eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție monolog


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Monolog [ mo-no-log ]
VEZI SINONIME PENTRU monolog PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului monolog în mai multe dicționare

Definițiile pentru monolog din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MONOLÓG:
MONOLÓG, monoloage, substantiv neutru

1. Scenă dintr-o lucrare dramatică în care un personaj, fiind singur pe scenă, își exprimă cu glas tare gândurile.
♦ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiză psihologică, prin care personajul supune introspecției propriile sentimente.
♦ Lucrare dramatică de proporții reduse, destinată să fie interpretată de către un singur actor.

2. Vorbire neîntreruptă a cuiva, fără a da altuia timp pentru replică; vorbire cu sine însuși. [plural și: monologuri]

– Din limba franceza monologue.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MONOLÓG
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MONOLÓG:
MONOLÓG, monologuri, substantiv neutru

1. Scenă dintr-o lucrare dramatică în care un personaj, fiind singur pe scenă, își exprimă cu glas tare gândurile.
♦ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiză psihologică, prin care este reprodus fluxul gândirii personajului.
♦ Lucrare dramatică de proporții reduse, destinată să fie interpretată de către un singur actor.

2. Vorbire neîntreruptă a cuiva, fără a da altuia timp pentru replică; vorbire cu sine însuși. [plural și: monoloage]

– Din limba franceza monologue.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MONOLÓG
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MONOLÓG:
MONOLÓG, monoloage, substantiv neutru Lucrare dramatică de proporții reduse, cu un singur personaj; scenă dintr-o lucrare dramatică, în care vorbește un singur personaj. Anca, într-un lung monolog, își exprimă nehotărîrea. GHEREA, ST. Hristos II 161. Serghe ținea la monologul lui, decît nu știa boabă din rol, ca de obicei. CARAGIALE, N. S. 106.
♦ Vorbire neîntreruptă a cuiva, fără a da altuia timp pentru replică; vorbire cu sine însuși. Ivan îmi curmă monologul. NEGRUZZI, S. I 61.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MONOLÓG
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MONOLÓG:
MONOLÓG substantiv neutru

1. Scenă dintr-o piesă de teatru în care vorbește un singur personaj.
♦ Mică piesă comică recitată de un singur personaj.
       • Monolog interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești.

2. Vorbire cu sine însuși a cuiva. [plural -oage, -oguri. / conform limba franceza monologue, greacă monologos < monos

– singur, logos

– vorbire].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

MONOLÓG
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MONOLÓG:
MONOLÓG substantiv neutru

1. scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbește un singur personaj.
       • mică piesă comică recitată de un singur personaj.
       • monolog interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești.

2. vorbire neîntreruptă a cuiva, fără a da timp altora pentru replici; soliloc. (< limba franceza monologue)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

MONOLÓG
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MONOLÓG:
MONOLÓG monologoáge n.

1) Scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbește un singur personaj.

2) Lucrare dramatică de mici proporții, pentru un singur actor.

3) Discurs lung al unei persoane, care nu permite intervenția interlocutorilor. /<fr. monologue
Forme diferite ale cuvantului monolog: oáge

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

monolog
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru monolog:
*monológ n., plural urĭ și oage (vgr. monológos, care vorbește singur, despre mónos, singur, și lógos, discurs, cuvînt. vezi dia- și catalog). Scenă teatrală în care un personagiŭ vorbește singur. Mică pĭesă teatrală recitată de un singur actor.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

monolog
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru monolog:
monológ (monológuri), substantiv neutru

– Soliloc. în franceză monologue.

– derivat monologa, verb (a vorbi singur), din limba franceza monologuer; monologhist, substantiv masculin (persoană care recită un monolog).
Forme diferite ale cuvantului monolog: monológuri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

monolog
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru monolog:
monolog n. scenă în care un personaj vorbește lui însuș.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

monolog
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru monolog:
monológ substantiv neutru, plural monoloáge/monológuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

monolog
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru monolog:
monológ substantiv neutru, plural monológuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

MONOLOG
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MONOLOG:
MONOLOG substantiv (livresc) soliloc.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'MONOLOG'
monolitizáMONOLITIZÁREMONOLITIZÁTMONOLÓCMONOLÓGMONOLOGÁMONOLOGÁLMONOLÓGICMONOLOGÍSM

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MONOLOG
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului monolog dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MONOLÓG monologoáge n.

GRAMATICA cuvântului MONOLOG?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului monolog.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MONOLOG poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul MONOLOG sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul monolog are forma: monoloáge/monológuri
VEZI PLURALUL pentru MONOLOG la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE monolog?
Vezi cuvântul monolog desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul monolog?
[ mo-no-log ]
Se pare că cuvântul monolog are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL MONOLOG
Inţelegi mai uşor cuvântul monolog dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiză psihologică, prin care personajul supune introspecției propriile sentimente
♦ Monolog interior = procedeu literar specific romanului sau nuvelei de analiză psihologică, prin care este reprodus fluxul gândirii personajului
Monolog interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești
monolog interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MONOLOG

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi sau a rămâne în aer?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
artă dezvoltată în secolul xii-xv în spania în teritoriul aflat sub stăpânirea feudalității catolice, cu motive, forme și structuri islamice arcul în formă de potcoavă, decorul în care împletitura și motivele sunt stilizate până la
a parte a corpului în care este localizată o nevralgie; punct sensibil dureros; b partea dificilă a unei situații, a unei probleme în discuție
a se afla într-o situație critică, a nu avea nici o perspectivă
a-i veni cuiva brusc o idee
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app