eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ocari


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Ocărî́ [ o-că-rî́ ]
VEZI SINONIME PENTRU ocărî́ PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului ocari în mai multe dicționare

Definițiile pentru ocari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a ocărî
Verbul: a ocărî (forma la infinitiv)
A ocărî conjugat la timpul prezent:
  • eu ocăresc
  • tu ocărești
  • el ea ocărește
  • noi ocărim
  • voi ocăriți
  • ei ele ocăresc
VEZI VERBUL a ocărî CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OCĂRÎ́:
OCĂRÎ́, ocărăsc, verb IV. tranzitiv

1. A mustra, a certa, a dojeni (pe cineva). O să mă ocărască mătușa mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 137. Baba scoase alte grăunțe, le aruncă, apoi prinse a ocărî găinile îndrăznețe și inima-i creștea de bucurie privindu-și vietățile. DUNĂREANU, CH. 71. Gazda a să înceapă... a ocărî pe bietul țigan bucătar. NEGRUZZI, S. I 239.
       • absolut Se așeză pe scaun, ocărind: nu ești bun de nimic, mă. STĂNOIU, C.

I. 101.

2. A vorbi de rău, a defăima. Pîra la unchiaș pe fiica lui și o tot ocăra. ISPIRESCU, E. 347. Nu-i ca fat-ardelenească, Măcar cine ce gîndește, Măcar cum mi-o ocărăște. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 31.

– Variantă: ocărí (REBREANU, R. I 236) verb IV.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

OCĂRÎ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OCĂRÎ:
OCĂRÎ verb a drăcui, a înjura, (livresc) a invectiva, (învechit și popular) a măscări, (popular) a stropși, a sudui, (prin Banat) a tîrtăi, (învechit) a mustra, (figurat) a îmbăla, (învechit și popular figurat) a spurca, (argotic) a sictiri, a sictirisi. (De ce îl ocari toată ziua?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

OCĂRÎ́
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OCĂRÎ́:
OCĂRÎ́, ocărăsc, verb IV. tranzitiv

1. (popular) A mustra, a certa, a dojeni.

2. (învechit și popular) A vorbi de rău, a defăima, a denigra. [Variante: (învechit și popular) ocărí verb IV]

– Din limba slavă (veche) ocarjati.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ocărî́
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ocărî́:
ocărî́ (a ocarí) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ocărắsc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ocărá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea ocărî́, persoana a treia plural: ei / ele ocărấră; conjunctiv prezent 3 să ocăráscă; gerunziu ocărấnd; participiu ocărất
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ocărî
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ocărî:
ocărî verb vezi ADMONESTA. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CERTA. CLEVETI. DĂSCĂLI. DEFĂIMA. DENIGRA. DESCONSIDERA. DISCREDITA. DISPREȚUI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. NESOCOTI. PONEGRI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

OCĂRÎ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OCĂRÎ:
OCĂRÎ, ocărăsc, verb IV. tranzitiv

1. A mustra, a certa, a dojeni.

2. A vorbi de rău, a defăima, a denigra. [Variante: (învechit și popular) ocări verb IV]

– Din limba slavă (veche) ocarjati.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ocărî́
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ocărî́:
ocărî́ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ocărăsc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ocărá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ocăráscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ocărî
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ocărî:
ocărî vezi a (se) face de ocară.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

OCĂRI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OCĂRI:
OCĂRÍ verb IV vezi ocărî.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OCĂRI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OCĂRI:
OCĂRÍ verb IV vezi ocărî.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OCĂRI
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OCĂRI:
OCĂRÍ verb IV vezi ocărî.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

OCĂRÎ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OCĂRÎ:
OCĂRÎ verb vezi înjura.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'OCARI'
OCĂRẤREocărâtOCĂRÂTÓRocârcíOCĂRÍOCARÍNĂOCĂRÎ́REocărîtorocârjí

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL OCĂRÎ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ocărî dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
De ce îl ocĂrÎ toată ziua?.
Ocărî́ a ocĂrÎ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ocărắsc, imperfect persoana a treia singular: el / ea ocărá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea ocărî́, persoana a treia plural: ei / ele ocărấră; conjunctiv prezent 3 să ocăráscă; gerunziu ocărấnd; participiu ocărất.

GRAMATICA cuvântului OCĂRÎ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ocărî.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul OCĂRÎ poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE ocărî́?
    Vezi cuvântul ocărî́ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ocărî́?
    [ o-că-rî́ ]
    Se pare că cuvântul ocărî́ are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL OCĂRÎ

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Adăugită, adăugite, adjectiv în sintagma ediție adăugită?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    fără deosebire
    pronume care ține locul unui substantiv, indicând și locul obiectului respectiv față de vorbitor; adjectiv demonstrativ
    ediție care a fost completată cu material nou
    placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar și care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app