 | as |
|
| Ordin [ or-din ] VEZI SINONIME PENTRU ordin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ordin în mai multe dicționareDefinițiile pentru ordin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÓRDIN: ÓRDIN2, ordine, substantiv neutru 1. Dispoziție orală sau scrisă, dată de o autoritate sau de o persoană (oficială) unei autorități sau persoane (subalterne) și care trebuie executată întocmai; poruncă. Ordinul e să cercetăm tot ce întîlnim în cale. CAMIL PETRESCU, U. N. 264. Într-o dimineață Gogu a primit ordinul să se prezinte la un regiment de pe țărmul Dunării. C. PETRESCU, S. 119. Trupa totdeauna execută ordinele, răspunse generalul. REBREANU, R. II 227. • Expresia: La ordinele cuiva = la dispoziția cuiva, gata a-i îndeplini dorințele. Ori pe care scenă, domnul meu; eu sînt la ordinele d-voastre. ALECSANDRI, T. I 286. Sub ordinele cuiva = la comanda cuiva, sub conducerea cuiva. Graurii par a fi supuși la o tactică ce se exercită cu o disciplină militară subt ordinele unui șef. ODOBESCU, S. III 30. La ordin! = sînt gata a vă executa porunca, vă ascult, vă stau la dispoziție. Am o rugăminte, domnule Ispas. [Șeful:] La ordin! SEBASTIAN, T. 222. A da ordin = a ordona. ♦ (Concretizat) Act, hîrtie care conține o asemenea dispoziție. Ordin de plată. ▭ Locotenentul Vieru îl dădu dezertor, trimițînd în satul lui, la postul de jandarmi, ordin de urmărire. CAMILAR, N. I 203. Și nu da banii, decît cînd ai ordinul la mînă. CAMIL PETRESCU, P. vezi 124. Ordin de zi = act prin care comandantul unei unități militare importante se adresează întregii unități în anumite ocazii extraordinare (sărbătoriri, victorii, evidențieri deosebite etc.). Mareșalul... a citit ordinul de zi. STANCU, U.R.S.S. 49. (Ieșit din uz) Ordin de chemare = dispoziție scrisă (a unei autorități militare) prin care o persoană făcînd parte din cadrele de rezervă ale armatei era chemată la unitate. 2. Decorație. Uzina a fost decorată cu trei ordine. Zp (în denumirea unor decorații) «Ordinul Muncii» clasa I. 3. Termen folosit în clasificarea plantelor și a animalelor, care indică o unitate cuprinzînd una sau mai multe familii. Clasa arahnidelor cuprinde zece ordine. 4. Sistem arhitectonic ale cărui elemente sînt dispuse și proporționate după anumite reguli, pentru a forma un ansamblu armonios și regulat. Ordinul doric vezi doric. Ordinul ionic vezi ionic. Ordinul corintic vezi corintic. 5. Comunitate monahală catolică. vezi congregație. Ordinul iezuiților. Ordinul carmelitelor. ♦ Comunitate medievală de cavaleri-călugări care participau la acțiuni militare. Ordinul templierilor. Ordinul cruciaților. 6. (Însoțit de determinări adjectivale indicînd caracterul, natura, felul) Rang, categorie (după importanță). Creanță de prim ordin. • Expresia: De ordin... = cu caracter... Considerente de ordin economic. De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang, excelent. ♦ (Învechit) Ordine, categorie, domeniu. Zici iară că suma binelui în lume covîrșește suma răului, atît în ordinul moral cît și în cel fizic. BOLINTINEANU, O. 361. ♦ (Rar) Lucru obișnuit, comun. Conferă fericiților proprietari o situație cu totul în afară de ordin. ARGHEZI, P. T. 102. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÓRDIN: ÓRDIN, ordine, substantiv neutru 1. Dispoziție obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă. • Expresia: La ordinele cuiva = la dispoziția cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva. La ordin! = vă stau la dispoziție. ♦ (concretizat) Act care conține o dispoziție cu caracter obligatoriu. • Ordin de zi = act prin care comandantul unei mari unități militare se adresează întregii unități în anumite ocazii. Ordin de chemare = dispoziție scrisă a unei autorități militare, prin care o persoană din cadrele de rezervă ale armatei este chemată la unitate. Ordin de serviciu = act prin care cineva primește o însărcinare oficială; delegație. Ordin de plată = dispoziție dată de către o bancă pentru a plăti o sumă de bani unei persoane fizice sau juridice. 2. Decorație superioară medaliei. 