 | as |
|
| Ocrotitor [ o-cro-ti-tor ] VEZI SINONIME PENTRU ocrotitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ocrotitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru ocrotitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OCROTITÓR: OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adjectiv Care apără, protejează, ajută. vezi apărător, protector, sprijinitor. Sălbăticiunea năvăli speriată pe plai, din adăpostul ocrotitor al desișului de ramuri spinoase și negre. DUMITRIU, N. 148. Învăluindu-l apoi cu o privire ocrotitoare, și-a dres glasul. C. PETRESCU, A. R. 25. Mihai... în timpuri de pace era ca un înger ocrotitor. ISPIRESCU, M. vezi 45. • (Adverbial) Ei, bravo, Marioară – făcu tînărul, ocrotitor. REBREANU, R. I 92. • (Substantivat) Păcat că nu mai era secretarul acolo, fiindcă ai fi avut în el un prieten mai vîrstnic și un ocrotitor. PAS, Z. I 304. Împăratul... invoacă pe ocrotitorul familiei sale, pe Ercul. ODOBESCU, S. III 75. Forme diferite ale cuvantului ocrotitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OCROTITOR: OCROTITOR substantiv apărător, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (învechit) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (figurat) reazem. (El era ocrotitor său în zile de restriște.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OCROTITÓR: OCROTITÓR2 ocrotitoroáre (ocrotitoróri, ocrotitoroare) m. și forme Persoană care ia sub ocrotire (pe cineva sau ceva); protector; apărător. [silabe -cro-] /a ocroti + sufix ocrotitortor Forme diferite ale cuvantului ocrotitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OCROTITÓR: OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care ocrotește, apără, protejează, ajută; protector. – Ocroti + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului ocrotitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OCROTITÓR: OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care ocrotește, apără, protejează, ajută; protector. – Ocroti + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului ocrotitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OCROTITÓR: OCROTITÓR1 ocrotitoroáre (ocrotitoróri, ocrotitoroáre) Care ocrotește; chemat să ia sub ocrotire. /a ocroti + sufix ocrotitortor Forme diferite ale cuvantului ocrotitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ocrotitor: ocrotitór adjectiv masculin (silabe -cro-), plural ocrotitóri; forme singular și plural ocrotitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ocrotitor: ocrotitór (o-cro-) adjectiv masculin, plural ocrotitóri; forme singular și plural ocrotitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ocrotitor: ocrotitor a. și m. protector. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'OCROTITOR' OCROTÍOCROTÍNȚĂOCROTÍREOCROTÍTOCROTITÓRocrovíțăÓCRUOcsiiOCSOTI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ocrotitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ocrotitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii El era ocrotitor său în zile de restriște. OCROTITÓR2 ocrotitoroáre ocrotitoróri, ocrotitoroare m. [silabe -cro-] /a ocroti + sufix ocrotitortor. OCROTITÓR1 ocrotitoroáre ocrotitoróri, ocrotitoroáre Care ocrotește; chemat să ia sub ocrotire. /a ocroti + sufix ocrotitortor. |
GRAMATICA cuvântului ocrotitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ocrotitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ocrotitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ocrotitor? Vezi cuvântul ocrotitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ocrotitor?[ o-cro-ti-tor ] Se pare că cuvântul ocrotitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ocrotitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A bate mult drum sau multă cale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
