eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție numar


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Număr [ nu-măr ]
VEZI SINONIME PENTRU număr PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului numar în mai multe dicționare

Definițiile pentru numar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NUMĂR:
NÚMĂR, numere, substantiv neutru

I.

1. Ceea ce reprezintă rezultatul unei comparări a două mărimi de același fel; semn grafic sau grup de semne grafice corespunzător acestui rezultat.
       • Număr întreg = număr care este un multiplu al unității, adică se poate obține adunînd unitatea cu ea însăși de mai multe ori. Număr fracționar vezi fracționar. Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală. Număr cu soț vezi soț. Număr atomic = numărul de ordine pe care îl poartă elementele chimice așezate în ordinea tabloului lui Mendeleev și care exprimă numărul de protoni din nucleul atomului respectiv.
       • Expresia: La număr sau în număr de... = în total. Sfetnicii, nouă la număr, povesteau, și fiecare Înșira cîte-o legendă, cîte-un basm ori o-ntîmplare. COȘBUC, P. II 125. Adunîndu-se boierii, 47 la număr, Lăpușneanul se puse în capul mesii. NEGRUZZI, S. I 150. Puțini erau la număr ostașii Romîniei. ALEXANDRESCU, M. 29. Fără (de) număr = nenumărat, fără margini, nelimitat. Întreaga faună fără număr, fiica mîlului primordial, se frămînta. SADOVEANU, N. forme 74. Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr. EMINESCU, O. I 97. Se zărea atunce pe umeda cîmpie... delfini fără număr. ALECSANDRI, P. I 238.
♦ (gramatică) Forma pe care o ia un cuvînt spre a arăta dacă e vorba de unul sau de mai multe exemplare din obiectul numit de cuvîntul respectiv. Atributul adjectival se acordă cu substantivul in număr și gen. IORDAN, L. R. 618.

2. Cantitate oarecare. Numărul lor se mări ocupînd întreg trotoarul. SAHIA, N. 108. Și fie-n mare sau mic număr, neputincioși sînt cei nemernici. MACEDONSKI, O. I 101. De mult bănărit ce avea, nu-i mai știa numărul! CREANGĂ, P. 67. Numărul cordonașilor și al potecașilor se urca, la 1842, la 39859 familii. BĂLCESCU, O. I 38.
       • Expresia: Cu (sau în) număr = numărat, cu socoteală, cît trebuie. Aduse toate mațele și le dete iarăși în număr. ISPIRESCU, L. 66.
♦ Mulțime. De ce uitați că-n voi e și număr și putere? EMINESCU, O. I 59. Se văzură copleșiți de numărul dușmanilor. BĂLCESCU, O. II

12.
♦ Ceată, grup. Scoate-mă din numărul celor ce merg la vînat. GORJAN, H. I 4.

II.

1. (La ziare, publicații, periodice etc.) Exemplar din tirajul care poartă același număr de ordine al apariției sau al seriei din care face parte. despre Maiorescu a publicat în «Convorbiri» două critici literare, una în numărul din septembrie și alta în cel din aprilie. GHEREA, ST. Hristos II 56.

2. Bucată sau parte din programul unui spectacol de estradă, al unei reprezentații de circ etc.; parte dintr-o operă (duet, arie etc.). Fiecare număr a fost executat cu o strălucită măiestrie și cu plăcere creatoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/1. Un scamator... se pregătește pentru un mare număr final. C. PETRESCU, Î. I

13.
♦ Persoană care execută o astfel de bucată sau parte de program. Copila asta, uimitor de precoce, era un număr de senzație în lumea diplomatică de la Terapia. BART, E. 39.

3. Mărime a unui obiect (în special de îmbrăcăminte și de încălțăminte). Se vedeau și pantofii femeii. Pantofi pe care Ana îi socoti cu două numere măcar mai mari ca ai ei. C. PETRESCU, C. vezi 355.

4. Însemnare în cifre făcută pe un obiect, pe o clădire etc., spre a arăta locul pe care îl ocupă acestea într-un șir de obiecte, de clădiri etc. asemănătoare. Eu vă spun încă o dată că în magazia numărul 8 nu s-a ascuns nimic. DEMETRIUS, C. 17. În lada cu numărul 5 sînt mătăsuri. CAMILAR, N. I 301.
♦ (Concretizat) Obiect, clădire etc. purtînd o astfel de însemnare. Locuiește pe Calea Victoriei la numărul 20.
♦ Bilet purtînd o cifră dintr-o serie, dintr-un șir de cifre. Am o listă de lotărie.