3. Categorie sistematică în zoologie și în botanică, superioară familiei și inferioară clasei. 4. Sistem arhitectonic ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli, pentru a forma un ansamblu armonios și regulat. 5. Comunitate monahală întâlnită în diverse religii, care susține o propagandă activă în favoarea religiei respective. ♦ Comunitate medievală de cavaleri-călugări care participau la acțiuni războinice. 6. Rang, categorie (după importanță). • Expresia: De ordin(ul)... = cu caracter (de)... De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang. ♦ (învechit) Ordine, categorie, domeniu. ♦ Regulă, ordine. – Din latina ordo, -inis, limba franceza ordre. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÓRDIN: ÓRDIN, ordine, substantiv neutru 1. Dispoziție obligatorie, scrisă sau verbală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială; poruncă. • Expresia: La ordinele cuiva = la dispoziția cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva. La ordin! = vă stau la dispoziție. ♦ (concretizat) Act care conține o dispoziție cu caracter obligatoriu. • Ordin de zi = act prin care comandantul unei unități militare se adresează în anumite ocazii, întregii unități. Ordin de chemare = dispoziție scrisă a unei autorități militare, prin care o persoană din cadrele de rezervă ale armatei este chemată la unitate. Ordin de serviciu = act prin care cineva primește o însărcinare oficială; delegație. Ordin de plată = dispoziție dată de către o bancă pentru a plăti o sumă de bani unei persoane fizice sau juridice. 2. Decorație superioară medaliei. 3. (biologie) Categorie sistematică subordonată clasei, care cuprinde una sau mai multe familii strâns înrudite și cu caractere asemănătoare. 4. (arhitectură) Ansamblu de elemente constructive și decorative care definesc caracteristicile stilurilor de bază greco-romane. 5. Comunitate monahală înființată în vederea propagandei religioase. ♦ Comunitate medievală de cavaleri-călugări care participau la acțiuni războinice. 6. Rang, categorie (după importanță). • Expresia: De ordin(ul)... = cu caracter (de)... De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang. ♦ (învechit) Ordine, categorie, domeniu. ♦ Regulă, ordine. – Din latina ordo, -inis, limba franceza ordre. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÓRDIN: ÓRDIN substantiv neutru 1. dispoziție obligatorie, dată de o autoritate sau persoană oficială; poruncă; comandă. 2. comunitate catolică de călugări care se supuneau anumitor reguli de organizare și de activitate; cin, tagmă. • comunitate de cavaleri călugări din evul mediu. • societate, asociație în care cineva era primit în semn de onoare. 3. decorație superioară medaliei. 4. dispoziție de plată (a unei sume). 5. (biologie) grup între clasă și familie. 6. (matematică) ordin de multiplicitate (al rădăcinii unei ecuații algebrice) = număr natural care arată de câte ori apare o rădăcină (soluție) într-o ecuație algebrică. 7. sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ŭl = cu caracter (de); de prim ordin = de cea mai bună calitate, excelent. (< latina ordo, -inis, limba franceza ordre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru ordin: órdin, ordine substantiv neutru 1. Dispoziție obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de un reprezentant al acesteia; poruncă. 2. Ordine călugărești = asociații monahale din Occident, înființate în vederea propagandei religioase și întăririi catolicismului, și anume: ordine mari: augustinieni, benedictini, carmeliți, cartezieni, cistercieni, dominicani, franciscani, iezuiți și premonstrateni; ordine mici: capucini, piariști, trapiști, ursuline ș.a. 3. Ordine religioase de cavaleri = organizații militare în cadrul termen bisericesc romano-catolice, în care monahismul era unit cu cavalerismul pentru a lupta cu armele pentru cauza creștinismului mai întâi în Palestina în timpul cruciadelor, apoi și în Europa (de ex. ioaniții, templierii, teutonii ș.a.). – Din latina ordo, -inis, limba franceza ordre. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÓRDIN: ÓRDIN substantiv neutru 1. Poruncă; comandă. 