|
Nuntitor [ nun-ti-tor ] VEZI SINONIME PENTRU nuntitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului nuntitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru nuntitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NUNTITÓR: NUNTITÓR, -OÁRE, nuntitori, -oare, adjectiv (Rar) De nuntă, nupțial. (figurat) Iar nuntași un număr mare De lupi lacomi, de urși groși... Ei în noaptea nuntitoare Mare praznic au făcut. ALECSANDRI, P. III 395. Forme diferite ale cuvantului nuntitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NUNTITÓR: NUNTITÓR, -OÁRE, nuntitori, -oare, adjectiv (Rar) Nupțial. – Nunti + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului nuntitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NUNTITÓR: NUNTITÓR, -OÁRE, nuntitori, -oare, adjectiv (Rar) Nupțial. – Nunti + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului nuntitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nuntitor: nuntitór (rar) adjectiv masculin, plural nuntitóri; forme singular și plural nuntitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nuntitor: nuntitór adjectiv masculin, plural nuntitóri; forme singular și plural nuntitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru nuntitor: nuntitor a. de nuntă: în noaptea nuntitoare AL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |