 | as |
|
| Modificare [ mo-di-fi-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU modificare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului modificare în mai multe dicționareDefinițiile pentru modificare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru MODIFICARE: MODIFICÁRE substantiv feminin (< modificá, conform latina, italiana modificare, limba franceza modifier): schimbare, transformare a unui sunet, a sensului, a formei (structurii, aspectului exterior), a funcției sintactice a unui cuvânt, datorită unor cauze determinate. • modificare fonétică: transformare suferită de un sunet în evoluția unei limbi. Ea poate fi de două feluri: a) necondiționátă (necombinatórie): transformare spontană care depinde numai de natura sunetului respectiv, indiferent de sunetele înconjurătoare. Astfel, diftongarea lui e deschis în ie sau dispariția sunetului h în cuvintele moștenite de limba română din latină, ca de exemplu ferrum > fier, pectus > piept, homo > om, prehendere > prinde etc. b) condiționátă (combinatórie, poziționálă): transformare provocată de coarticulație, de influența sunetelor învecinate. Astfel: diftongarea lui e accentuat în ea înaintea unei silabe care conține un ă, în unele cuvinte românești ca negru – neagră, sterp – stearpă etc. Sunt condiționate următoarele m. fonetice: asimilarea, disimilarea (disimilația), haplologia, metateza, epenteza, anaptixa, proteza și sincopa ( vezi fiecare din aceste noțiuni). • modificare lexicálă: m. a sensului sau a formei cuvintelor. • modificare gramaticálă: m. a părților de vorbire, a propozițiilor sau a frazelor. • modificare morfológică: m. a formei, a structurii unei părți de vorbire. • modificare sintáctică: m. a structurii unei părți de propoziție, a unei propoziții sau a unei fraze. • modificare semántică: m. a sensului unui cuvânt datorită unor factori intralingvistici și extralingvistici. • modificare analógică: m. care se produce sub influența unui alt element asemănător ( vezi analogíe). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MODIFICARE: MODIFICÁRE, modificări, substantiv feminin Acțiunea de a modifica și rezultatul ei; schimbare, prefacere, transformare. Copiștii au introdus tot felul de modificări în textul cronicii lui greacă Ureche. ROSSETTI, S. E. 18. În așteptarea acestor modificări ipotetice și îndepărtate, gospodăria spitalului suferea îndestule lipsuri. C. PETRESCU, Î. II 49. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MODIFICARE: MODIFICÁRE (< modifica) substantiv feminin 1. Acțiunea de a modifica și rezultatul ei; schimbare, transformare; modificație. 2. (metalurgie) Procedeu de îmbunătățire a structurii unor aliaje prin adăugarea unor mici cantități de modificatori (2) puțin înainte de turnare. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MODIFICARE: MODIFICÁRE, modificări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) modifica și rezultatul ei; prefacere, transformare, modificație. – vezi modifica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MODIFICARE: MODIFICÁRE, modificări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) modifica și rezultatul ei; prefacere, transformare, modificație. – vezi modifica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MODIFICARE: MODIFICÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) modifica și rezultatul ei; schimbare, transformare, prefacere; modificație. [< modifica]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru modificare: modificáre substantiv feminin, g.-d, articulat modificării; plural modificări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru modificare: modificáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat modificắrii; plural modificắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MODIFICARE' modíficMODIFICÁMODIFICÁBILmodificabilitáteMODIFICÁREMODIFICÁTMODIFICÁȚIEMODIFICAȚIÚNEMODIFICATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL modificare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului modificare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • modificare fonétică: transformare suferită de un sunet în evoluția unei limbi. • modificare lexicálă: m. • modificare gramaticálă: m. • modificare morfológică: m. • modificare sintáctică: m. • modificare semántică: m. • modificare analógică: m. Modificare unui industria textilă 4. Modificare labialelor. |
GRAMATICA cuvântului modificare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului modificare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul modificare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE modificare? Vezi cuvântul modificare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul modificare?[ mo-di-fi-ca-re ] Se pare că cuvântul modificare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL modificare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma minoritate națională?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul modificare are forma: modificări
