eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ordona


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Ordona [ or-do-na ]
VEZI SINONIME PENTRU ordona PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului ordona în mai multe dicționare

Definițiile pentru ordona din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a ordona
Verbul: a ordona (forma la infinitiv)
A ordona conjugat la timpul prezent:
  • eu ordon
  • tu ordoni
  • el ea ordonă
  • noi ordonăm
  • voi ordonați
  • ei ele ordonă
VEZI VERBUL a ordona CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORDONA:
ORDONA verb

1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (învechit și popular) a orîndui, a rîndui, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (învechit) a învăța, a judeca, a poveli. (A ordona să se facă astfel...)

2. a porunci, a spune, a zice. (Fă ce-ți ordona el!)

3. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (popular) a chiti, (învechit) a drege, a tocmi. (ordona cum trebuie elementele unui ansamblu.)

4. a organiza, a sistematiza, a structura. (A ordona întregul material în vederea...)

5. a (se) alinia, a (se) înșira, a (se) înșirui, a (se) rîndui, (învechit și regional) a (se) șirui. (S-au ordona în tăcere.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



ORDONA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORDONA:
ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, verb

I. tranzitiv (Folosit și absolut)

1. A da ordin, a porunci, a comanda. Chibrit! Ordonă laconic sergentul șef de post. C. PETRESCU, Î. II 171. Arată-te, apari!... O voiesc, o cer, ordon. MACEDONSKI, O. I 275.

2. A pune în ordine, a rîndui, a aranja, a grupa.

– Variantă: (1, învechit) ordiná (NEGRUZZI, S. I 336) verb

I.
Forme diferite ale cuvantului ordona:

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ORDONA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORDONA:
ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, verb

I. tranzitiv

1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune.
♦ (învechit) A prescrie un medicament, un tratament.

2. A pune în ordine, a grupa într-un anumit fel; a aranja, a orândui. [Variante: (învechit) ordiná verb I]

– Din limba franceza ordonner.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



ORDONA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORDONA:
ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, verb

I. tranzitiv

1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune.
♦ (învechit) A prescrie un medicament, un tratament.

2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [Variante: (învechit) ordiná verb I]

– Din limba franceza ordonner.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ORDONA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORDONA:
ORDONÁ verb trecut

1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda.

2. a orândui, a aranja, a rândui.
       • (matematică) a introduce o relație de ordine pentru elementele unei mulțimi. (< limba franceza ordonner)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ordona
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ordona:
ordoná verb, (poruncește) indicativ prezent persoana întâi singular: eu ordón, persoana a treia singular: el / ea și plural ordónă; (rânduiește) indicativ prezent persoana întâi singular: eu ordonéz, persoana a treia singular: el / ea ordonéază; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ordóne/ordonéze
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ORDONA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORDONA:
ORDONÁ verb

I. trecut

1. A porunci, a dispune, a comanda.

2. A orândui, a aranja, a rândui. [P.i. ordón și -nez. / < limba franceza ordonner].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ordona
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ordona:
ordoná2 (a ordona) (a așeza în ordine) verb, indicativ prezent 3 ordoneáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ordona
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ordona:
ordoná1 (a ordona) (a porunci) verb, indicativ prezent 3 ordónă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'ORDONA'
ordiníșordinográmăORDJONIKIDZEordónORDONÁORDONÁNȚĂORDONANȚÁREordonanțézORDONÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ordona
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ordona dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A ordona să se facă astfel.
Fă ce-ți ordona el! 3.
Ordona cum trebuie elementele unui ansamblu.
A ordona întregul material în vederea.
S-au ordona în tăcere.
A ordona să se facă astfel.
Ordoná2 a ordona a așeza în ordine verb, indicativ prezent 3 ordoneáză.
Ordoná1 a ordona a porunci verb, indicativ prezent 3 ordónă.



GRAMATICA cuvântului ordona?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ordona.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ordona poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul ordona se conjugă: ei ele ordónă

CUM DESPART ÎN SILABE ordona?
Vezi cuvântul ordona desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ordona?
[ or-do-na ]
Se pare că cuvântul ordona are trei silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ordona

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Reversul medaliei?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
moleculă reactivă; moleculă biatomică
a deveni însărcinată
aspectul complementar, opus adesea neplăcut al unui lucru, al unei probleme, al unei situații
a fi certat cu cineva; a fi în proces, a se judeca cu cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app