 | as |
|
| Moralizator [ mo-ra-li-za-tor ] VEZI SINONIME PENTRU moralizator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului moralizator în mai multe dicționareDefinițiile pentru moralizator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MORALIZATÓR: MORALIZATÓR, -OÁRE, moralizatori, -oare, adjectiv Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învățături morale, care moralizează pe cineva; educativ. ♦ (Și substantivat; peiorativ) Care propovăduiește principiile morale cu ostentație. – Din limba franceza moralisateur. Forme diferite ale cuvantului moralizator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MORALIZATÓR: MORALIZATÓR, -OÁRE, moralizatori, -oare, adjectiv Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învățături morale, care moralizează pe cineva; educativ. ♦ (Și substantivat; peiorativ) Care propovăduiește principiile morale cu ostentație. – Din limba franceza moralisateur. Forme diferite ale cuvantului moralizator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MORALIZATÓR: MORALIZATÓR moralizatoroáre (moralizatoróri, moralizatoroáre) 1) Care moralizează. Ton moralizator. Roman moralizator. 3) și substantival (despre persoane) Care propagă cu ostentație principiile moralei; propagator ostentativ al principiilor morale. /<fr. moralisateur Forme diferite ale cuvantului moralizator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MORALIZATÓR: MORALIZATÓR, -OÁRE, moralizatori, -oare, adjectiv Care contribuie, care ajută la crearea unei atmosfere morale; educativ. Analiza însemnătății sociale, educatoare, moralizatoare a lucrării artistice. GHEREA, ST. Hristos I 44. Forme diferite ale cuvantului moralizator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MORALIZATOR: MORALIZATOR adjectiv 1. moral, (învechit) moralicesc. (Concluzie moralizator. ) 2. educativ, instructiv, (învechit) învățător. (O scriere cu conținut moralizator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru moralizator: *moralizatór, -oáre adjectiv Care moralizează: carte moralizatoare. substantiv Care face morală, mustră: tu te-aĭ făcut moralizatoru meŭ? Forme diferite ale cuvantului moralizator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MORALIZATÓR: MORALIZATÓR, -OÁRE adjectiv Care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. [conform limba franceza moralisateur]. Forme diferite ale cuvantului moralizator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MORALIZATÓR: MORALIZATÓR, -OÁRE adjectiv care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. (< limba franceza moralisateur) Forme diferite ale cuvantului moralizator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru moralizator: moralizatór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural moralizatóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural moralizatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru moralizator: moralizatór adjectiv masculin, substantiv masculin, moralizatóri; forme singular și plural moralizatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru moralizator: moralizator a. propriu a moraliza. ║ m. cel ce face morală. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'MORALIZATOR' MORALITÁTEMORALIZÁMORALIZÁNTMORALIZÁREMORALIZATÓRmoralizézMORALMÉNTEMORÂNCEÁLĂmorâncí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL moralizator Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului moralizator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MORALIZATÓR moralizatoroáre moralizatoróri, moralizatoroáre 1 Care moralizează. Ton moralizator. Roman moralizator. Concluzie moralizator. O scriere cu conținut moralizator. Concluzie moralizatoroare. |
GRAMATICA cuvântului moralizator? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului moralizator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul moralizator poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE moralizator? Vezi cuvântul moralizator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul moralizator?[ mo-ra-li-za-tor ] Se pare că cuvântul moralizator are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL moralizator |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: botanică masa-raiului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul moralizator are forma: moralizatóri
