 | as |
|
| Mulţime [ mul-ţi-me ] VEZI SINONIME PENTRU mulţime PE ESINONIME.COM definiția cuvântului multime în mai multe dicționareDefinițiile pentru multime din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MULȚIME: MULȚIME s. 1. bandă, buluc, ceată, cîrd, droaie, gloată, grămadă, grup, pîlc, stol, (popular) crilă, liotă, (regional) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilvania) ciopor, (Olt. și Banat) clapie, (învechit) cin, tacîm. (0 multime de copii.) 2. duium, grămadă, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (învechit și popular) mare, poiede, (învechit și regional) întuneric, (regional) posmol, tălabă, (Transilvania și Moldova) silă, (învechit) mulțit, putere, (figurat) groază, grozăvenie, grozăvie, (regional figurat) polog. (O multime de dușmani.) 3. colectivitate, masă, (popular) obște, (peiorativ) gloată. (Din multime s-a ridicat un glas.) 4. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, norod, plebe, popor, prostime, vulg, (învechit și regional) poporime, (învechit) calabalîc. (multime asaltează porțile palatului.) 5. (termen militar) gros, (învechit și popular) mijloc, (învechit) greime, greu, temei, toi. (multime armatei abia acuma trece.) 6. număr. (Copleșit de multime dușmanilor.) 7. grămadă, (figurat) armată. (O multime de amatori s-a prezentat.) 8. potop, puzderie, sumedenie, (popular) spuzenie, (învechit și regional) sodom, (figurat) pulbere, spuză, spuzeală. (multime de stele.) 9. grămadă, seamă. (Și-a rezolvat o multime de probleme.) 10. multitudine, pluralitate, (rar) pluritate. (multime problemelor abordate.) 11. grămadă, (figurat) car. (I-a adus o multime de vești.) 12. grămadă, șir, (familial) cîrd. (A trecut o multime de ani de cînd nu ne-am văzut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MULȚIME: MULȚÍME, mulțimi, substantiv feminin 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; specializare masele largi ale populației; colectivitate. 3. (matematică) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor. • Mulțime vidă = mulțime (3) care nu conține nici un element. Mulțimi disjuncte = mulțimi (3) care nu au nici un element comun. Mulțimi echivalente = mulțimi (3) între care se poate stabili o corespondență biunivocă. – Mult + sufix -ime. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MULȚIME: MULȚÍME, mulțimi, substantiv feminin 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; specializare masele largi ale populației; colectivitate. 3. (matematică) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor. • Mulțime vidă = mulțime care nu conține nici un element. Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun. Mulțimi echivalente = mulțimi între care se poate stabili o corespondență biunivocă. – Mult + sufix -ime. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mulțime: mulțíme forme (despre mult). Mare număr, mare cantitate, grămadă: o mulțime de oamenĭ, de banĭ, de case, de pămînt. Gloată, vulg, prostime, mulțime de oamenĭ: omu nobil nu caută aplauzele mulțimiĭ. O mulțime, o mare cantitate: eraŭ o mulțime. Mult timp: am așteptat o mulțime. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MULȚIME: MULȚÍME multimei forme 1) Număr sau cantitate mare de ființe sau de lucruri de același fel. 2) Grup numeros (de ființe) neorganizat; droaie; grămadă. [G.-D. mulțimii] /mult + sufix multimeime Forme diferite ale cuvantului multime: multimei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mulțime: mulțime forme 1. număr mare: mulțime de oameni, mulțime de idei; 2. partea cea mai comună a poporului: gloată, prostime. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mulțime: mulțíme substantiv feminin, genitiv dativ articulat mulțímii; plural mulțími Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mulțime: mulțíme substantiv feminin, genitiv dativ articulat mulțímii; plural mulțími Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MULTIME' MULTILOBÁTMULTILOBULÁRMULTILÓCMULTILOCULÁRMULȚÍMEmultimédiaMULTIMETÁLICMULTIMÉTRUMULTIMILENÁR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mulțime Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mulțime dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 0 mulțime de copii. O mulțime de dușmani. Din mulțime s-a ridicat un glas. Mulțime asaltează porțile palatului. Mulțime armatei abia acuma trece. Copleșit de mulțime dușmanilor. O mulțime de amatori s-a prezentat. Mulțime de stele. Și-a rezolvat o mulțime de probleme. Mulțime problemelor abordate. I-a adus o mulțime de vești. A trecut o mulțime de ani de cînd nu ne-am văzut. O mulțime de dușmani. Din mulțime s-a ridicat un glas. Copleșit de mulțime dușmanilor. O mulțime de amatori s-a prezentat. Și-a rezolvat o mulțime de probleme. Mulțime problemelor abordate. I-a adus o mulțime de vești. A trecut o mulțime de ani de când nu ne-am văzut. MULȚÍME mulțimei forme 1 Număr sau cantitate mare de ființe sau de lucruri de același fel. Mulțimii] /mult + sufix mulțimeime. |
GRAMATICA cuvântului mulțime? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mulțime. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mulțime poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mulţime? Vezi cuvântul mulţime desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mulţime?[ mul-ţi-me ] Se pare că cuvântul mulţime are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mulțime Inţelegi mai uşor cuvântul mulțime dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Mulțime vidă = mulțime 3 care nu conține nici un element Mulțimi disjuncte = mulțimi 3 care nu au nici un element comun Mulțimi echivalente = mulțimi 3 între care se poate stabili o corespondență biunivocă Mulțime vidă = mulțime care nu conține nici un element Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun Mulțimi echivalente = mulțimi între care se poate stabili o corespondență biunivocă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face cuiva capul calendar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mulțime are forma: mulțími
