 | as |
|
| Omenesc [ o-me-nesc ] VEZI SINONIME PENTRU omenesc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului omenesc în mai multe dicționareDefinițiile pentru omenesc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OMENESC: OMENÉSC, -EÁSCĂ, omenești, adjectiv 1. Care este propriu înfățișării sau firii omului, care ține de genul uman, (ca) de om; uman. O privi cu o mustrare omenească în ochi. C. PETRESCU, C. vezi 368. Lepădîndu-mă ca pe o modă veche, fără măcar a cugeta că prin aceasta omoară o ființă omenească. NEGRUZZI, S. I 48. N-aveți țară, n-aveți lege, N-aveți inim-omenească! Intre voi n-avem ce-alege, Piară breasla boierească. BOLLIAC, O. 207. • Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș. Porțiunile largi din lungul văilor constituie locurile cele mai bune pentru așezări omenești. PROBL. geografie I 99. ♦ (Substantivat) Deosebesc într-o clipă fața marelui scriitor, unică prin monumentalitatea și omenescul ei. BOGZA, M. S. 91. 2. (În opoziție cu boieresc sau ciocoiesc) Care aparține omului de rînd. vezi țărănesc. Vacile sînt ale statului? întrebai eu. – Sînt și omenești, dar cele multe-s a ciocoiului. SADOVEANU, O. V 64. • (Substantivat, regional, cu sens colectiv) Lucruri străine, obiecte care aparțin altora. Fata toarce omenesc. SEVASTOS, N. 10. Forme diferite ale cuvantului omenesc: -eÁscĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OMENESC: OMENÉSC, -EÁSCĂ, omenești, adjectiv 1. Care aparține omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfățișării sau firii omului; de om; uman. • (Substantivat, n.) Omenescul unei situații. • Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș. 2. Care aparține omului de rând. 3. (învechit și popular) Prietenos, binevoitor; blând. ♦ Convenabil, rezonabil. ♦ (Despre limbă) Inteligibil, clar. – Om + sufix -esc. Forme diferite ale cuvantului omenesc: -eÁscĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OMENESC: OMENÉSC, -EÁSCĂ, omenești, adjectiv 1. Care aparține omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfățișării sau firii omului; de om; uman. • (Substantivat, n.) Omenescul unei situații. • Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș. 2. Care aparține omului de rând. 3. (învechit și popular) Prietenos, binevoitor; blând. ♦ Convenabil, rezonabil. ♦ (Despre limbă) Inteligibil, clar. – Om + sufix -esc. Forme diferite ale cuvantului omenesc: -eÁscĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru omenesc: 1) omenésc, -eáscă adjectiv (despre oamenĭ, plural despre om). Uman, al omuluĭ, de om: corpu, neamu omenesc; limbă omenească. figurat Plin de omenie, afabil, blînd: primire omenească. Țărănesc, de țăran: boĭ omeneștĭ și boĭ boĭereștĭ. Forme diferite ale cuvantului omenesc: -eáscă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru omenesc: 2) omenésc vezi trecut (despre oamenĭ). Primesc (tratez) cu omenie: pe popă îl omenim (verb reflexiv:. 1927, 1, 26), am să te omenesc de cinste (Agrb. Înt. 48). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru omenesc: omenesc a. 1. ce ține de om: putere omenească; 2. figurat inteligibil: limbă omenească. [Tras din om, plural oameni]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru omenesc: omenésc adjectiv masculin, forme omeneáscă; plural m. și forme omenéști Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru omenesc: omenésc adjectiv masculin, forme omeneáscă; plural m. și forme omenéști Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Omenesc: Omenesc ≠ neomenesc Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'OMENESC' OMÉGAOMEGATRÓNOMEIAZIOMELÚȚEOMENÉSCOMENÉȘTEomenétOMENGHIEOMENÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Omenesc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului omenesc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Obiceiuri omenescești. |
GRAMATICA cuvântului Omenesc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului omenesc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Omenesc poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE omenesc? Vezi cuvântul omenesc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul omenesc?[ o-me-nesc ] Se pare că cuvântul omenesc are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Omenesc Inţelegi mai uşor cuvântul omenesc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Omenesc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ locuțiune adverbiala cu mare greutate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
