 | as |
|
| Obedienţă [ o-be-di-en-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU obedienţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului obedienta în mai multe dicționareDefinițiile pentru obedienta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru OBEDIENȚĂ: OBEDIÉNȚĂ (< limba franceza , latina) substantiv feminin (livresc) Supunere, ascultare. ♦ (psihologie) Conduită impusă de rolurile sociale, individul supunându-se împotriva voinței proprii, ordinelor sau sugestiilor persoanelor cu autoritate socială, intelectuală, de vârstă etc.; obedienta individului, ca nivel al conformității, se manifestă în adoptarea opiniei majorității pentru a fi acceptat și aprobat sau pentru a evita respingerea. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBEDIENȚĂ: OBEDIÉNȚĂ, obediențe, substantiv feminin (livresc) Supunere, ascultare. [ pronunție: -di-en-] – Din limba franceza obédience, latina obedientia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBEDIENȚĂ: OBEDIÉNȚĂ, obediențe, substantiv feminin Supunere, ascultare. [ pronunție: -di-en-] – Din limba franceza obédience, latina obedientia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBEDIENȚĂ: OBEDIÉNȚĂ substantiv feminin ((livresc)) Supunere, ascultare. [pronume -di-en-. / conform latina oboedientia, limba franceza obédience]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OBEDIENȚĂ: OBEDIÉNȚĂ substantiv feminin supunere, ascultare. (< limba franceza obédience, latina oboedientia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obediență: obediénță substantiv feminin (silabe -di-en-), genitiv dativ articulat obediénței; plural obediénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBEDIENȚĂ: OBEDIÉNȚĂ, substantiv feminin (Livresc) Supunere, ascultare. Pronunțat: -di-en-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obediență: obediénță (-di-en-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat obediénței; plural obediénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru obediență: obediență substantiv verbal ASCULTARE. CUMINȚENIE. DOCILITATE. SUPUNERE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'OBEDIENTA' OBEDEANUObedenarobedézOBEDIÉNTOBEDIÉNȚĂobédnițăOBEIDOBÉLĂOBELÍSC |
GRAMATICA cuvântului obediență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obediență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul obediență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE obedienţă? Vezi cuvântul obedienţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obedienţă?[ o-be-di-en-ţă ] Se pare că cuvântul obedienţă are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL obediență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: PArlea substantiv masculin în expresie ține-te sau tunde-o, întinde-o pârleo! sau să te cam mai duci pârlea! ori du-te pârlii!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul obediență are forma: obediénțe
