eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție nominativ


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Nominativ [ no-mi-na-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU nominativ PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului nominativ în mai multe dicționare

Definițiile pentru nominativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NOMINATIV:
NOMINATÍV substantiv neutru Caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ.
       • Nominativ etic = formă de nominativ a pronumelui personal de persoana 2 sg., folosit într-o construcție în care, ca și în cazul dativului etic, se cere interlocutorului să participe afectiv la ceea ce se povestește. [plural -ve. / conform latina nominativus, limba franceza nominatif].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

NOMINATIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NOMINATIV:
NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, substantiv neutru, adjectiv

1. substantiv neutru Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului.

2. Adj. (finanțe; în sintagma) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele creditorului.

– Din latina nominativus, limba franceza nominatif.
Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

NOMINATIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NOMINATIV:
NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, substantiv neutru, adjectiv

1. substantiv neutru Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului.

2. Adj. (finanțe; în sintagma) Acțiune nominativă = acțiune care poartă înscris numele posesorului.

– Din latina nominativus, limba franceza nominatif.
Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominativ-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NOMINATIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru NOMINATIV:
NOMINATÍV, -Ă

I. adjectiv nominal (1).
♦ (finanțe) obligație nominativă = obligație pe care este scris numele creditorului.

II. substantiv neutru caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ. (< latina nominativus, limba franceza nominatif)
Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominativ-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

NOMINATIV
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NOMINATIV:
NOMINATÍV1, nominative, substantiv neutru Caz al declinării în care stau subiectul, numele predicativ și apoziția. Nominativul este și cazul predicatului nominal (adică, mai exact spus, al numelui predicativ). IORDAN, L. R. 305.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

nominativ
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru nominativ:
* nominatív, -ă adjectiv (latina nominativus). Relativ la nume, nominal: listă nominativă. Acțiune nominativă, acțiune nominală (pe care e scris numele posesoruluĭ). S.n., plural e. gramatică Cazu care exprimă subiectu.
Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominativ-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

NOMINATIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NOMINATIV:
NOMINATÍV2 nominativă (nominativi, nominative)

1) Care servește pentru a numi; cu ajutorul căruia se numește. Funcție nominativă.

2) Care ține de nominație; propriu nominației. /<lat. nominativus, limba franceza nominatif
Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominativă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

NOMINATIV
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NOMINATIV:
NOMINATÍV 2, -Ă, nominativi, -e, adjectiv (finanțe; mai ales în expresie) Obligație nominativă = obligație care (spre deosebire de cea «la purtător») poartă numele proprietarului.
Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

NOMINATIV, -Ă
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru NOMINATIV, -Ă:
NOMINATÍV, -Ă adjectiv Care conține un nume, nominal.
       • (finanțe) Obligație nominativă = obligație pe care este scris numele creditorului. [< limba franceza nominatif].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

NOMINATIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NOMINATIV:
NOMINATÍV1 nominative n. lingvistică Caz la care stă, de obicei, subiectul și care răspunde la întrebările: cine? ce? /<lat. nominativus, limba franceza nominatif
Forme diferite ale cuvantului nominativ: nominative

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

nominativ
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru nominativ:
nominativ a. ce conține nume: statul nominativ al funcționarilor. ║ n. gramatică cazul ce exprimă subiectul.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

nominativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nominativ:
nominatív adjectiv masculin, plural nominatívi; forme singular nominatívă, plural nominatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

nominativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nominativ:
nominatív1 adjectiv masculin, plural nominatívi; forme nominatívă, plural nominatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

NOMINATIV
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NOMINATIV:
NOMINATIV substantiv (gramatică) (învechit) numitoare.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

nominativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nominativ:
nominatív substantiv neutru, plural nominatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

nominativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nominativ:
nominatív2 substantiv neutru, plural nominatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'NOMINATIV'
nominalizárenominalizatórnominalízmnomináțieNOMINATÍVNomiusnómizmăNOMOCANÓNNOMOFÍL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL nominativ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului nominativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
NOMINATÍV2 nominativă nominativi, nominative 1 Care servește pentru a numi; cu ajutorul căruia se numește.
Funcție nominativă.
NOMINATÍV1 nominative n.

GRAMATICA cuvântului nominativ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nominativ.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul nominativ poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul nominativ sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul nominativ are forma: nominatíve

CUM DESPART ÎN SILABE nominativ?
Vezi cuvântul nominativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nominativ?
[ no-mi-na-tiv ]
Se pare că cuvântul nominativ are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL nominativ
Inţelegi mai uşor cuvântul nominativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Nominativ etic = formă de nominativ a pronumelui personal de persoana 2 sg
Finanțe; în sintagma Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele creditorului
Finanțe; în sintagma Acțiune nominativă = acțiune care poartă înscris numele posesorului
♦ finanțe obligație nominativă = obligație pe care este scris numele creditorului
NOMINATÍV 2, -Ă, nominativi, -e, adjectiv finanțe; mai ales în expresie Obligație nominativă = obligație care spre deosebire de cea «la purtător» poartă numele proprietarului
finanțe Obligație nominativă = obligație pe care este scris numele creditorului

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL nominativ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Glumeț a spune goange?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
film care are o lungime mai mare de 1 500 m de peliculă
sportiv
a spune fleacuri, minciuni
despre oameni foarte sărac, care nu are nici ce mânca; muritor de foame
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app