 | as |
|
| Orbită [ or-bi-tă ] VEZI SINONIME PENTRU orbită PE ESINONIME.COM definiția cuvântului orbita în mai multe dicționareDefinițiile pentru orbita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a orbita (forma la infinitiv) A orbita conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORBITĂ: ORBÍTĂ, orbite, substantiv feminin 1. Traiectoria închisă a unui corp ceresc. Orbita pămîntului. a Două stele își încrucișează orbitele în univers. BOGZA, C. O. 285. 2. figurat Sfera sau mediul unei activități oarecare; sferă de influență. 3. Cavitate osoasă a craniului în care se află globul ocular. Albia uscată a torentului... apare îngrozitor de tristă și dureroasă, ca orbitele fără ochi ale unui mutilat. BOGZA, O. 210. Vorbea acum grăbit și grav și ochii lui neliniștiți îi jucau necontenit în orbite. SADOVEANU, O. VI 353. [Ochii] înotau în orbitele lor. EMINESCU, N. 34. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORBITĂ: ORBÍTĂ, orbite, substantiv feminin 1. Traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. • Orbită aparentă = drumul aparent proiectat pe bolta cerească pe care se deplasează un corp ceresc. 2. Fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului, în care se află globul ocular. 3. figurat Sfera sau mediul unei activități oarecare; sferă de acțiune sau de influență. – Din limba franceza orbite, latina orbita. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORBITĂ: ORBÍTĂ, orbite, substantiv feminin 1. Traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. • Orbită aparentă = drumul aparent al unui astru pe bolta cerească, proiecție a drumului său real. 2. Fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului, în care se află globul ocular. 3. figurat Sfera, domeniul de acțiune sau de influență. – Din limba franceza orbite, latina orbita. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORBITĂ: ORBÍTĂ substantiv feminin 1. traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electron etc. • drum real parcurs de un corp ceresc. 2. fiecare dintre cavitățile osoase ale craniului în care se află ochiul. 3. (figurat) sferă de activitate; zonă de influență exercitată de o persoană etc. (< limba franceza orbite, latina orbita) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORBITĂ: ORBÍTĂ substantiv feminin 1. Traiectorie închisă a unui corp ceresc. ♦ (mecanică) Traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electronică 2. Cavitate osoasă a craniului în care este așezat ochiul. 3. (figurat) Sferă de activitate; sferă de influență. [< limba franceza orbite, conform italiana orbita]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru orbită: *orbítă și (maĭ bine) órbită forme, plural e (latina órbita, despre orbis, circumferență). Curbă pe care o descrie o planetă saŭ o cometă în prejuru soareluĭ. Cavitatea în care se află ochĭu ( vezi melcĭ): ochiĭ îĭ ĭeșise din orbite de spaĭmă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORBITĂ: ORBÍTĂ orbitae forme 1) Traiectorie curbă a unui corp ceresc, având drept sursă de mișcare un alt corp ceresc. 2) Cavitate osoasă în care se află globul ocular. 3) figurat Sferă de acțiune sau de influență. /<fr. orbite, latina orbita Forme diferite ale cuvantului orbita: orbitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORBITĂ: ORBITĂ s. 1. (astronomie) (rar) cerc, (învechit și popular) crug. 2. (anatomie) (popular) găvan, scovîrlie, văgăună, (învechit și regional) melci. (orbita a ochiului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru orbită: orbită forme 1. drum ce descrie o planetă în jurul soarelui; 2. cavitate în care e așezat ochiul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORBITA: ORBITÁ verb intr. a gravita, a se învârti pe o anumită orbită. (< limba franceza orbiter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orbita: orbitá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural orbiteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru orbită: orbítă substantiv feminin, genitiv dativ articulat orbítei; plural orbíte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orbită: orbítă substantiv feminin, plural orbíte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORBITA' ORBINIORBÍREORBÍȘORBÍTORBÍTĂORBITÁLorbitárORBITOGRAFÍEorbitolínă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL orbită Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului orbită dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ORBÍTĂ orbităe forme 1 Traiectorie curbă a unui corp ceresc, având drept sursă de mișcare un alt corp ceresc. Orbită a ochiului. Orbită a ochiului. |
GRAMATICA cuvântului orbită? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului orbită. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul orbită poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE orbită? Vezi cuvântul orbită desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul orbită?[ or-bi-tă ] Se pare că cuvântul orbită are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL orbită Inţelegi mai uşor cuvântul orbită dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Orbită aparentă = drumul aparent proiectat pe bolta cerească pe care se deplasează un corp ceresc Orbită aparentă = drumul aparent al unui astru pe bolta cerească, proiecție a drumului său real |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL orbită |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Analizor electronic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul orbita se conjugă: ei ele orbiteáză
