eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție opera


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Opera [ o-pe-ra ]
VEZI SINONIME PENTRU opera PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului opera în mai multe dicționare

Definițiile pentru opera din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a opera
Verbul: a opera (forma la infinitiv)
A opera conjugat la timpul prezent:
  • eu operez
  • tu operezi
  • el ea operează
  • noi operăm
  • voi operați
  • ei ele operează
VEZI VERBUL a opera CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OPERA:
OPERÁ, operez, verb

I.

1. tranzitiv A întreprinde o acțiune, a realiza, a înfăptui. Sînteți chemat a opera salutare reforme. ALECSANDRI, S.

5.
♦ intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A lucra cu... a se folosi de..., a întrebuința. Știința operează cu ajutorul noțiunilor.

2. tranzitiv A supune unei intervenții chirurgicale. în «Amintirile despre A. N. Aleșhin», Gorki pune pe un talentat și îndrăzneț medic rus să opereze de viermi intestinali pe un copil. SADOVEANU, E. 256. Tot mai bine-ar fi să se lase să-l operăm, căci se poate să aibă noroc să rămîie în viață. MIRONESCU, S. A. 33.
       • absolut De cu noapte tăiem, pansăm, operăm, C. PETRESCU, Î. II 45.

3. tranzitiv A înregistra diverse date sau documente într-un registru de evidență contabilă. Iar anul trecut și ăsta care a început la april, n-am operat nimic în registrele-chitanțiere. STĂNOIU, C.

I. 78.
       • (Familiar) A aranja, a lucra pe cineva. Ai văzut cum l-am operat, Tudoriță nene? C. PETRESCU, O. P. I 217.

4. intranzitiv A întreprinde o acțiune militară de mare amploare în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. Un corp de armate... fu însărcinat să opereze spre miazăzi. ODOBESCU, S. III 567.
       • tranzitiv în curs de cinci zile, polonii abia putură opera trecerea furiosului fluviu. HASDEU,

I. vezi 22.

5. tranzitiv (Argou) A comite furturi, spargeri, crime etc.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÓPERĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÓPERĂ:
ÓPERĂ1, opere, substantiv feminin

1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop. Construirea socialismului este o operă revoluționară care cunoaște o permanentă și rapidă dezvoltare a forțelor de producție. LUPTA DE CASĂ, 1950, nr. 4, 42. La căderea imperiului... Victor Hugo se întoarce în Franța și participă la opera de redresare a patriei. SADOVEANU, E. 228.

2. Lucrare originală de artă, de știință etc.; lucrare, producție. Cărțile și operele de artă trebuie să se vîndă, căci de aceea s-au produs. IONESCU-RION, C. 41. Cu drept cuvînt te așteptai să fii răsplătit... pentru toate ostenelile ce ai depus în opera ta. ODOBESCU, S. III

10.
♦ (Numai la sg.; cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general. Opera lui Eminescu.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

OPERA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OPERA:
OPERÁ, operez, verb

I.

1. tranzitiv A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua.
♦ specializare (matematică) A efectua un calcul.
♦ intranzitiv A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința.

2. tranzitiv A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale.

3. tranzitiv A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență.

4. intranzitiv A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia.

5. tranzitiv (argotic) A comite furturi, spargeri, crime etc.

– Din limba franceza opérer, latina, italiana operare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OPERA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OPERA:
OPERÁ, operez, verb

I.

1. tranzitiv A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua.
♦ specializare (matematică) A efectua un calcul.
♦ intranzitiv A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința.

2. tranzitiv A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale.

3. tranzitiv A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență.

4. intranzitiv A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia.

5. tranzitiv (argotic) A comite furturi, spargeri, crime etc.

– Din limba franceza opérer, latina, italiana operare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OPERĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OPERĂ:
OPERĂ s.

1. acțiune, faptă. (opera de binefacere.)

2. creație, realizare. (Tot ce vezi aici e opera lui.)

3. înfăptuire, realizare. (O mare opera.)

4. creație, lucrare, producție, (învechit) producere, product. (O opera de mare valoare.)

5. (literar) operă dramatică = piesă, lucrare dramatică, scriere dramatică.

6. carte, lucrare, scriere, tipăritură, tom, volum, (livresc) op. (O opera groasă.)

7. lucrare, scriere, text, (livresc) op, (învechit și popular) scriptură, (învechit) scriitură, scrisoare, uvraj. (A prezentat opera la editură.)

8. lucrare. (O opera statuară.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÓPERĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÓPERĂ:
ÓPERĂ1 substantiv feminin

1. acțiune, lucrare, faptă, lucru.

2. lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, științei etc.
       • totalitatea lucrărilor unui scriitor, om de știință, artist etc.

3. muncă, treabă, acțiune.
♦ a pune în opera = a pune în aplicare ceva.

4. (marină) opera vie = parte a corpului unei nave sub linia de plutire; carenă; opera moartă = parte a corpului navei de deasupra liniei de plutire. (< latina, /3/ italiana opera)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ÓPERĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÓPERĂ:
ÓPERĂ1 substantiv feminin

1. Acțiune, lucrare, faptă, lucru.

2. Lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, al științei etc.
♦ Ansamblul scrierilor, al lucrărilor unui scriitor, ale unui om de știință, ale unui pictor, ale unui sculptor etc.

3. (marină) Operă vie = corpul unei nave dedesubtul liniei de plutire; carenă; operă moartă = corpul navei deasupra liniei de plutire. [< latina, italiana opera].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ÓPERĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÓPERĂ:
ÓPERĂ2, opere, substantiv feminin Compoziție muzicală scrisă pentru cîntăreți, orchestră și cor, pe textul unui libret dramatic; clădire destinată reprezentării unor asemănea compoziții; ansamblul personalului artistic (și administrativ) dintr-un asemenea teatru. «Rigoletto», operă în 4 acte de Verdi. ▭ Asachi cu asistența a cîțiva amatori verb reflexiv:oi să ne arate drama și opera. NEGRUZZI, S. I 341.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÓPERĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÓPERĂ:
ÓPERĂ1, opere, substantiv feminin

1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activități creatoare; lucrare, faptă.

2. Lucrare originală de artă, de știință etc.; creație (artistică).
♦ (La sg., cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general.

– Din latina, italiana opera.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÓPERĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÓPERĂ:
ÓPERĂ1, opere, substantiv feminin

1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activități creatoare; lucrare, faptă.

2. Lucrare originală de artă, de știință etc.; creație (artistică).
♦ (La sg., cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general.

– Din latina, italiana opera.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

operă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru operă:
*óperă forme, plural e (latina ópera, muncă. vezi man-operă). Lucru, rezultatu uneĭ muncĭ spirituale saŭ fizice saŭ a naturiĭ: operele luĭ Alexandri, știința e opera seculelor, omu e opera luĭ Dumnezeŭ. Tragedie în versurĭ pusă pe muzică. Muzica acesteĭ tragediĭ. Teatru în care se reprezentă asemenea tragediĭ: Opera din Paris.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ÓPERĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÓPERĂ:
ÓPERĂ1 operae forme

1) Activitate de amploare realizată cu un anumit scop.

2) Lucrare de valoare într-un anumit domeniu de activitate (literatură, artă, știință).

3) Ansamblu de lucrări ale unui om de creație.

4) la plural Ediție care include toate sau cele mai reprezentative lucrări ale unui autor. [G.-D. operei] /<lat., italiana opera
Forme diferite ale cuvantului opera: operae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ÓPERĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÓPERĂ:
ÓPERĂ2 operae forme

1) Compoziție muzical-dramatică de proporții mari, scrisă pe un libret cu subiect literar și interpretată de soliști, cor și orchestră.

2) Reprezentație teatrală a unei astfel de compoziții.

3) Clădire în care se dau asemenea reprezentații. [G.-D. operei] /<it. opera, limba franceza opéra
Forme diferite ale cuvantului opera: operae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

OPERA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OPERA:
OPERÁ verb

I.

1. trecut A face, a realiza, a efectua (ceva).

2. trecut A lucra cu..., a face calcule.

3. trecut A face o operație chirurgicală.

4. trecut A face o operație comercială, financiară etc.

5. intr. A executa mișcări strategice.

6. trecut (Argotic) A fura, a sparge; a buzunări. [< limba franceza opérer, italiana operare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

OPERA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OPERA:
OPERÁ verb

I. trecut

1. a face, a realiza, a efectua (ceva).

2. a lucra cu..., a face calcule.

3. a face o operație chirurgicală.

4. a face o operație comercială, financiară etc.

5. (argotic) a fura, a sparge; a buzunări.

II. intr. a executa mișcări strategice. (< limba franceza opérer, latina operari)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

operă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru operă:
óperă (ópere), substantiv feminin –

1. Lucrare. –

2. (muzică) Operă. It. opera.

