 | as |
|
| Onoare [ o-noa-re ] VEZI SINONIME PENTRU onoare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului onoare în mai multe dicționareDefinițiile pentru onoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ONOARE: ONOÁRE substantiv feminin 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; cinste (I i). Ceea ce pierdu definitiv pe Constantin fu tocmai faptul că era soldat fără onoare militară și fără convingere. GALACTION, O. I 152. • Cîmp de onoare = cîmp de luptă pe care își dau viața cei care luptă pentru apărarea patriei. • locuțiune adjectiv De onoare = a) cinstit, onest, demn de încredere. Am fost om de onoare și m-am biruit. Am fost surd la toate cîte îmi șoptea patima. GALACTION, O. I 104. Ne-am desfăcut între noi ca doi oameni de onoare ce au de ghid să se mai întîlnească. GHICA, A. 630; b) care pune în joc cinstea, demnitatea cuiva. Chestiune de onoare. ▭ Îmi făceam un punct de onoare să fiu obiectiv. IBRĂILEANU, A. 53. • Expresia: De cuvîntul meu de onoare sau pe onoarea mea (sau a ta etc.), formulă folosită pentru a garanta adevărul unei afirmații sau respectarea unei promisiuni. Spune dumneata pe onoarea dumitale de militar și om, nu v-am dat? BRĂESCU, vezi A. 41. În momentul acela vei avea scrisoarea... pe onoarea mea! CARAGIALE, O. I 136. A-și da cuvîntul de onoare vezi cuvînt. 2. Reputație bună, prestigiu, vază. Onoarea mea o nimiciră. MACEDONSKI, O. I 38. Trădează interesele și onoarea, familiei sale. CARAGIALE, O. I 160. • Expresia: A face onoare (cuiva) = a servi (cuiva) spre laudă, a-l onora. ♦ Mîndrie, demnitate. Nu verb reflexiv:eau să mă-nfrunte nimeni. – Cred; ai dreptate; îți cerem iertare. – Eu am onoarea mea. SADOVEANU, P. M. 27. 3. Considerație, respect, prețuire, stimă. Nu ne așteptam la atîta onoare. CARAGIALE, O. III 159. Am luat-o [broșura] cu toată onoarea cuvenită operei unui literat. NEGRUZZI, S. I 7. • locuțiune adjectiv și adverb În onoarea cuiva (sau a ceva) = pentru a onora pe cineva (sau ceva), spre lauda sau preamărirea cuiva (sau a ceva). Prînz în onoarea oaspeților sportivi, cm Cu ea-n onoarea ta închin. MACEDONSKI, O. I 186. • locuțiune adjectiv De onoare = de frunte, de cinste. Menip, ești de ispravă precum te și credeam; Deci intră și la locul de-onoare te așază. MACEDONSKI, O. I 166. Îi dăm astăzi locul de onoare, recomandînd cu căldură poporului suveran scrierea amicului nostru. CARAGIALE, O. I 53. Un monument s-arată: Să-l privim... Dar ce semne d-onoare pe el sînt..? ALEXANDRESCU, M. 89. • Președinte de onoare = demnitate conferită cuiva în semn de respect și deosebită prețuire și care nu comportă obligații efective. Figura din oficiu ca președinte de onoare în capul tuturor listelor de organizații locale. BART, E. 171. Panou (sau tablou, tabel etc.) de onoare = panou cu numele (și fotografiile) salariaților unei instituții sau întreprinderi care s-au evidențiat în mod deosebit în muncă și constituie un exemplu pentru ceilalți tovarăși. Gardă de onoare = pază simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unor anumite solemnități. Cavaler (sau domnișoară) de onoare = persoană aleasă dintre prietenii mirilor care însoțește în mod special pe miri la ceremonia cununiei. Doamnă de onoare = doamnă atașată unei regine, unei prințese etc. 4. Favoare, cinste (II 2). Nu-ți pomenesc de onoarea ce ar fi pentru tine ca să fii în relăciune (= relație) cu un om învățat cum sînt eu. ALECSANDRI, T. I 254. • (În formule de politețe) A avea onoarea să... (sau a...) = -a avea cinstea să... Precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea epistolă. CARAGIALE, O. I 68. A face (cuiva) onoarea să... (sau a...) = a face favoarea de a..., a face cinstea de a..., a socoti demn de... verb reflexiv:eun oaspe îmi face onoarea a-mi vizita grădina. NEGRUZZI, S. I 96. (Familiar, eliptic) Am onoarea (să vă salut)! formulă de salut. N-am onoarea = nu cunosc, nu știu. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ONOARE: ONOÁRE forme 1) Demnitate morală, care caracterizează conduita; cinste. • De onoare a) demn de încredere; b) care angajează cinstea cuiva; c) onorific. Pe cuvântul meu (tău, lui etc.) de onoare (sau pe onoareea mea (ta, lui etc.) formulă folosită pentru a confirma ceva sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni. 2) Autoritate morală de care se bucură cineva. 3) Amor propriu. *Gardă de onoare gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități. 4) Semn distinctiv care se acordă cuiva pentru merite recunoscute; cinste. A munci pentru onoare. [G.