 | as |
|
| Nobilitate [ no-bi-li-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU nobilitate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului nobilitate în mai multe dicționareDefinițiile pentru nobilitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NOBILITATE: NOBILITÁTE substantiv feminin (Învechit) Noblețe (1). Catîrul ce-și laudă nobilitatea. ALEXANDRESCU, M. 291. Vulpea și crocodilul au început a se prici pentru nobilitate care va fi mai de bun neam. ȚICHINDEAL, forme 69. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NOBILITATE: NOBILITÁTE, nobilități, substantiv feminin (învechit) 1. Noblețe (1). 2. Noblețe (3). – Din latina nobilitas, -atis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NOBILITATE: NOBILITÁTE substantiv feminin ((livresc)) Clasa nobililor; nobilime. [conform italiana nobilitate, germana Nobilität]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NOBILITATE: NOBILITÁTE substantiv feminin (învechit) 1. Noblețe (1). 2. Noblețe (3). – Din latina nobilitas, -atis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nobilitate: nobilitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat nobilității; plural nobilități Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru nobilitate: nobilitate substantiv verbal ARISTOCRAȚIE. NOBILIME. NOBLEȚE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nobilitate: nobilitáte (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat nobilitắții Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'NOBILITATE' nobilitárenobilităréscnobilitaricéscnobilitátNOBILITÁTENOBLÉȚĂNOBLÉȚENÓBLUNOCARD |
GRAMATICA cuvântului nobilitate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nobilitate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul nobilitate poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE nobilitate? Vezi cuvântul nobilitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nobilitate?[ no-bi-li-ta-te ] Se pare că cuvântul nobilitate are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL nobilitate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Frunze sau flori alterne?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul nobilitate are forma: nobilități
