 | as |
|
| Onomastic [ o-no-mas-tic ] VEZI SINONIME PENTRU onomastic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului onomastic în mai multe dicționareDefinițiile pentru onomastic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ONOMASTIC: ONOMÁSTIC, -Ă, onomastici, -ce, adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. • Zi onomastică (adesea substantivat, forme) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. 2. S. forme Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. 3. S. forme Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din limba franceza onomastique. Forme diferite ale cuvantului onomastic: onomastic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ONOMASTIC: ONOMÁSTIC, -Ă, onomastici, -ce, adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. • Zi onomastică (adesea substantivat, forme) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. 2. S. forme Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. 3. S. forme Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din limba franceza onomastique. Forme diferite ale cuvantului onomastic: onomastic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ONOMASTIC: ONOMÁSTIC, -Ă, onomastici, -e, adjectiv Privitor la nume de persoane. Calendar onomastic. • Zi onomastică (adesea substantivat, forme) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. O onomastică e un eveniment. important pentru o elevă din clasa a patra primară. C. PETRESCU, A. 449. Era zi de sărbătoare, onomastica sultanului. BART, S. M. 21. Forme diferite ale cuvantului onomastic: onomastic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ONOMASTIC: ONOMÁSTIC, -Ă I. adjectiv referitor la nume de persoane. ♦ zi onomastică (și substantiv feminin) = ziua numelui. II. substantiv feminin 1. disciplină lingvistică care studiază numele proprii (de persoane). 2. totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, epocă etc.; onomatologie. (< limba franceza onomastique, greacă onomastikos) Forme diferite ale cuvantului onomastic: onomastic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru onomastic: *onomástic, -ă adjectiv (vgr. onomastikós, despre onomázo, numesc, ónoma, nume. vezi omonim). Relativ la numele propriĭ; vocabular onomastic. Al numeluĭ propriŭ (de botez): Româniĭ sărbează zilele onomastice. S. forme Studiu numelor propriĭ. Forme diferite ale cuvantului onomastic: onomastic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ONOMASTIC: ONOMÁSTIC, -Ă adjectiv Referitor la nume de persoane. ♦ Zi onomastică (și substantiv feminin) = ziua numelui. [< limba franceza onomastique, conform greacă onoma – nume]. Forme diferite ale cuvantului onomastic: onomastic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ONOMASTIC: ONOMÁSTIC, -Ă adjectiv (< limba franceza onomastique, conform greacă onoma – nume, onomasia – nume specific): în sintagma nume onomastic (vezi). Forme diferite ale cuvantului onomastic: onomastic-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru onomastic: onomastic a. 1. de nume personal: zi onomastică; 2. de nume proprii: vocabular onomastic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru onomastic: onomástic adjectiv masculin, plural onomástici; forme singular onomástică, plural onomástice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru onomastic: onomástic adjectiv masculin, plural onomástici; forme onomástică, plural onomástice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ONOMASTIC' ONOMASIO-ONOMASIOLÓGICONOMASIOLOGÍEonomástONOMÁSTICONOMÁSTICĂONOMASTICÓNONOMATO-onomatofobíe |
GRAMATICA cuvântului onomastic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului onomastic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul onomastic poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE onomastic? Vezi cuvântul onomastic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul onomastic?[ o-no-mas-tic ] Se pare că cuvântul onomastic are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL onomastic Inţelegi mai uşor cuvântul onomastic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Zi onomastică adesea substantivat, forme = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui Zi onomastică adesea substantivat, forme = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui Zi onomastică adesea substantivat, forme = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui ♦ zi onomastică și substantiv feminin = ziua numelui ♦ Zi onomastică și substantiv feminin = ziua numelui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie sub auspiciile cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
