eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție oblic


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Oblic [ o-blic ]
VEZI SINONIME PENTRU oblic PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului oblic în mai multe dicționare

Definițiile pentru oblic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
ÓBLIC
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÓBLIC:
ÓBLIC, -Ă, oblici, -e, adjectiv

1. Care e înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat. În lumina oblică a soarelui de toamnă, scăpărară arme. SADOVEANU, Z. C.

11. O rază oblică străpungea frunzele. PETRESCU, S. 142. La bătălia de la Sibiu... vedem pe Mihai a da rânduielii sale de bătălie o poziție oblică. BĂLCESCU, O. I 29.
       • (Adverbial) O rază de soare a intrat oblic prin fereastra deschisă. C. PETRESCU, C. vezi 212.
♦ (Despre cilindre și prisme) Care are generatoarele sau muchiile înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vîrful cu centrul bazei înclinată față de bază.
♦ (Despre ochi) Cu colțurile exterioare ridicate spre tîmple; codat. Era într-adevăr foarte tînără, cu obrajii mari albi de tot, cu ochii negri puțin oblici. CAMIL PETRESCU, N. 4

2. (În opoziție cu caz direct, numai în expresie) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica romînă cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, afară de nominativ și vocativ.
Forme diferite ale cuvantului oblic: oblic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ÓBLIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÓBLIC:
ÓBLIC, -Ă, oblici, -ce, adjectiv

1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat.
♦ (Substantivat, forme) Linie care, în raport cu alta sau cu un plan face un unghi diferit de nouăzeci sau de o sută optzeci de grade.
♦ (Despre cilindri și prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază.
♦ (Despre ochi) Cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple; codat.
♦ figurat (Despre priviri) Bănuitor, iscoditor.

2. (lingvistică; în sintagma) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepția nominativului și a vocativului.

– Din latina obliquus, limba franceza oblique.
Forme diferite ale cuvantului oblic: oblic-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÓBLIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÓBLIC:
ÓBLIC, -Ă, oblici, -ce, adjectiv

1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat.
♦ (Substantivat, forme) Dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o altă dreaptă sau cu un plan.
♦ (Despre cilindri și prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază.
♦ (Despre ochi) Cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple; codat.
♦ figurat (Despre priviri) Bănuitor, iscoditor.

2. (lingvistică; în sintagma) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepția nominativului și a vocativului.

– Din latina obliquus, limba franceza oblique.
Forme diferite ale cuvantului oblic: oblic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OBLIC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLIC:
OBLIC adjectiv, adverb

1. adjectiv aplecat, înclinat, pieziș, plecat, povîrnit, (rar) teșos, (regional) ponciș, prăvălat, prăvălatic. (Coasta oblic a dealului.)

2. adverb pieziș, (popular) ponciș, (regional) șoldiș, (Transilvania și Banat) cordiș, (Olt. și Muntenia) păliș. (Poteca coboară oblic.)

3. adverb curmeziș, pieziș, transversal. (Taie oblic suprafața obiectului.)

4. adjectiv, adverb diagonal, înclinat, pieziș, (învechit) piezișat. (Linie oblic.)

5. adjectiv, adverb cruciș, pieziș. (Orientare oblic a unor linii.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



ÓBLIC
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÓBLIC:
ÓBLIC, -Ă

I. adjectiv înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș.
♦ (lingvistică) caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.).

II. adjectiv, substantiv neutru (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului.

II. substantiv feminin (matematică) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dativ (< limba franceza oblique, latina obliquus)
Forme diferite ale cuvantului oblic: oblic-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ÓBLIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÓBLIC:
ÓBLIC obliccă (oblicci, oblicce)

1) Care se află sub un unghi față de orizontală; pieziș; costiș. Linie obliccă. Poziție obliccă. Rază obliccă.

2) (despre ochi) Care are colțurile ridicate spre tâmple; codat.

3) (despre privire) Care vădește suspiciune; iscoditor.

4) gramatică: Caz oblic orice caz în afară de nominativ. [silabe o-blic] /<lat. obliquus, limba franceza oblique
Forme diferite ale cuvantului oblic: obliccă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ÓBLIC
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÓBLIC:
ÓBLIC, -Ă adjectiv Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; care nu este drept, care nu este perpendicular; pieziș.
       • Caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (ca genitivul, dativul, ablativul etc.). // substantiv feminin (matematică) Dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta sau pe planul dativ [conform limba franceza oblique, latina obliquus].
Forme diferite ale cuvantului oblic: oblic-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

oblic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru oblic:
*oblíc, -ă adjectiv (latina obliquus). Peziș, în veref, diagonal, înclinat față de perpendiculară: linie oblică. adverb În mod oblic: a înainta oblic.

– Fals óblic.
Forme diferite ale cuvantului oblic: oblic-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

oblic
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru oblic:
óblic (óblică), adjectiv

– Pieziș. în franceză oblique, din latina obliquus. Accentul se poate datora influenței lui oblu.

– derivat oblicitate, substantiv feminin, după limba franceza obliquité.
Forme diferite ale cuvantului oblic: óblică

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

oblic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oblic:
oblic a. pieziș, care e înclinat: linie oblică. ║ oblică forme linie oblică.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

oblic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oblic:
óblic (înclinat) (o-blic) adjectiv masculin, plural óblici; forme óblică, plural óblice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

oblic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oblic:
óblic adjectiv masculin (silabe -blic), plural óblici; forme singular óblică, plural óblice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'OBLIC'
obléscOBLÉȚOBLÉTEOBLÍÓBLICOBLICÁOBLICÍOBLICÍREOBLICÍT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oblic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oblic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Coasta oblic a dealului.
Poteca coboară oblic.
Taie oblic suprafața obiectului.
Linie oblic.
Orientare oblic a unor linii.
ÓBLIC obliccă oblicci, oblicce 1 Care se află sub un unghi față de orizontală; pieziș; costiș.
Linie obliccă.
Poziție obliccă.
Rază obliccă.
4 gramatică: Caz oblic orice caz în afară de nominativ.
Poteca coboară oblic.

GRAMATICA cuvântului oblic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oblic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oblic poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul oblic sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE oblic?
Vezi cuvântul oblic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oblic?
[ o-blic ]
Se pare că cuvântul oblic are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL oblic
Inţelegi mai uşor cuvântul oblic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
În opoziție cu caz direct, numai în expresie Caz oblic = nume dat uneori în gramatica romînă cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, afară de nominativ și vocativ
Lingvistică; în sintagma Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepția nominativului și a vocativului
Lingvistică; în sintagma Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepția nominativului și a vocativului
♦ lingvistică caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct genitivul, dativul, ablativul etc
Caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct ca genitivul, dativul, ablativul etc



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL oblic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Haine de oraș?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei, care constată incompetența sa
acid 1
a haine mai bune decât cele de lucru; b haine orășenești, croite după moda de la oraș
denumire specifică dată cutumei în țările românești în timpul orânduirii feudale
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?