 | as |
|
| Năprasnic [ nă-pras-nic ] VEZI SINONIME PENTRU năprasnic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului naprasnic în mai multe dicționareDefinițiile pentru naprasnic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NĂPRASNIC: NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -e, adjectiv 1. Neașteptat, neprevăzut, fulgerător, subit. Vedea-n năprasnica-i mirare Cum una pe-alta se ținea În brațe strîns. COȘBUC, P. I 256. I-au venit căpitanului un somn așa de năprasnic, cît a trebuit să se culce pe iarbă și să doarmă. SBIERA, P. 277. • (Adverbial) Prietinul care mi-a scris-o, nu de mult, năprasnic, și-a pus capăt vieții. SADOVEANU, P. S. 113. Toate s-au petrecut așa de năprasnic că nici el, nici nimeni n-a putut interveni. REBREANU, R. II 245. A murit sărmanul năprasnic, într-aceeași sară. Otrava, înțelegi? NEGRUZZI, S. III 428. 2. Iute, violent, vehement, nestăpînit, năvalnic, impetuos. C-un salt năprasnic, zăporojanul cel cărunt dispăru în tufe. SADOVEANU, O. VII 38. Chiotele unei bucurii năprasnice înăbușeau trosniturile focului. REBREANU, R. II 206. S-a stîrnit un vînt năprasnic. CREANGĂ, P. 89. • (Adverbial) Acum se aprinseseră în mine dorințile de dragoste, năprasnic, ca-n anii tineri în care mă aflam. SADOVEANU, O. VIII 33. Plouă năprasnic zi și noapte. IBRĂILEANU, A. 102. Și-ntr-una Tot crește năprasnic furtuna. COȘBUC, P. I 237. ♦ (Despre persoane) Aprig, pornit, furios. Vornicul descălică... însoțit d-o gloată năprasnică de boieri și de slujitori. ODOBESCU, S. I 172. 3. Grozav, îngrozitor, înfricoșător, uluitor, cumplit. De-o năprasnică putere mă resimt însuflețit. MACEDONSKI, O. I 29. Năprasnica silnicie a ciobanului ne-a ținut alungați pe la străini. ODOBESCU, S. I 110. Crud e cînd intră prin stejari Năprasnica secure. ALECSANDRI, P. III 438. ♦ (Substantivat, m.; rar) Voinic, uriaș. Eu! zice un năprasnic cu brațele vînoase. BELDICEANU, P. 62. Bătrînul Matei Cîrjă are-mpregiurul lui Cinci sute de năprasnici ce vin despre Vaslui. ALECSANDRI, P. III 204. Forme diferite ale cuvantului naprasnic: naprasnic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NĂPRASNIC: NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adjectiv, substantiv masculin, substantiv feminin I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-odată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. substantiv 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene- albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. forme Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din limba slavă (veche) naprasĭnŭ. Forme diferite ale cuvantului naprasnic: naprasnic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NĂPRASNIC: NĂPRÁSNIC, -Ă, năprasnici, -ce, adjectiv, substantiv I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig. 3. Care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit. 4. Care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlăjgan. II. substantiv 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. forme Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze palmate și cu flori roșii-roz și miros neplăcut (Geranium robertianum). – Din limba slavă (veche) naprasĭnŭ. Forme diferite ale cuvantului naprasnic: naprasnic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NĂPRASNIC: NĂPRÁSNIC1 naprasniccă (naprasnicci, naprasnicce) și adverbial 1) Care se produce pe neașteptate, cu repeziciune și violență. Ploaie naprasniccă. 2) (despre sentimente, acțiuni etc.) Care se manifestă cu o forță de nereținut; cu manifestări violente; năvalnic; impetuos. 3) rar (despre oameni) Care este dirijat în acțiuni de primul impuls; care acționează fără a se reține; impulsiv. /<sl. naprasinu Forme diferite ale cuvantului naprasnic: naprasniccă naprasnicci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NĂPRASNIC: NĂPRASNIC adjectiv 1. brusc, fulgerător, instantaneu, neașteptat, subit. (Moarte naprasnic.) 2. neașteptat, neprevăzut, (rar figurat) prăpăstios. (Un faliment naprasnic.) 3. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, strașnic, teribil, (Transilvania) pogan, (figurat) îndrăcit, turbat. (O vijelie naprasnic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru năprasnic: năprásnic, -ă adjectiv (vechea slavă naprasĭnŭ și sufix -nic. vezi năprasnă). Subit, neașteptat: moarte năprasnică. Cumplit, grozav, formidabil: un tun năprasnic. Frică năprasnică, panică. S.m. și forme Închegătoare (plantă). Luminoasă (plantă). adverb Subit și formidabil: a ataca năprasnic. Forme diferite ale cuvantului naprasnic: naprasnic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru năprasnic: năprásnic adjectiv masculin, substantiv masculin (silabe -pras-), plural năprásnici; forme singular năprásnică, genitiv dativ articulat năprásnicei, plural năprásnice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NĂPRASNIC: NĂPRÁSNIC2 m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze păroase și cu flori galbene-albe. /<sl. naprasinu Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru năprasnic: năprásnic1 (nă-pras-) adjectiv masculin, plural năprásnici; forme năprásnică, plural năprásnice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru năprasnic: năprásnic2 (plantă) (nă-pras-) substantiv masculin, plural năprásnici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'NAPRASNIC' năporóșnăNAPOSNĂPRADEANĂPRÁSNĂNĂPRÁSNICNĂPRÁSNICĂnăprasnicíNĂPRĂSNICÍENĂPRĂSNICÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL năprasnic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului năprasnic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NĂPRÁSNIC1 năprasniccă năprasnicci, năprasnicce și adverbial 1 Care se produce pe neașteptate, cu repeziciune și violență. Ploaie năprasniccă. Moarte năprasnic. Un faliment năprasnic. O vijelie năprasnic. Moarte năprasnic. Un faliment năprasnic. |
GRAMATICA cuvântului năprasnic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului năprasnic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul năprasnic poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE năprasnic? Vezi cuvântul năprasnic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul năprasnic?[ nă-pras-nic ] Se pare că cuvântul năprasnic are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL năprasnic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele calcul grafic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul năprasnic are forma: năprásnică
La plural substantivul năprasnic are forma: năprásnici
