eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție necunoscut


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Necunoscut [ ne-cu-nos-cut ]
VEZI SINONIME PENTRU necunoscut PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului necunoscut în mai multe dicționare

Definițiile pentru necunoscut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NECUNOSCUT:
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adjectiv Care nu e cunoscut, despre care nu se știe nimic; ascuns, neștiut. O ajungea mintea ce are de făcut, însă față de o lume necunoscută pășea cu oarecare sfială. SADOVEANU, B. 75. Și din adînc necunoscut Un mîndru tînăr crește. EMINESCU, O. I 170. Dama necunoscută nu se pare a-ți fi compatriotă. NEGRUZZI, S. I 45.
♦ (Substantivat) Persoană pe care nu o cunoaște cineva. I s-a părut că necunoscuta-i surîde prietenos. C. PETRESCU, C. vezi 19. Apoi bine, cucoană Chiriță, se poate să-ți lași copilele pe mîna unor necunoscuți? ALECSANDRI, T. I 123.
♦ (Substantivat, n.) Ceea ce nu se cunoaște, ceea ce nu e (încă) cercetat sau explorat. Izvorăște din necunoscut... cîntarea tainică de bucium. SADOVEANU, O. I 51. Pentru toți patru copiii... capitala era necunoscutul miraculos. C. PETRESCU, C. vezi

12. Tocmai necunoscutul mă ispitește, necunoscutul în care locuiesc toate posibilitățile. REBREANU, P. S. 142.
Forme diferite ale cuvantului necunoscut: necunoscut-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

NECUNOSCUT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NECUNOSCUT:
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adjectiv, substantiv masculin, substantiv feminin, substantiv neutru

1. Adj., substantiv masculin și forme (Om) care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; prin extensie tainic, ascuns.
♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim.

2. substantiv neutru Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului.

3. S. forme (matematică) Mărime care apare într-o problemă sau într-o ecuație și care se cere determinată.

– prefix ne- + cunoscut.
Forme diferite ale cuvantului necunoscut: necunoscut-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NECUNOSCUT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NECUNOSCUT:
NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adjectiv, substantiv

1. Adj. Care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic; prin extensie tainic, ascuns.
♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim.

2. substantiv neutru Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului.

3. S. forme (matematică) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută și care trebuie aflată pe baza datelor problemei sau ale exercițiului.

– Ne- + cunoscut.
Forme diferite ale cuvantului necunoscut: necunoscut-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

necunoscut
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru necunoscut:
necunoscút, -ă adjectiv Care nu e cunoscut saŭ nu e știut: țară, persoană necunoscută. Fără renume: artist necunoscut. Neștiut, nesimțit încă: sensațiunĭ necunoscute. Un ilustru necunoscut (Iron.), un om fără nicĭ un renume. S.f. matematică Cantitate căutată în soluțiunea uneĭ probleme: litera x înseamnă necunoscuta uneĭ ecuațiunĭ. S.n., plural urĭ. Lucru neștiut: a trece de la cunoscut la necunoscut.
Forme diferite ale cuvantului necunoscut: necunoscut-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

NECUNOSCUT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NECUNOSCUT:
NECUNOSCUT adjectiv

1. neștiut. (Lucruri încă necunoscut.)

2. ascuns, nedescoperit, neștiut, tainic. (Viața necunoscut a Deltei.)

3. anonim, neidentificat, neștiut. (Autor necunoscut.)

4. inexplorat, necercetat, neexplorat. (O regiune necunoscut.)

5. străin. (Astăzi mi-ești complet necunoscut.)

6. obscur. (Un poet necunoscut.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

NECUNOSCUT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NECUNOSCUT:
NECUNOSCÚT2 necunoscuttă (necunoscutți, necunoscutte) (negativ de la cunoscut)

1) Care nu este (deloc) cunoscut; despre care nu se știe nimic.

3) și substantival Care nu face parte dintre cunoscuți; străin.

3) (despre scriitori, artiști) Lipsit de faimă; anonim; neconsacrat. /ne- + cunoscut
Forme diferite ale cuvantului necunoscut: necunoscuttă necunoscutți

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

necunoscut
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru necunoscut:
necunoscút1 adjectiv masculin, substantiv masculin, plural necunoscúți; adjectiv feminin, substantiv feminin necunoscútă, plural necunoscúte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

necunoscut
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru necunoscut:
necunoscút adjectiv masculin, substantiv masculin, plural necunoscúți; forme singular necunoscútă, plural necunoscúte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

NECUNOSCUT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NECUNOSCUT:
NECUNOSCÚT1 n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut. /ne- + cunoscut
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

Necunoscut
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Necunoscut:
Necunoscut ≠ celebru, cunoscut, notoriu
Definiție sursă: Dicționar de antonime

necunoscut
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru necunoscut:
necunoscút substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

necunoscut
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru necunoscut:
necunoscút2 substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'NECUNOSCUT'
NECUMPĂTÁRENECUMPĂTÁTNECUNOÁȘTERENECUNOSCĂTÓRNECUNOSCÚTNECUNOSCÚTĂNecunoștințăNECÚNTENnecúntin

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL necunoscut
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului necunoscut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Lucruri încă necunoscut.
Viața necunoscut a Deltei.
Autor necunoscut.
O regiune necunoscut.
Astăzi mi-ești complet necunoscut.
Un poet necunoscut.
NECUNOSCÚT2 necunoscuttă necunoscutți, necunoscutte negativ de la cunoscut 1 Care nu este deloc cunoscut; despre care nu se știe nimic.
Lucruri încă necunoscut.
Viața necunoscut a Deltei.
Astăzi mi-ești complet necunoscut.
Un poet necunoscut.

GRAMATICA cuvântului necunoscut?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului necunoscut.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul necunoscut poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul necunoscut sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul necunoscut are forma: necunoscúți
  • single icon La singular substantivul necunoscut are forma: necunoscútă
VEZI PLURALUL pentru necunoscut la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE necunoscut?
Vezi cuvântul necunoscut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul necunoscut?
[ ne-cu-nos-cut ]
Se pare că cuvântul necunoscut are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL necunoscut

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A tăcea ca porcul în păpușoi sau în cucuruz?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
construcție a limbii latine corespunzătoare unei propoziții circumstanțiale, în care subiectul și numele predicativ se pun la ablativ sau, când predicatul este verbal, verbul se trece la participiu, acordându-se în gen, număr și caz cu fos
certificat de sărăcie
a tăcea spre a nu se da de gol
a împinge
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app