– derivat (din limba franceza ) opera, verb; operabil, adjectiv; operant, adjectiv; inoperant, adjectiv; operativ, adjectiv; operați(un)e, substantiv feminin; operator, substantiv masculin; operatoriu, adjectiv; operetă, substantiv feminin; conform capodoperă, manoperă.
Forme diferite ale cuvantului opera: ópere

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

ÓPERĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÓPERĂ:
ÓPERĂ2, opere, substantiv feminin Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări.
♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții.

– Din italiana opera, limba franceza opéra.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÓPERĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÓPERĂ:
ÓPERĂ2, opere, substantiv feminin Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări.
♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții.

– Din italiana opera, limba franceza opéra.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÓPERĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÓPERĂ:
ÓPERĂ2 substantiv feminin

1. Lucrare muzicală scrisă pe textul unui libret dramatic și cântată de soliști, de cor și de orchestră.

2. Teatru în care se reprezintă astfel de lucrări. [< italiana opera, conform limba franceza opéra].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

operă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru operă:
operă forme

1. lucru făcut de o forță, de un agent: operele naturei;

2. producțiune a spiritului: operele lui Alexandri;

3. tragedie în versuri pusă în muzică;

4. teatru în care se reprezintă opere.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

OPERA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OPERA:
OPERA verb

1. a efectua, a face. (A opera unele modificări în industria textilă)

2. (medicina) a tăia. (L-a opera de hernie.)

3. (juridic) a acționa. (Poprirea opera după ce s-au luat măsurile asigurătoare.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÓPERĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÓPERĂ:
ÓPERĂ2 substantiv feminin lucrare muzical-dramatică pentru soliști, cor și orchestră, scrisă pe baza unui libret.
       • teatrul în care se reprezintă. (< italiana opera, limba franceza opéra)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

OPERA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OPERA:
OPERÁ verb

1. a efectua, a face. (A opera unele modificări în industria textilă)

2. (medicina) a tăia. (L-a operat de hernie.)

3. vezi acționa.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

operă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru operă:
óperă (acțiune, creație artistică, compoziție muzicală) substantiv feminin, genitiv dativ articulat óperei; plural ópere
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

opera
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru opera:
opera, operez vezi t. (pub.)

1. a acționa

2. a manevra, a face să funcționeze

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

opera
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru opera:
operá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu operéz, persoana a treia singular: el / ea și plural opereáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

operă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru operă:
óperă substantiv feminin, genitiv dativ articulat óperei; plural ópere
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

opera
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru opera:
operá (a opera) verb, indicativ prezent 3 opereáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'OPERA'
O.P.E.C.OPELÓPENOPEN-MARKETÓPERĂoperă-baletOPERÁBILoperabilitáteoperánd

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL opera
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului opera dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Opera de binefacere.
Tot ce vezi aici e opera lui.
O mare opera.
O opera de mare valoare.
O opera groasă.
A prezentat opera la editură.
O opera statuară.
ÓPERĂ1 operae forme 1 Activitate de amploare realizată cu un anumit scop.
ÓPERĂ2 operae forme 1 Compoziție muzical-dramatică de proporții mari, scrisă pe un libret cu subiect literar și interpretată de soliști, cor și orchestră.
Opera de binefacere.
O opera de mare valoare.
O opera statuară.
A opera unele modificări în industria textilă 2.
L-a opera de hernie.
Poprirea opera după ce s-au luat măsurile asigurătoare.
Operá a opera verb, indicativ prezent 3 opereáză.

GRAMATICA cuvântului opera?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului opera.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul opera poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul opera sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul operă are forma: ópere
  • group icon La plural verbul opera se conjugă: ei ele opereáză
VEZI PLURALUL pentru opera la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE opera?
Vezi cuvântul opera desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul opera?
[ o-pe-ra ]
Se pare că cuvântul opera are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL opera
Inţelegi mai uşor cuvântul opera dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Literar operă dramatică = piesă, lucrare dramatică, scriere dramatică
♦ a pune în opera = a pune în aplicare ceva
Marină opera vie = parte a corpului unei nave sub linia de plutire; carenă; opera moartă = parte a corpului navei de deasupra liniei de plutire
Marină Operă vie = corpul unei nave dedesubtul liniei de plutire; carenă; operă moartă = corpul navei deasupra liniei de plutire

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL opera

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A pune în balanță?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
pește de 50-80 cm, cu corpul asemănător cu al șarpelui, cu spinarea verzuie și pântecele alb, cu gura în forma unui cioc lung belone belone
deuteriu; hidrogen sulfurat
a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite
a a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent; b a se remarca, a se releva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app