoare, de însemnătate; de calitate foarte proastă. 3. Adj. Care se află într-o stare foarte proastă, verb reflexiv:ednică de plâns; nenorocit, jalnic. ♦ Care denotă o situație foarte proastă; cu aspect urât, sărăcăcios. – Din limba franceza misérable. Forme diferite ale cuvantului mizerabil: mizerabil-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MIZERABIL: MIZERÁBIL, -Ă, mizerabili, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme (Om) ticălos, nemernic, infam. 2. Adj. Lipsit de (orice) valoare, de însemnătate; de calitate foarte proastă. 3. Adj. Care se află într-o stare foarte proastă, verb reflexiv:ednică de plâns; nenorocit, jalnic. ♦ Care denotă o situație foarte proastă; cu aspect urât, sărăcăcios. – Din limba franceza misérable. Forme diferite ale cuvantului mizerabil: mizerabil-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MIZERABIL: MIZERÁBIL mizerabilă (mizerabili, mizerabile) 1) și substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; mârșav; netrebnic; infam; josnic; nemernic. 2) Care este de calitate proastă; lipsit de valoare. 3) Care trăiește în mizerie; în stare de sărăcie. /<fr. misérable Forme diferite ale cuvantului mizerabil: mizerabilă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mizerabil: *mizerábil, -ă adjectiv (latina miserabilis, despre miser, mizer). Demn de milă: stare mizerabilă. Demn de dispreț, păcătos: pentru niște mizerabile interese de banĭ, leafă mizerabilă. substantiv Mișel, nelegĭuit: a-ĭ expulsa pe mizerabilĭ. adverb În mod mizerabil: a trăi mizerabil. Forme diferite ale cuvantului mizerabil: mizerabil-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MIZERABIL: MIZERÁBIL, -Ă adjectiv 1. (adesea s.) Ticălos, mârșav, nemernic. ♦ (figurat) Aspru, rău. 2. Lipsit de valoare, prost, rău. ♦ Neîngrijit. 3. (Rar) Care este verb reflexiv:ednic de milă, de plâns. [conform limba franceza misérable, latina miserabilis]. Forme diferite ale cuvantului mizerabil: mizerabil-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MIZERABIL: MIZERÁBIL, -Ă adjectiv 1. (și s.) ticălos, mârșav, nemernic. • (figurat) aspru, rău. 2. lipsit de valoare, prost, rău. 3. neîngrijit, verb reflexiv:ednic de plâns. (< limba franceza misérable, latina miserabilis) Forme diferite ale cuvantului mizerabil: mizerabil-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mizerabil: mizerabil a. 1. demn de plâns: stare mizerabilă; 2. care nu merită nicio stimă: interese mizerabile de bani. ║ m.: om necinstit, ticălos: e un mizerabil. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mizerabil: mizerábil adjectiv masculin, substantiv masculin, plural mizerábili; adjectiv feminin, substantiv feminin mizerábilă, plural mizerábile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mizerabil: mizerábil adjectiv masculin, substantiv masculin, plural mizerábili; forme singular mizerábilă, plural mizerábile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Mizerabil: Mizerabil ≠ stimabil, onorabil, respectabil, venerabil Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'MIZERABIL' mizélnicmizénăMÍZERmizeráMIZERÁBILMIZERÁȚIEMIZERAȚIÚNEmizeréreMIZERICÓRDIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Mizerabil Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mizerabil dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un om mizerabil. O faptă mizerabil. Era o verb reflexiv:eme mizerabil. Un tîrg mizerabil de odinioară. Un interior mizerabil. Casa era într-o stare mizerabil. A dus un trai mizerabil. MIZERÁBIL mizerabilă mizerabili, mizerabile 1 și substantival despre persoane Care este în stare să comită fapte nedemne; mârșav; netrebnic; infam; josnic; nemernic. Era o verb reflexiv:eme mizerabil. Un interior mizerabil. |
GRAMATICA cuvântului Mizerabil? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mizerabil. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Mizerabil poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mizerabil? Vezi cuvântul mizerabil desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mizerabil?[ mi-ze-ra-bil ] Se pare că cuvântul mizerabil are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Mizerabil |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hormon folicular?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mizerabil are forma: mizerábili
La singular substantivul mizerabil are forma: mizerábilă