– Iar?

– Un franc numărul... mai sînt numai trei numere! CARAGIALE, O. I 230.

5. (Adesea determinat prin «de telefon») Cifră sau grup de cifre corespunzînd unui anumit post receptor de telefon. Pe urmă a cerut un număr la telefon. CAMIL PETRESCU, U. N. 69.

III. (În locuțiune adjectiv) Numărul unu = de prima calitate, fără pereche, strașnic, excelent. I-a tras vizirului o săpuneală numărul unu. CARAGIALE, la TDRG.

– plural și: (învechit, m.) numeri (ALECSANDRI, S. 80).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

NUMĂR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NUMĂR:
NÚMĂR numarere n.

1) Mărime cu ajutorul căreia se efectuează diferite calcule și care se notează, de obicei, cu cifre; noțiune de cantitate.
       • numar natural fiecare dintre numerele întregi pozitive (1, 2, 3, 4 etc.). numar algebric număr însoțit de un semn (+ sau -). numar pozitiv număr însoțit de semnul +. numar întreg număr care conține una sau mai multe unități. numar fracționar număr care poate fi exprimat sub formă de fracție. numar prim număr întreg mai mare decât 1 care se împarte la el însuși și la unitate. numar par număr care se împarte exact la 2; număr cu soț. numar impar număr care nu se împarte exact la 2; număr fără soț.

2) Semn grafic sau grup de semne grafice folosite pentru a nota o cantitate.

3) Cantitate de elemente de același fel care fac parte dintr-o serie sau dintr-un ansamblu. numarărul bărbaților.
       • La numar (sau în numar) a) în cantitate; b) în total. Cu numar a) numărat; b) cu socoteală. Peste numar mai mult decât trebuie să fie. Un anumit numar o cantitate anumită. Un numar neînsemnat (foarte) puțini. Un numar mare (sau un mare numar) (foarte) mulți. În numar mare în cantitate mare; (foarte) mulți. Fără (de) numar în cantitate foarte mare; nenumărat; puzderie. A nu (mai) avea numar a fi foarte numeros. (De) un numar de ori (de) atâtea ori.

4) Indice cifric care servește pentru a identifica un obiect (sau o persoană), indicându-i locul într-o succesiune sau într-o serie. numarărul biletului.
       • numar de ordine număr care indică locul unui obiect într-un șir. numarărul unu a) de prima categorie; de calitatea întâi; cel mai bun în genul său; b) de primă importanță; de prim ordin; cel mai important; c) care cere o soluționare urgentă.

5) Fiecare dintre exemplarele unui ziar sau ale unei reviste, care face parte dintr-un tiraj.

6) Bucată din programul unui concert sau al unei reprezentații de circ.

7) Ansamblu de cifre cu ajutorul cărora se stabilește legătura telefonică într-un emițător și un receptor.

8) Categorie gramaticală care servește pentru exprimarea opoziției dintre un reprezentant al unei serii de obiecte și mai mulți reprezentanți ai aceleiași categorii de obiecte. numarărul singular. numarărul plural. /<lat. numerus
Forme diferite ale cuvantului numar: numarere

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

NUMĂR
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru NUMĂR:
NUMĂR substantiv neutru (conform latina numerus): categorie gramaticală flexionară bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect. Este specific substantivelor. S-a extins prin acord la părțile de vorbire care se acomodează după substantiv (la articole, la adjective, la unele numerale și la participiile verbelor), care îl înlocuiesc (la pronume) sau cu care intră în relație de inerență (vezi), de intercondiționare (la verbele predicate).
       • numar naturál: n. existent în realitatea obiectivă, bazat pe distincția amintită mai sus.
       • numar singulár: n. care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de obiecte, de fenomene. El include toate variantele substantivelor admise de unul din contextele tip: un băiat (un scaun, un dar, un secol, un fulger etc.), o fată (o casă, o coală, o ceață etc.), băiat (scaun, dar, secol, fulger etc.), fată (casă, coală, ceață etc.
       • numar plurál: n. care indică două sau mai multe exemplare dintr-o categorie de ființe, de obiecte, de fenomene. El include toate variantele substantivelor admise de unul din contextele-tip: mulți băieți (mulți ochelari, mulți secoli), multe fete (multe case, multe scaune, multe daruri, multe secole, multe fulgere, multe coli etc.), băieți (ochelari, secoli), fete (case, scaune, daruri, secole, fulgere, coli etc.).
       • numar común: n. reprezentat printr-o formă invariabilă, fără opoziții de desinență vizibile. El include toate variantele substantivelor admise de contextele-tip: un ochi (un arici, un tei), mulți ochi (mulți arici, mulți tei); o învățătoare (o muncitoare, o țesătoare), multe învățătoare (multe muncitoare, multe țesătoare); un nume (un codice), multe nume (multe codice).
       • numar duál: vezi duál.
       • numar triál: vezi triál.

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

NUMĂR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NUMĂR:
NÚMĂR, numere, substantiv neutru

I.

1. Cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat.
       • Număr atomic = număr de ordine pe care îl poartă elementele chimice așezate în ordinea tabloului lui Mendeleev și care exprimă numărul de protoni din nucleul atomului respectiv.
       • locuțiune adjectiv și adverb Fără (de) număr = nenumărat; prin extensie imens. Cu număr = socotit2; prin extensie limitat.
       • Locuţiune adverbiala În număr = cu socoteală; complet.
       • locuțiune prepoziție În (sau din) numărul = printre; dintre.
       • Expresia: A nu (mai) avea număr = a fi peste măsură de numeros. Un număr de = câțiva. La număr sau în număr de... = în total.
♦ Mulțime.
♦ Ceată, grup.

2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect.

II.

1. Cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etc.; prin extensie obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicație.
♦ specializare Reversul unei monede.
♦ specializare Fiecare dintre exemplarele unei publicații periodice care face parte din aceeași serie, din același tiraj etc.

2. Bucată sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estradă, de circ etc.; parte distinctă dintr-o operă (duet, arie etc.).

III. (familial; în expresie) Numărul unu = de prima calitate, fără pereche; strașnic, excelent.

– latina numerus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



NUMĂR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NUMĂR:
NÚMĂR, numere, substantiv neutru

I.

1. Cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat.
       • Număr atomic = număr de ordine pe care îl poartă elementele chimice așezate în ordinea tabloului lui Mendeleev și care exprimă numărul de protoni din nucleul atomului respectiv.
       • locuțiune adjectiv și adverb Fără (de) număr = nenumărat; prin extensie imens. Cu număr = socotit2; prin extensie limitat.
       • Locuţiune adverbiala În număr = cu socoteală; complet.
       • locuțiune prepoziție În (sau din) numărul = printre; dintre.
       • Expresia: A nu (mai) avea număr = a fi peste măsură de numeros. Un număr de = câțiva. La număr sau în număr de... = în total.
♦ Mulțime.
♦ Ceată, grup.

2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect.

II.

1. Cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etc.; prin extensie obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicație.
♦ specializare Reversul unei monede.
♦ specializare Fiecare dintre exemplarele unei publicații periodice care face parte din aceeași serie, din același tiraj etc.

2. Bucată sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estradă, de circ etc.; parte distinctă dintr-o operă (duet, arie etc.).

III. (familial; în expresie) Numărul unu = de prima calitate, fără pereche; strașnic, excelent.

– latina numerus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

număr
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru număr:
númăr (-mere), substantiv neutru –

1. Cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire. –

2. Categorie gramaticală care se opune singular pluralului. –

3. Cifră. –

4. Parte dintr-un spectacol. latina nŭmĕrus (Pușcariu 1203; Candrea-Dens., 1256; REW 5949), conform italiana numero, prov., limba franceza , cat. nombre.