2. Comunitate catolică de călugări care se supuneau anumitor reguli; cin, tagmă. ♦ Comunitate de cavaleri călugări din evul mediu. ♦ Societate, asociație în care cineva era primit în semn de onoare. 3. Decorație; distincție conferită de stat. 4. Dispoziție de plată (a unei sume etc.). 5. (biologie) Grup intermediar între clasă și familie. 6. Sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli, încât să alcătuiască un tot armonios. 7. Rang, categorie. vezi ordine. • De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natură..., cu caracter... [< latina ordo, conform italiana ordine]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORDIN: ORDIN s. I. 1. dispoziție, hotărîre, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) așezămînt, carte, farmuta, învățătură, mandat, orînduială, orînduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rînduială, strînsoare, șart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz. (A emis, a primit un ordin.) 2. comandă, poruncă. (Ascultă ordin la mine!) 3. (termen militar) consemn, dispoziție. (ordin de a rămîne în cazarmă.) 4. (termen militar; concret) chemare, (prin Transilvania și Maramures) poruncă. (A primit ordin și s-a prezentat la unitate.) II. (termen bisericesc) ordin călugăresc = congregație, ordin monahal; ordin monahal = congregație, ordin călugăresc. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ordin: órdin (órdine), substantiv neutru – Poruncă, comandament. It. ordine. E dubletul lui ordine, substantiv feminin (rînduială), din latina ordinem (secolul XIX). – derivat (din limba franceza ) ordinal, adjectiv; ordinar, adjectiv (curent, vulgar); ordinanță, substantiv feminin, din poloneză ordynans (Tiktin), secolul XVIII, învechit; ordona, verb; ordonanță, substantiv feminin, din germana Ordonnanz, conform limba rusă orodonanc; ordonator, substantiv masculin; ordonanța, verb (a da, a emite un act); coordona, verb; dezordine, substantiv feminin; dezordona, verb; subordina (variantă subordona) verb, din limba franceza subordonner. Forme diferite ale cuvantului ordin: órdine Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÓRDIN: ÓRDIN1 ordine n. Dispoziție, scrisă sau orală, emisă de o autoritate sau de o persoană oficială spre a fi îndeplinită de cei vizați; poruncă; comandă. • La ordinele cuiva la dispoziția cuiva. ordin de plată dispoziție în scris dată unei bănci de către un debitor, pentru a vira din contul său o anumită sumă de bani în contul unui creditor. /<lat. ordo, ordininis, limba franceza ordre Forme diferite ale cuvantului ordin: ordine Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÓRDIN4: ÓRDIN4 ordin4e n. 1) (în Europa medievală) Comunitate monaho-cavalerească, care lua parte la acțiuni războinice. 2) Societate secretă. ordin4ul masonilor. /<lat. ordo, ordin4inis, limba franceza ordre Forme diferite ale cuvantului ordin4: ordin4e Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÓRDIN: ÓRDIN3 ordine n. 1) Treaptă într-o ierarhie; rang. De prim ordin. 2) biologie Categorie sistematică inferioară clasei și superioară familiei. /<lat. ordo, ordininis, limba franceza ordre Forme diferite ale cuvantului ordin: ordine Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÓRDIN: ÓRDIN2 ordine n. Decorație guvernamentală superioară medaliei. /<lat. ordo, ordininis, limba franceza ordre Forme diferite ale cuvantului ordin: ordine Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ordin: órdin substantiv neutru, plural órdine Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ordin: órdin substantiv neutru, plural órdine Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÓRDIN: ÓRDIN1 substantiv neutru vezi ordine. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORDIN' OrdeaordéolumORDESSOSÓRDIEÓRDINORDIN-NAȘCIOKINORDINÁORDINÁLordinánț |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÓRDIN Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ordin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A emis, a primit un Órdin. Ascultă Órdin la mine! 3. Órdin de a rămîne în cazarmă. A primit Órdin și s-a prezentat la unitate. ÓRDIN1 Órdine n. • La Órdinele cuiva la dispoziția cuiva. Órdin de plată dispoziție în scris dată unei bănci de către un debitor, pentru a vira din contul său o anumită sumă de bani în contul unui creditor. Ordo, Órdininis, limba franceza ordre. ÓRDIN4 Órdine n. Órdinul masonilor. Ordo, Órdininis, limba franceza ordre. ÓRDIN3 Órdine n. De prim Órdin. Ordo, Órdininis, limba franceza ordre. ÓRDIN2 Órdine n. Ordo, Órdininis, limba franceza ordre. |
