 | as |
|
| Născocitor [ năs-co-ci-tor ] VEZI SINONIME PENTRU născocitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului nascocitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru nascocitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NĂSCOCITÓR: NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adjectiv 1. Care născocește, descoperă ceva; inventiv. Fie, că face! că-i meșteră lumea! – sfîrșește el clătinînd din cap și lăsînd mîna în jos, biruit, bucuros de puterea născocitoare a minții omenești. spaniolă POPESCU, M. G. 29. ♦ (Substantivat) Inventator; creator. Cineva este un născocitor dibaci care scoate din creierii lui lucruri folositoare omenirii. ISPIRESCU, U. 89. 2. Care scornește, plăsmuiește lucruri sau vorbe neadevărate, minciuni. (Substantivat) Să fi ascultat pe acești născocitori... ai fi crezut că Olimpul este pe pămînt. BOLINTINEANU, O. 430. Cel ce nu va să muncească este-n veci născocitor, Spiritu-i în viclenie totdeauna-i creator. BOLLIAC, O. 106. Forme diferite ale cuvantului nascocitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NĂSCOCITOR: NĂSCOCITOR adjectiv, s. 1. adjectiv creator, imaginativ, ingenios, inventiv, iscoditor, iscusit, (învechit) scornaci. (Un spirit nascocitor.) 2. substantiv creator, făuritor, înfăptuitor, plăsmuitor, realizator, (învechit) săvîrșitor, scornitor, (figurat) făurar. (nascocitor al unui procedeu pentru...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NĂSCOCITÓR: NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); prin extensie mincinos. – Născoci + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului nascocitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NĂSCOCITÓR: NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); inventiv. 2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (2); prin extensie mincinos. – Născoci + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului nascocitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NĂSCOCITÓR: NĂSCOCITÓR nascocitoroáre (nascocitoróri, nascocitoroáre) și substantival popular 1) Care născocește; care scornește lucruri neadevărate; mincinos. 2) Care creează ceva nou. /a născoci + sufix nascocitortor Forme diferite ale cuvantului nascocitor: oáre nascocitoróri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru născocitor: născocitór, -óare adjectiv și substantiv Care născocește, inventator. Spirit născocitor, spirit inventator. Forme diferite ale cuvantului nascocitor: -óare Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru născocitor: născocitór adjectiv masculin, plural născocitóri; forme singular și plural născocitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru născocitor: născocitór adjectiv masculin, plural născocitóri; forme singular și plural născocitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru născocitor: născocitor a. și m. care născocește. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NĂSCOCITÓR: NĂSCOCITÓR substantiv verbal inventator. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru născocitor: născocitor substantiv verbal INVENTATOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'NASCOCITOR' născocéscNĂSCOCÍNĂSCOCÍRENăscocitNĂSCOCITÓRNĂSCOCITÚRĂnăscocórnăscocorârenăscocorâtóriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL născocitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului născocitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un spirit născocitor. Născocitor al unui procedeu pentru. NĂSCOCITÓR născocitoroáre născocitoróri, născocitoroáre și substantival popular 1 Care născocește; care scornește lucruri neadevărate; mincinos. /a născoci + sufix născocitortor. |
GRAMATICA cuvântului născocitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului născocitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul născocitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE născocitor? Vezi cuvântul născocitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul născocitor?[ năs-co-ci-tor ] Se pare că cuvântul născocitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL născocitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Alcool rafinat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