-D. onoarei] /<lat. honor, onoareoris, limba franceza honneur, italiana onore Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ONOARE: ONOÁRE substantiv feminin 1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate. ♦ de onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva. 2. renume, faimă, bună reputație. ♦ a face onoare cuiva = a onora. 3. considerație, respect, stimă. ♦ gardă de onoare = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități; în ă cuiva (sau a ceva) = spre lauda, spre cinstea cuiva (sau a ceva). 4. cinste, favoare. 5. castitate, pudoare (la femei). (< latina honor, limba franceza honneur) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru onoare: onoare forme 1. cinste, considerațiune, glorie acordată virtuții, meritului: a dobândi o mare onoare; 2. reputațiune câștigată: a-și apăra onoarea; 3. sentiment al demnității personale ce împinge la fapte curagioase, leale: mergi unde te chiamă onoarea; 4. demonstrațiune de respect: onoare bătrânețelor! 5. plural onoruri, funcțiuni onorabile, demnități: a aspira la onoruri; onoruri funebre, ceremonii de înmormântare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ONOARE: ONOÁRE substantiv feminin 1. Cinste; integritate morală, probitate, corectitudine. ♦ De onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva. 2. Renume, faimă, bună reputație. ♦ A face onoare cuiva = a onora. 3. Mândrie, demnitate. 4. Cinste, favoare. 5. Castitate, pudoare (la femei). [Gen. -iei, variantă onor substantiv neutru / < latina honor, conform limba franceza honneur, italiana onore]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru onoare: onoáre (probitate) substantiv feminin, genitiv dativ articulat onoárei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Onoare: Onoare ≠ dezonoare, rușine, necinste Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru onoare: onoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat onoárei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ONOARE' OniuONÍXONÍXISoníx/ónixOnoareONOCLEAOnofieOnofrieONOGHIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL onoare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului onoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • De onoare a demn de încredere; b care angajează cinstea cuiva; c onorific. de onoare sau pe onoareea mea ta, lui etc. *Gardă de onoare gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități. A munci pentru onoare. Honor, onoareoris, limba franceza honneur, italiana onore. |
GRAMATICA cuvântului onoare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului onoare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul onoare poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE onoare? Vezi cuvântul onoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul onoare?[ o-noa-re ] Se pare că cuvântul onoare are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL onoare Inţelegi mai uşor cuvântul onoare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cîmp de onoare = cîmp de luptă pe care își dau viața cei care luptă pentru apărarea patriei locuțiune adjectiv De onoare = a cinstit, onest, demn de încredere A face onoare cuiva = a servi cuiva spre laudă, a-l onora locuțiune adjectiv și adverb În onoarea cuiva sau a ceva = pentru a onora pe cineva sau ceva, spre lauda sau preamărirea cuiva sau a ceva locuțiune adjectiv De onoare = de frunte, de cinste Președinte de onoare = demnitate conferită cuiva în semn de respect și deosebită prețuire și care nu comportă obligații efective de onoare = panou cu numele și fotografiile salariaților unei instituții sau întreprinderi care s-au evidențiat în mod deosebit în muncă și constituie un exemplu pentru ceilalți tovarăși Gardă de onoare = pază simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unor anumite solemnități Cavaler sau domnișoară de onoare = persoană aleasă dintre prietenii mirilor care însoțește în mod special pe miri la ceremonia cununiei Doamnă de onoare = doamnă atașată unei regine, unei prințese etc = -a avea cinstea să = a face favoarea de a N-am onoarea = nu cunosc, nu știu ♦ de onoare = a onest; b care angajează cinstea, demnitatea cuiva ♦ a face onoare cuiva = a onora ♦ gardă de onoare = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități; în ă cuiva sau a ceva = spre lauda, spre cinstea cuiva sau a ceva ♦ De onoare = a onest; b care angajează cinstea, demnitatea cuiva ♦ A face onoare cuiva = a onora |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL onoare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adverbial a tăcea chitic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
