 | as |
|
| Modalitate [ mo-da-li-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU modalitate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului modalitate în mai multe dicționareDefinițiile pentru modalitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MODALITATE: MODALITÁTE (< limba franceza ) substantiv feminin 1. Procedeu, mijloc, metodă folosită pentru realizarea unui scop; mod (1), manieră (1). 2. (logică) Felul în care poate fi caracterizat adevărul unei propoziții (necesar sau contingent, posibil sau imposibil). 3. (Dr.) Element suplimentar adăugat unui act juridic, ce constă într-o împrejurare viitoare care poate influența fie însăși existența raportului juridic stabilit între părți, fie poate afecta doar executarea obligațiilor și exigibilitatea drepturilor părților. Actele juridice cu titlu gratuit mai pot fi afectate și de modalitate numită sarcină, care constă într-o obligație impusă de dispunător gratificatului, a cărei neîndeplinire îndreptățește pe dispunător să ceară revocarea judecătorească a donației sau a legatului testamentar. Alte elemente suplimentare ce constituie modalitate ale obligațiilor pot privi fie obiectul acestora (putând exista unele obligații alternative, sau altele facultative) sau subiectele plurale ale acestora, în care obligațiile pot fi conjuncte și divizibile, sau pot fi indivizibile, ori solidare (fie activ, fie pasiv). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MODALITATE: MODALITÁTE, modalități, substantiv feminin 1. Fel, chip, mijloc de a efectua un lucru; mod, putință, posibilitate. • Expresia: A găsi o modalitate = a găsi o cale, un mijloc, un aranjament pentru a ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație dificilă sau a rezolva o chestiune complicată. 2. Criteriul de diferențiere al judecăților după gradul lor de certitudine. 3. (muzică) Caracterul unei compoziții, modul (major sau minor) în care e scrisă o bucată. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru modalitate: *modalitáte forme (despre modal; limba franceza modalité). filozofie Mod de a fi: albeața e o modalitate a zăpeziĭ. logică Subordonarea afirmațiuniĭ uneĭ propozițiunĭ, modurilor de posibilitate saŭ imposibilitate, de necesitate saŭ contingență. muzică Caracteru uneĭ fraze muzicale după cum e în modu major saŭ minor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MODALITATE: MODALITATE s. 1. cale, chip. fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem, (regional) cap, modru, (învechit) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (Altă modalitate de a rezolva o problemă.) 2. fel, gen, manieră, mod, regim, sistem, stil. (modalitate de viață.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MODALITATE: MODALITÁTE modalitateăți forme 1) Mod de a acționa în vederea realizării unui anumit scop; manieră; procedeu; metodă; mijloc. 2) logică Caracter necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăți. 3) gramatică Atitudine, apreciere a vorbitorului față de cele comunicate. /<fr. modalité Forme diferite ale cuvantului modalitate: modalitateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MODALITATE: MODALITÁTE substantiv feminin 1. Fel, chip, mod de a face sau de a prezenta ceva. 2. (logică) Criteriul de diferențiere a judecăților după gradul lor de certitudine. 3. Caracterul unei fraze muzicale determinat de raportul de intervale dintre sunetele componente. [conform limba franceza modalité]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MODALITATE: MODALITÁTE substantiv feminin 1. procedeu, mod de a face, de a prezenta ceva. 2. (logică) criteriu de diferențiere a judecăților după gradul lor de certitudine. 3. caracterul unei fraze muzicale determinat de raportul de intervale dintre sunetele componente. (< limba franceza modalité) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MODALITATE: MODALITÁTE, modalități, substantiv feminin 1. Procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop; mod (1), manieră. 2. (logică) Determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăți. – Din limba franceza modalité. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MODALITATE: MODALITÁTE, modalități, substantiv feminin 1. Procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop; mod (1), manieră. 2. (logică) Determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăți. – Din limba franceza modalité. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru MODALITATE: MODALITÁTE substantiv feminin (conform limba franceza modalité): fel, chip, mod de desfășurare a unei acțiuni exprimate de verb; termen folosit în sintagma auxiliar de modalitate (vezi). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru modalitate: modalitate forme 1. Filoz. mod de a fi: albeața e o modalitate a zăpezei; 2. muzică mod în care trebue cântat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru modalitate: modalitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat modalității; plural modalități Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru modalitate: modalitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat modalitắții; plural modalitắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MODALITATE' MODÁLMODÁLĂMODẤLCĂmodalísmMODALITÁTEmodalizáremodalizatórMODANATÚRĂMODẤRLĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MODALITATE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului modalitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Altă modalitate de a rezolva o problemă. Modalitate de viață. MODALITÁTE modalitateăți forme 1 Mod de a acționa în vederea realizării unui anumit scop; manieră; procedeu; metodă; mijloc. |
GRAMATICA cuvântului MODALITATE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului modalitate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MODALITATE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE modalitate? Vezi cuvântul modalitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul modalitate?[ mo-da-li-ta-te ] Se pare că cuvântul modalitate are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL MODALITATE Inţelegi mai uşor cuvântul modalitate dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A găsi o modalitate = a găsi o cale, un mijloc, un aranjament pentru a ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație dificilă sau a rezolva o chestiune complicată |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MODALITATE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se așeza la lucru?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul modalitate are forma: modalități
