 | as |
|
| Natural [ na-tu-ral ] VEZI SINONIME PENTRU natural PE ESINONIME.COM definiția cuvântului natural în mai multe dicționareDefinițiile pentru natural din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NATURAL: NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adjectiv 1. Care se referă la natură (1), care aparține naturii; care se găsește în natură, care provine din natură; de la natură; firesc. Socot însă că și prin caracterul meu... și prin pitorescul meu natural – înfățișez destule note pentru un roman. CAMIL PETRESCU, P. 250. • Bogăție naturală = bogăție a solului sau a subsolului unei regiuni, unei țări. Științele naturale = denumire convențională pentru științele naturii. Graniță naturală = (în opoziție cu convențională) graniță marcată de un rîu, un munte sau alt accident de teren. • (În opoziție cu artificial) Magnet natural. Mătase naturală. Flori naturale. 2. Care se supune legilor naturii, conform naturii, potrivit cu natura; firesc, adevărat, real. Să căutăm a trage din acea revoluție tot folosul putincios și să-i dăm aliați naturali, adecă pe popoare. GHICA, A. 571. verb reflexiv:ea să se mărite, lucru natural. ALECSANDRI, T. I 409. • Expresia: (În artele plastice) Mărime naturală = mărimea reală a modelului. S-a apucat să facă o statuă peste mărimea naturală. CARAGIALE, O. VII 433. Bustul în mărime naturală a unui copil. EMINESCU, N. 38. • Fiu natural sau fiică naturală = copil născut în afara căsătoriei, copil nelegitim. O lungă tragedie de lupte între feluriți copii naturali. HASDEU, I. vezi 3. ♦ Care are un aspect firesc, apropiat de natură, ca în natură, luat din natură. Flăcăi cu cămeși albe și brîie late, fete rumene și pălite de soare înfățișau un tablou foarte natural și animat. NEGRUZZI, S. I 104. 3. (În opoziție cu afectat) Simplu, firesc. Am citit azi, zise el, un poet francez; mi-au plăcut poeziile lui, fiind foarte simple și naturale. BOLINTINEANU, O. 327. Traduse apoi «Țiganii» de Pușkin, poem atît de frumos și de natural. NEGRUZZI, S. I 333. ♦ (Adverbial; adesea ca simplă întărire a unei afirmații) Firește, bineînțeles, desigur, negreșit, de bună seamă. Ai trimis scrisoarea? – Natural! ♦ (Substantivat, n.) Naturalețe, lipsă de afectare, simplitate, firesc. Armonia versurilor, naturalul acțiunii... formează un tot. MACEDONSKI, O. IV 74. Toată scena respiră adevăr și natural. GHEREA, ST. Hristos II 160. 4. (Rar, substantivat, numai la plural ) Motive populare de ornamentație în cusături, reprezentînd flori cusute cu fir. Și-ți zării rochița-n poale Cusută cu naturale: Naturalele de fir, La mijloc cu trandafir. TEODORESCU, P. P. 326. Forme diferite ale cuvantului natural: natural-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NATURAL: NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adjectiv, adverb, substantiv neutru I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparține naturii; care se găsește în natură. • Bogăție naturală = bogăție (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei țări. Științele naturale = științele naturii, vezi natură. Graniță naturală = graniță marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepția unor filozofi) drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenția omului; prin extensie veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizează spontan, fără efort sau constrângere. • (Adverbial) Vorbește natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. • Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneții). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice și în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim. II. adverb Firește, desigur, bineînțeles. III. substantiv neutru (Astăzi rar) Naturalețe, simplitate. – Din latina naturalis, italiana naturale, limba franceza naturel, germana Naturell. Forme diferite ale cuvantului natural: natural-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NATURAL: NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adjectiv, adverb, substantiv neutru I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparține naturii; care se găsește în natură. • Bogăție naturală = bogăție (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei țări. Științele naturale = științele naturii, vezi natură. Graniță naturală = graniță marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepția unor filosofi) drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenția omului; prin extensie veritabil, curat, pur. 3 Lipsit de artificiu, de rafinament, simplu, spontan, fără efort sau constrângere. • (Adverbial) Vorbește natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. • Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneții). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice și în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim, bastard. II. adverb Firește, desigur, bineînțeles. III. substantiv neutru (Astăzi rar) Naturalețe, simplitate. – Din latina naturalis, italiana naturale, limba franceza naturel, germana Naturell. Forme diferite ale cuvantului natural: natural-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NATURAL: NATURÁL2 naturală (naturali, naturale) 1) Care ține de natură; propriu naturii. • Științe naturale totalitate a științelor care se ocupă cu studiul naturii. Economie naturală formă de economie în care bunurile materiale se produc nu pentru schimb, ci pentru satisfacerea necesităților gospodăriei producătoare. 2) Care este creat de natură (fără intervenția omului). Gaz natural. • Frontieră naturală frontieră marcată de elemente ale naturii fizice (râuri, munți etc.). Bogății (sau resurse) naturale bogății aflate în solul sau subsolul unei regiuni sau țări. 3) Care este în natura lucrurilor; care este în concordanță cu ordinea obișnuită a lucrurilor; firesc; normal. * Moarte naturală moarte survenită în chip firesc (din cauza bătrâneții); moarte bună. Mărime naturală mărime care corespunde dimensiunilor reale ale modelului (în artele plastice și în fotografie). 4) Care este obținut direct din natură. Mătase naturală. 5) Care exclude orice afectare. Ten natural. * Vin natural vin obținut prin fermentarea sucului de struguri, fără amestecuri străine. Număr natural fiecare dintre numerele întregi pozitive (1, 2, 3, 4 etc.). 6) Care este moștenit de la natură; înnăscut; congenital. Fire naturală. 7) Care este lipsit de artificii sau rafinament; neafectat. Stil natural. 8) Care ține de natura umană; propriu funcțiilor vitale ale omului. Necesități naturale. 9): Copil natural copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim. /<lat. naturalis, italiana naturale, limba franceza naturel, germana naturell Forme diferite ale cuvantului natural: naturală Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NATURAL: NATURAL adjectiv, adverb 1. adjectiv (livresc) elementar. (Forțele natural.) 2. adjectiv simplu, (livresc) frust. (Cu un aspect natural.) 3. adjectiv sălbatic, (livresc) frust. (Frumusețea natural a Bucegilor.) 4. adjectiv pur, veritabil, (livresc) genuin. (Un produs natural.) 5. adjectiv curat, neamestecat, pur, (învechit și popular) sadea. (Vin natural.) 6. adjectiv înnăscut, nativ, (învechit) naturalnic. (Daruri, însușiri natural.) 7. adjectiv bastard, nelegitim, (regional) sărman, (prin Transilvania și Maramures) bitang. (Copil natural.) 8. adjectiv degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livresc) nonșalant, (învechit) prostatic. (O atitudine natural; cu gesturi natural.) 9. adjectiv firesc, normal, obișnuit, (învechit) fireș, (figurat) curat. (Aici nu e lucru natural.) 10. adverb absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că sosește azi? – natural!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru natural: natural(ă), adjectiv ce exprimă starea firească a unui sunet, sistem (II) muzical sau mijloc de producere a sunetului, bazată în general pe legi obiectiv-acustice. Sunet n., sunet fără nici o alterație*, sunet diatonic*. Gamă n., gamă* fondată pe legi acustice ( vezi armonice, sunete), neafectată de sistemul pitagoreic al deducerii prin cvinte* perfecte ale intervalelor gamei sau de orice calcul privind împărțirea octavei* sau temperarea* ei. Instrument n., instr. de suflat din lemn (ex. bucium*, fluier* fără dop) dar, mai ales, din alamă (trompetă*, corn*, vezi și corno da caccia, corno postiglione, corno signale), ce emite sunete n. prin simpla presiune a aerului în tub și fără modificarea acestuia prin chei, clape (3) sau pistoane*. Și la instr. perfecționate se obțin sunete n., preferabile în unele situații, instr. funcționând astfel ca un instr. n. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NATURAL: NATURÁL, -Ă I. adjectiv 1. referitor la natură, specific naturii. • creat de natură. ♦ științe naturale = ansamblu de științe care studiază fenomenele lumii înconjurătoare, lumea organică și anorganică; științele naturii. 2. (matematică) număr natural = fiecare număr întreg pozitiv. 3. care se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă; firesc, obișnuit, simplu. 4. (juridic; despre copii) născut în afara căsătoriei. II. adverb desigur, firește. III. substantiv neutru naturalețe. (< latina naturalis. limba franceza naturel, italiana naturale) Forme diferite ale cuvantului natural: natural-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NATURAL: NATURÁL, -Ă adjectiv 1. Referitor la natură, al naturii; din natură. ♦ Curat, neamestecat. 2. Firesc, obișnuit, simplu; adevărat. // adverb Firește, desigur. // substantiv neutru Naturalețe, simplititate. [conform latina naturalis, limba franceza naturel]. Forme diferite ale cuvantului natural: natural-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NATURAL: NATURÁL1 adverb 1) În mod firesc; simplu; ușor. 2) (folosit pentru a-și exprima acordul) Desigur, bineînțeles. /<lat. naturalis, italiana naturale, limba franceza naturel, germana naturell Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru NATURAL: NATURÁL, -Ă adjectiv (conform latina naturalis, limba franceza naturel): în sintagmele gen natural, limbaj natural, limbă naturală și număr natural (vezi). Forme diferite ale cuvantului natural: natural-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NATURAL: NATURÁL substantiv verbal caracter, degajare, dezinvoltură, fire, firesc, naturalețe, natură, simplitate, spontaneitate, structură, temperament. