 | as |
|
| Obiectivare [ o-bi-ec-ti-va-re ] VEZI SINONIME PENTRU obiectivare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului obiectivare în mai multe dicționareDefinițiile pentru obiectivare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru OBIECTIVARE: OBIECTIVÁRE (< obiectiv) substantiv feminin Categorie prin care se desemnează, în filozofia marxistă, transformarea forțelor, aptitudinilor și gândirii omenești în procesul muncii sau, în genere, în cursul oricărei activități creatoare de valori, în produse de existență obiectivă. Hegel a dezvoltat problematica obiectivare în planul relației dialectice subiect-obiect, al acțiunii transformatoare a subiectului în raport cu obiectul, dar, în opoziție cu Marx, a identificat obiectivare cu înstrăinarea, reificarea, iar activitatea o prezenta ca pe ceva care, prima oară, își generează conținutul din ideea absolută. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBIECTIVARE: OBIECTIVÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) obiectiva și rezultatul ei. ♦ Categorie filozofică și estetică desemnând acțiunea de transformare a forțelor, aptitudinilor, gândirii umane în rezultate cu o existență obiectivă. [< obiectiva]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OBIECTIVARE: OBIECTIVÁRE substantiv feminin faptul de a (se) obiectiva. • acțiunea de transformare a capacităților fizice, intelectuale, volitive ale omului în produse cu existență obiectivă. (< obiectiva) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obiectivare: obiectiváre substantiv feminin (silabe -biec-; mf. ob-), genitiv dativ articulat obiectivării; plural obiectivări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBIECTIVARE: OBIECTIVÁRE, obiectivări, substantiv feminin Faptul de a (se) obiectiva. – vezi obiectiva. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBIECTIVARE: OBIECTIVÁRE, obiectivări, substantiv feminin Faptul de a (se) obiectiva. – vezi obiectiva. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obiectivare: obiectiváre (-biec-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat obiectivắrii; plural obiectivắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'OBIECTIVARE' OBIECȚIÚNEOBIECTÍVOBIECTIVÁobiectivántOBIECTIVÁREOBIECTIVÁTOBIECTIVÍSMOBIECTIVÍSTOBIECTIVITÁTE |
GRAMATICA cuvântului obiectivare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obiectivare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul obiectivare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE obiectivare? Vezi cuvântul obiectivare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obiectivare?[ o-bi-ec-ti-va-re ] Se pare că cuvântul obiectivare are şase silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A călca strâmb sau alături cu drumul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul obiectivare are forma: obiectivări
