eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție oaste


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Oaste [ oas-te ]
VEZI SINONIME PENTRU oaste PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului oaste în mai multe dicționare

Definițiile pentru oaste din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OASTE:
OÁSTE, oști, substantiv feminin (Învechit și arhaizant)

1. Armată, oștire. încă din zorii zilei se mișcase de deasupra Popricanilor Ștefan Tomșa, cu oastea lui amestecată. SADOVEANU, O. VII

7. Întreaga oaste a lui Tudor trecuse de Craiova și se apropia, cu mult popor după ea, de Olt. CAMIL PETRESCU, O. I

8. În sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; Ieniceri, copii de suflet ai lui Alah și spahii Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii. EMINESCU, O. I 144.
       • figurat Oastea stufului se înclină muindu-și vîrfurile în apă. DUNĂREANU, N. 172.
♦ Serviciu militar. A făcut oastea doisprezece ani. REBREANU,

I.

14.
♦ (Rar) Oșteni, soldați. Patruzeci de mii de oaste să te-aștepte-n ascultare. HASDEU, R. vezi 141.
♦ figurat Mulțime. Pe drum se-nșiră-o oaste: e oastea proletară. Nici zăngăniri de arme, nici sarbăda fanfară... Ci ochii veseli cată. PĂUN-PINCIO, P. 93.

2. (Învechit) Război, luptă, bătălie. Eu sînt, bună maică, fiul tău dorit, Eu, și de la oaste mă întorc rănit. BOLINTINEANU, O. 33. Mihai cu Kiraly se gătiră îndată de oaste. BĂLCESCU, O. II 46.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

oaste
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru oaste:
oáste (óști), substantiv feminin –

1. Armată. –

2. (învechit) Război.

– Mr. oaste, megl. ǫsti, istr. oste. latina hostem (Diez, I, 297; Pușcariu 1216; Candrea-Dens., 1278; REW 4201), conform italiana oste, prov., vezi limba franceza ost, spaniolă hueste, portugheză hoste.

– derivat ostaș, substantiv masculin (soldat, combatant); ostășesc, adjectiv (militar); ostășește, adverb (militărește); ostăși, verb (a servi în armată); ostășie, substantiv feminin (serviciul militar); ostășime, substantiv feminin (mulțime de ostași); oști, verb (a servi în armată; a lupta); oștire, substantiv feminin (oaste; învechit, expediție militară); oștean, substantiv masculin (soldat); oștenesc, adjectiv (militar); oștenește, adverb (militărește); oștenie, substantiv feminin (militărie); oștime, substantiv feminin (oaste); oștitor, substantiv masculin (învechit, soldat); oștitură, substantiv feminin (învechit, ordin de bătălie).
Forme diferite ale cuvantului oaste: óști

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

oaste
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru oaste:
oáste forme, plural oștĭ (latina hostis, dușman [maĭ ales în războĭ]; got. gastis, gasts, oaspete; limba engleză *guest, germana gast, vechea slavă gostĭ [ vezi gospod]; italiana oste, pv. vfr. ost, spaniolă hueste, pg. hoste. vezi oștire). Oștire, armată. L. vezi Războĭ: avea, făcea oaste.

– Gen. oștiĭ (nu oasteĭ, cum scriŭ ignoranțiĭ modernĭ!): asupra oștiĭ (Const. 1, 257, 334, 335, 336, 337, 359), duĭumu oștiĭ (Negr. 137), oștiĭ ceruluĭ (Bibl. I 819, 841), năvălirea oștiĭ (Radu Rosetti, Adev. literar 16 Febr. 1930; 5, 1).

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

OASTE
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru OASTE:
OÁSTE (latina hostis) substantiv feminin

1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Armată. Oaste se compunea din: oastea domnului, alcătuită din curteni, țărani liberi (moșneni, răzeși), nemeși, târgoveți, și oastea stăpânilor feudali (steagurile marilor boieri), alcătuită din slugile boierești (în Transilvania, familiares). Oaste era formată din călărime (în special în oastea stăpânilor feudali) și din pedestrime.

2. Oștire.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

OASTE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OASTE:
OASTE substantiv (termen militar) armată, oștire, putere, trupe (la plural), (învechit și regional) armadă, șirag, tabără, (învechit) armie, ordie, ostășime, oștime, silă, tărie, (figurat) sabie. (Orașul a fost cucerit de oaste inamică.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

oaste
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oaste:
oaste forme oștire, armată. [latina HOSTEM, străin, dușman înarmat, de unde om înarmat (sens colectiv în limbile romanice)].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

OASTE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OASTE:
OÁSTE substantiv verbal bătălie, conflict, luptă, război.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

oaste
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru oaste:
oaste substantiv verbal BĂTĂLIE. CONFLICT. LUPTĂ. RĂZBOI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

oaste
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oaste:
oáste substantiv feminin, genitiv dativ articulat óștii; plural oști
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

oaste
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oaste:
oáste substantiv feminin, genitiv dativ articulat óștii; plural oști
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'OASTE'
OÁSPĂToáspătăOÁSPEOÁSPETEOÁSTEOAXACAOÁZĂOBĂDOBÁDĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oaste
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oaste dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Orașul a fost cucerit de oaste inamică.
Orașul a fost cucerit de oaste inamică.

GRAMATICA cuvântului oaste?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oaste.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oaste poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul oaste sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
VEZI PLURALUL pentru oaste la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE oaste?
Vezi cuvântul oaste desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oaste?
[ oas-te ]
Se pare că cuvântul oaste are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL oaste

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Acid carbonic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se ține de glume, de șmecherii
ester al acidului metacrilic cu alcoolul metilic, lichid incolor, inflamabil, folosit la fabricarea plexiglasului
acid slab care se obține prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă; impropriu bioxid de carbon
metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app