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru natural: natural substantiv verbal CARACTER. DEGAJARE. DEZINVOLTURĂ. FIRE. FIRESC. NATURALEȚE. NATURĂ. SIMPLITATE. SPONTANEITATE. STRUCTURĂ. TEMPERAMENT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru natural: naturál adjectiv masculin, plural naturáli; forme singular naturálă, plural naturále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru natural: naturál1 adjectiv masculin, plural naturáli; forme naturálă, plural naturále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Natural: Natural ≠ artificial, miraculos, nenatural Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru natural: naturál2 (rar) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru natural: naturál substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'NATURAL' NĂTRÚȚNATTAnatúrNATÚRĂNATURÁLNATURALÉȚĂNATURALÉȚEnaturalíiNATURALÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL natural Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului natural dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NATURÁL2 naturală naturali, naturale 1 Care ține de natură; propriu naturii. • Științe naturale totalitate a științelor care se ocupă cu studiul naturii. Economie naturală formă de economie în care bunurile materiale se produc nu pentru schimb, ci pentru satisfacerea necesităților gospodăriei producătoare. Gaz natural. • Frontieră naturală frontieră marcată de elemente ale naturii fizice râuri, munți etc. Bogății sau resurse naturale bogății aflate în solul sau subsolul unei regiuni sau țări. * Moarte naturală moarte survenită în chip firesc din cauza bătrâneții; moarte bună. Mărime naturală mărime care corespunde dimensiunilor reale ale modelului în artele plastice și în fotografie. Mătase naturală. Ten natural. * Vin natural vin obținut prin fermentarea sucului de struguri, fără amestecuri străine. Număr natural fiecare dintre numerele întregi pozitive 1, 2, 3, 4 etc. Fire naturală. Stil natural. Necesități naturale. 9: Copil natural copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim. Forțele natural. Cu un aspect natural. Frumusețea natural a Bucegilor. Un produs natural. Vin natural. Daruri, însușiri natural. Copil natural. O atitudine natural; cu gesturi natural. Aici nu e lucru natural. Crezi că sosește azi? – natural!. Forțele natural. Un produs natural. Vin natural. O atitudine natural; cu gesturi natural. |
GRAMATICA cuvântului natural? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului natural. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul natural poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE natural? Vezi cuvântul natural desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul natural?[ na-tu-ral ] Se pare că cuvântul natural are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL natural Inţelegi mai uşor cuvântul natural dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Bogăție naturală = bogăție a solului sau a subsolului unei regiuni, unei țări Științele naturale = denumire convențională pentru științele naturii Graniță naturală = în opoziție cu convențională graniță marcată de un rîu, un munte sau alt accident de teren În artele plastice Mărime naturală = mărimea reală a modelului Fiu natural sau fiică naturală = copil născut în afara căsătoriei, copil nelegitim Bogăție naturală = bogăție necultivată a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei țări Științele naturale = științele naturii, vezi natură Graniță naturală = graniță marcată de o apă sau de o formă de relief Drept natural = în concepția unor filozofi drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună din cauza bătrâneții Mărime naturală = reproducere în mărime reală a modelului în artele plastice și în fotografie Bogăție naturală = bogăție necultivată a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei țări Științele naturale = științele naturii, vezi natură Graniță naturală = graniță marcată de o apă sau de o formă de relief Drept natural = în concepția unor filosofi drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună din cauza bătrâneții Mărime naturală = reproducere în mărime reală a modelului în artele plastice și în fotografie ♦ științe naturale = ansamblu de științe care studiază fenomenele lumii înconjurătoare, lumea organică și anorganică; științele naturii Matematică număr natural = fiecare număr întreg pozitiv |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL natural |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie ce mai ala-bala??Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