– derivat număra, verb (a enumera, a calcula etc.), care poate și el să reprezinte latina nŭmĕrāre (Pușcariu 1204; Candrea-Dens., 1257), conform mr. numir, megl. numir, istr. numer; numărătoare, substantiv feminin (învechit, plată în numerar; calcul; enumerare); numărător, substantiv neutru (abac; deîmpărțit); numărătură, substantiv feminin (învechit, calcul); nenumărat, adjectiv (în număr infinit); numeros, adjectiv (mult, în cantitate mare), format după latina numerosus; număruș, substantiv neutru (Transilvania, talisman); prenumăra, verb (a include într-un număr sau într-o cantitate; reflexiv, a se număra printre..., a se iscăli), după germana pränumerieren; prenumerant, substantiv masculin (învechit, abonat, semnatar), din germana Pränumerant (Scriban). Număra, verb reflexiv (Banat, a se numi), indică o confuzie curioasă cu nume. derivat neol. (din limba franceza ): numeral, substantiv neutru; numerar, substantiv neutru; numerați(un)e, substantiv feminin; numeric, adjectiv; numerota, verb; numerotator, substantiv neutru; supranumerar, adjectiv, după limba franceza surnuméraire.

– albaneză numër ar putea proveni din limba română
Forme diferite ale cuvantului numar: -mere

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

număr
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru număr:


2) númăr, a -á vezi trecut (latina número, -áre, italiana noverare, pv. cat. nombrar, limba franceza nombrer. Numerĭ, să numere). Verific pin numere cîțĭ saŭ cîte-s: a număra banĭ. Pun în număr, consider, socotesc: a număra pe cineva pintre amicĭ. Plătesc, daŭ: ĭ-am numărat 100 de francĭ. Am număru de, îs în etate de: România numără 20,000,000 de locuitorĭ, el număra 90 de anĭ. vezi intr. Îs considerat, formez număr: această silabă nu numără (maĭ elegant: nu se numără, nu se socotește).

– În Meh. lúmăr. În Muntenia și înnúmăr.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

NUMĂR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NUMĂR:
NUMĂR s.

1. (matematică) număr fracționar = număr rațional; număr rațional = număr fracționar; număr zecimal = fracție zecimală.

2. cifră, sumă, total. (Un numar record de exemplare vîndute.)

3. sumă, (învechit) cislă. (numar total al vitelor.)

4. cantitate. (În numar mare.)

5. seamă, serie, sumă. (A ridicat un numar de probleme.)

6. mărime, măsură. (Ce numar ai la pantof?)

7. mulțime. (Copleșit de numar dușmanilor.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

număr
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru număr:
număr n.

1. unitate, colecțiune de unități, și parte din unitate: numărul două;

2. cantitate nedeterminată: un mare număr de amici;

3. gramatică formă particulară a cuvintelor după cum e vorba de unul sau mai multe obiecte: număr singular, plural;

4. număr servind a recunoaște: număr de ordine;

5. exemplar de jurnal sau revistă: urmarea în numărul viitor. [latina NUMERUS].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

număr
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru număr:


3) númăr, a -á vezi trecut (latina nómino, -áre, italiana nominare, sard. l. lumerare, pv. nomnar, limba franceza nommer, cat. nomenar, spaniolă nombrar, pg. nomear. vezi nume). Vechĭ azĭ. Meh. Numesc.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

număr
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru număr:
númăr substantiv neutru, plural númere; (urmat de cifre, abreviere nr.)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

număr
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru număr:
númăr substantiv neutru, plural númere; abreviere nr.
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

număr
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru număr:
număr, numere substantiv neutru contact sexual.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

NUMĂR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NUMĂR:
NÚMĂR substantiv verbal cifră.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

