 | as |
|
| Opritor [ o-pri-tor ] VEZI SINONIME PENTRU opritor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului opritor în mai multe dicționareDefinițiile pentru opritor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OPRITÓR: OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, substantiv neutru, opritori, substantiv feminin I. substantiv neutru, substantiv feminin Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. forme Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. substantiv neutru Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. forme (regional) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. forme Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. forme Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. substantiv neutru Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [plural și: (I 2, II, forme) opritori] – Opri + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului opritor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OPRITÓR: OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, substantiv neutru, opritori, substantiv feminin I. substantiv Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. forme Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. substantiv neutru și forme Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. forme (regional) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. forme Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. forme Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. substantiv neutru și forme Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. – Opri + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului opritor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OPRITÓR: OPRITÓR, opritoare, substantiv neutru Nume dat diverselor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil al unei instalații, al unui aparat, al unui instrument. Fereastră fixată în opritoare. ♦ Piesă care limitează mișcarea, cursa unui organ mobil, a unei instalații sau a unui instrument. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OPRITÓR: OPRITÓR opritoroáre (opritoróri, opritoroáre) și substantival (despre piese sau dispozitive) Care oprește sau limitează mișcarea unui organ mobil la o instalație tehnică. Piesă de imprimat cu cilindru opritor. [silabe o-pri-] /a opri + sufix opritortor Forme diferite ale cuvantului opritor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru opritor: opritór substantiv neutru /opritoáre substantiv feminin (curea la ham, dispozitiv de frânare) (silabe -pri-), plural opritoáre/ opritóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru opritor: opritór m. (despre opresc). Ps. S. Apărător, protector. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'OPRITOR' OPRIȘOROPRÍTOPRIȚAOPRITOÁREOPRITÓRopritóriopritór/opritoáreOPRITÚRĂOPRÓBRIU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL opritor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului opritor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OPRITÓR opritoroáre opritoróri, opritoroáre și substantival despre piese sau dispozitive Care oprește sau limitează mișcarea unui organ mobil la o instalație tehnică. Piesă de imprimat cu cilindru opritor. [silabe o-pri-] /a opri + sufix opritortor. |
GRAMATICA cuvântului opritor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului opritor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul opritor poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE opritor? Vezi cuvântul opritor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul opritor?[ o-pri-tor ] Se pare că cuvântul opritor are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ nuntă de argint?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul opritor are forma: opritoáre