GRAMATICA cuvântului ÓRDIN? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ordin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÓRDIN poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ordin? Vezi cuvântul ordin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ordin?[ or-din ] Se pare că cuvântul ordin are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ÓRDIN Inţelegi mai uşor cuvântul ordin dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe La ordinele cuiva = la dispoziția cuiva, gata a-i îndeplini dorințele Sub ordinele cuiva = la comanda cuiva, sub conducerea cuiva La ordin! = sînt gata a vă executa porunca, vă ascult, vă stau la dispoziție A da ordin = a ordona Ordin de zi = act prin care comandantul unei unități militare importante se adresează întregii unități în anumite ocazii extraordinare sărbătoriri, victorii, evidențieri deosebite etc Ieșit din uz Ordin de chemare = dispoziție scrisă a unei autorități militare prin care o persoană făcînd parte din cadrele de rezervă ale armatei era chemată la unitate = cu caracter De primul ordin = de primul rang, excelent La ordinele cuiva = la dispoziția cuiva Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva La ordin! = vă stau la dispoziție Ordin de zi = act prin care comandantul unei mari unități militare se adresează întregii unități în anumite ocazii Ordin de chemare = dispoziție scrisă a unei autorități militare, prin care o persoană din cadrele de rezervă ale armatei este chemată la unitate Ordin de serviciu = act prin care cineva primește o însărcinare oficială; delegație Ordin de plată = dispoziție dată de către o bancă pentru a plăti o sumă de bani unei persoane fizice sau juridice = cu caracter de De primul ordin = de primul rang La ordinele cuiva = la dispoziția cuiva Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva La ordin! = vă stau la dispoziție Ordin de zi = act prin care comandantul unei unități militare se adresează în anumite ocazii, întregii unități Ordin de chemare = dispoziție scrisă a unei autorități militare, prin care o persoană din cadrele de rezervă ale armatei este chemată la unitate Ordin de serviciu = act prin care cineva primește o însărcinare oficială; delegație Ordin de plată = dispoziție dată de către o bancă pentru a plăti o sumă de bani unei persoane fizice sau juridice = cu caracter de De primul ordin = de primul rang Matematică ordin de multiplicitate al rădăcinii unei ecuații algebrice = număr natural care arată de câte ori apare o rădăcină soluție într-o ecuație algebrică ♦ de ŭl = cu caracter de; de prim ordin = de cea mai bună calitate, excelent Ordine călugărești = asociații monahale din Occident, înființate în vederea propagandei religioase și întăririi catolicismului, și anume: ordine mari: augustinieni, benedictini, carmeliți, cartezieni, cistercieni, dominicani, franciscani, iezuiți și premonstrateni; ordine mici: capucini, piariști, trapiști, ursuline ș Ordine religioase de cavaleri = organizații militare în cadrul termen bisericesc romano-catolice, în care monahismul era unit cu cavalerismul pentru a lupta cu armele pentru cauza creștinismului mai întâi în Palestina în timpul cruciadelor, apoi și în Europa de ex De prim ordin = de prim rang, excelent De ordin = de natură Termen bisericesc ordin călugăresc = congregație, ordin monahal; ordin monahal = congregație, ordin călugăresc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÓRDIN |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A bate podurile?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ordin are forma: órdine