număr
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru număr:
număr substantiv verbal CIFRĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'NUMAR'
NUMAIDECẤTNUMAIDECÎ́TnumaidecấtNUMANTIANÚMĂRNUMĂRÁNUMĂRÁBIL, -ĂNUMĂRÁRENUMĂRÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL număr
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului număr dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
NÚMĂR numărere n.
       • număr natural fiecare dintre numerele întregi pozitive 1, 2, 3, 4 etc.
Număr algebric număr însoțit de un semn + sau -.
Număr pozitiv număr însoțit de semnul +.
Număr întreg număr care conține una sau mai multe unități.
Număr fracționar număr care poate fi exprimat sub formă de fracție.
Număr prim număr întreg mai mare decât 1 care se împarte la el însuși și la unitate.
Număr par număr care se împarte exact la 2; număr cu soț.
Număr impar număr care nu se împarte exact la 2; număr fără soț.
Numărărul bărbaților.
       • La număr sau în număr a în cantitate; b în total.
Cu număr a numărat; b cu socoteală.
Peste număr mai mult decât trebuie să fie.
Un anumit număr o cantitate anumită.
Un număr neînsemnat foarte puțini.
Un număr mare sau un mare număr foarte mulți.
În număr mare în cantitate mare; foarte mulți.
Fără de număr în cantitate foarte mare; nenumărat; puzderie.
A nu mai avea număr a fi foarte numeros.
De un număr de ori de atâtea ori.
Numărărul biletului.
       • număr de ordine număr care indică locul unui obiect într-un șir.
Numărărul unu a de prima categorie; de calitatea întâi; cel mai bun în genul său; b de primă importanță; de prim ordin; cel mai important; c care cere o soluționare urgentă.
Numărărul singular.
Numărărul plural.
       • număr naturál: n.
       • număr singulár: n.
       • număr plurál: n.
       • număr común: n.
       • număr duál: vezi duál.
       • număr triál: vezi triál.
Un număr record de exemplare vîndute.
Număr total al vitelor.
În număr mare.
A ridicat un număr de probleme.
Ce număr ai la pantof? 7.
Copleșit de număr dușmanilor.
Un număr record de exemplare vândute.
Numărul total al vitelor.
În număr mare.
Ce număr ai la pantof? 7.



GRAMATICA cuvântului număr?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului număr.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul număr poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul număr sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul număr are forma: númere
VEZI PLURALUL pentru număr la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE număr?
Vezi cuvântul număr desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul număr?
[ nu-măr ]
Se pare că cuvântul număr are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL număr
Inţelegi mai uşor cuvântul număr dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Număr întreg = număr care este un multiplu al unității, adică se poate obține adunînd unitatea cu ea însăși de mai multe ori
Număr zecimal = număr a cărui parte fracționară este exprimată printr-o fracție zecimală
Număr atomic = numărul de ordine pe care îl poartă elementele chimice așezate în ordinea tabloului lui Mendeleev și care exprimă numărul de protoni din nucleul atomului respectiv
= în total
Fără de număr = nenumărat, fără margini, nelimitat
Cu sau în număr = numărat, cu socoteală, cît trebuie
În locuțiune adjectiv Numărul unu = de prima calitate, fără pereche, strașnic, excelent
Număr atomic = număr de ordine pe care îl poartă elementele chimice așezate în ordinea tabloului lui Mendeleev și care exprimă numărul de protoni din nucleul atomului respectiv
locuțiune adjectiv și adverb Fără de număr = nenumărat; prin extensie imens
Cu număr = socotit2; prin extensie limitat
Locuţiune adverbiala În număr = cu socoteală; complet
locuțiune prepoziție În sau din numărul = printre; dintre
A nu mai avea număr = a fi peste măsură de numeros
Un număr de = câțiva
= în total
Familial; în expresie Numărul unu = de prima calitate, fără pereche; strașnic, excelent
Număr atomic = număr de ordine pe care îl poartă elementele chimice așezate în ordinea tabloului lui Mendeleev și care exprimă numărul de protoni din nucleul atomului respectiv
locuțiune adjectiv și adverb Fără de număr = nenumărat; prin extensie imens
Cu număr = socotit2; prin extensie limitat
Locuţiune adverbiala În număr = cu socoteală; complet
locuțiune prepoziție În sau din numărul = printre; dintre
A nu mai avea număr = a fi peste măsură de numeros
Un număr de = câțiva
= în total
Familial; în expresie Numărul unu = de prima calitate, fără pereche; strașnic, excelent
Matematică număr fracționar = număr rațional; număr rațional = număr fracționar; număr zecimal = fracție zecimală
Matematică număr fracționar = număr rațional; număr rațional = număr fracționar; număr zecimal = fracție zecimală



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL număr

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Câmp electric?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a cădea întins la pământ
frig
regiune a spațiului caracterizată prin faptul că, în oricare punct al ei s-ar găsi un mic corp încărcat cu electricitate, acesta ar fi supus acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă corpul nu ar fi încărcat astfel
a avea pretenții neîntemeiate; a face gălăgie, scandal
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app