 | as |
|
| Organ [ or-gan ] VEZI SINONIME PENTRU organ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului organ în mai multe dicționareDefinițiile pentru organ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORGAN: ORGÁN1, organe, substantiv neutru 1. Parte din corpul unei ființe, prin care se realizează una sau mai multe funcțiuni vitale sau utile vieții. Ochiul este organul văzului. ▭ Da strașnic ghiers, părinte Ghermănuță! Halal de organ. HOGAȘ, M. N. 147. Floarea ce cu naivitate minte prin haina ei strălucită că e ferice înlăuntrul gingașelor sale organe. EMINESCU, N. 61. 2. (La mașini sau mecanisme) Ansamblu de piese îmbinate (uneori o piesă monobloc); prin extensie grup de piese reunite, avînd o anumită funcțiune. 3. figurat Mijloc, instrument (de acțiune, de comunicare, de înțelegere etc.), prin extensie exponent. Sînt chemate limbile de a fi un organ de înțelegere. RUSSO, S. 79. ♦ (Adesea determinat prin «de presă», «de publicitate» etc.) Ziar, publicație periodică, revistă. «Lupta de clasă», organ teoretic și politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn. 4. Grup de persoane care îndeplinesc o funcție de conducere politică sau administrativă. Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Romîne este Marea Adunare Națională. ▭ Sarcinile de amănunt, dragă tovarășe, nu se pot fixa decît de dumneata însuți, la fața locului... în colaborare cu organele noastre locale, se-nțelege. GALAN, B. I 10 Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru organ: orgán (orgáne), substantiv neutru – 1. Mădular, parte a corpului. – 2. Orgă. – 3. Harfă, lăută. – Mr. organ. Mgr. ὄργανός, parțial prin intermediul limba slavă (veche) oruganu (Murnu 40). secolul XVI, învechit cu ultimul sens, în cel de al doilea substituit în general de orgă, substantiv feminin, din limba franceza orgue. – derivat organic, adjectiv, din limba franceza organique; organism, substantiv neutru, din limba franceza organisme; organist, substantiv masculin, din limba franceza organiste; organiza (variantă învechit organisi), verb din limba franceza organiser și anterior din limba neogreacă ỏργανίζω (Gáldi 216); organizator (variantă învechit organisitor), adjectiv; organizați(un)e, substantiv feminin, din limba franceza organisation; neorganizat, adjectiv (dezorganizat, fără organizare); dezorganiza, verb, din limba franceza désorganiser; reorganiza, verb (a organiza din nou), din limba franceza reorganiser; anorganic (variantă neorganic), adjectiv, din limba franceza anorganique. Forme diferite ale cuvantului organ: orgáne Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORGAN: ORGÁN1, organe, substantiv neutru 1. Parte din corpul unei ființe vii, care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții. ♦ Gură; prin extensie voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unui aparat, a unei mașini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcție. 3. figurat Mijloc, instrument de acțiune, de comunicare etc.; prin extensie exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenența) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din limba neogreacă órganon, italiana organo, latina organum, limba franceza organe, germana Organ, limba rusă organ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORGAN: ORGÁN1, organe, substantiv neutru 1. Parte din corpul unei ființe vii, care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții. ♦ Gură; prin extensie voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei mașini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcție. 3. figurat Mijloc, instrument de acțiune, de comunicare etc.; prin extensie exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenența) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din limba neogreacă órganon, italiana organo, latina organum, limba franceza organe, germana Organ, limba rusă organ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORGAN: ORGÁN2, organe, substantiv neutru (Învechit) 1. Harfă, liră. Organe, fluiere, chitări, alăute, buciume, cimpoaie și alte multe d-alde astea cîntau într-o unire. ISPIRESCU, L. 237. Și în gîndu-mi trece vintul, capul arde pustiit, Aspru, rece sună cîntul cel etern neisprăvit- Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun! EMINESCU, O. I 158. 2. Orgă. Toată obștea, cuvioasă... asculta cîntările latinești ale băiatului și răsunetul măreț al organului. ODOBESCU, S. I 101. Munții sînt a lui [templului] altare, codrii, organe sonoare, Unde crivățul pătrunde scoțînd note-ngrozitoare. ALECSANDRI, P. III 18. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORGAN: ORGÁN1 substantiv neutru 1. parte a unui organism animal sau vegetal care îndeplinește funcții vitale sau utile vieții. 2. piesă componentă a unei mașini, a unui mecanism. 3. (figurat) mijloc de acțiune, de comunicare etc.; (prin extensie) publicație, ziar. 4. grup de persoane numite, ori alese în conducerea unei organizații politice sau administrative. ♦ organ de stat = formă de organizare legală cu anumite puteri în exercitarea funcțiilor statului; organ reprezentativ = organ de stat ales prin vot. (< latina organum, greacă organon, limba franceza organe, germana Organ, limba rusă organ) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru organ: *orgán n., plural e (în franceză organe, despre latina órganum, vgr. órganon, instrument. vezi orgă). Vechĭ. Biblia (vechea slavă organŭ). Harpă. Azĭ. Parte a corpuluĭ destinată a împlini o funcțiune: urechea e organu auzuluĭ. Voce: acest cîntăreț are un organ puternic. Orgă. La mașinĭ, aparat elementar care servește la transmiterea saŭ conducerea mișcăriĭ. figurat Persoană pin care se împlinește voința altuĭa: judecătoru e organu legiĭ. Mijloc de manifestare saŭ de acțiune: acest ziar e organu guvernuluĭ. vezi astrolab. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORGAN: ORGÁN substantiv neutru 1. Parte a corpului, a unui organism care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții. 2. Piesă componentă a unei mașini sau a unui mecanism. 3. (figurat) Instrument, mijloc de acțiune, de comunicare; (prin extensie) publicație, ziar. 4. Grup de persoane numite sau alese în conducerea unei organizații politice sau administrative. [conform latina organum, limba franceza organe, germana Organ, limba rusă organ]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORGAN: ORGÁN1 organe n. 1) Parte a unui organism animal sau vegetal care îndeplinește anumite funcții. 2) Piesă sau ansamblu de piese dintr-un sistem tehnic. 3) Publicație periodică (ziar, revistă). organul Uniunii Scriitorilor. 4) mai ales la plural Instituție cu funcții speciale într-un domeniu anumit al vieții sociale. /<ngr. órganon, italiana organo, latina organum, limba franceza organe Forme diferite ale cuvantului organ: organe Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORGAN: ORGÁN2 organe n. învechit 1) vezi ORGĂ. 2) Instrument muzical constând dintr-o ramă triunghiulară, pe care sunt întinse coarde verticale, inegale ca lungime, care produc sunete, când sunt ciupite cu degetele; harpă. /<sl. oruganu, limba neogreacă órganon, latina organum Forme diferite ale cuvantului organ: organe Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORGAN: ORGAN s. 1. organism. (organ constituit de stat.) 2. autoritate, for. (organele superioare administrative.) 3. publicație. (organ de presă.) 4. (anatomie) organ genital = sex. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORGAN: ORGÁN2, organe, substantiv neutru (învechit) 1. Harpă, liră. 2. Orgă. – Din limba slavă (veche) or(ŭ)ganŭ, limba neogreacă órganon, latina organum, italiana organo. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORGAN: ORGÁN2, organe, substantiv neutru (învechit) 1. Harpă, liră. 2. Orgă. – Din limba slavă (veche) or(ŭ)ganŭ, limba neogreacă órganon, latina organum, italiana organo. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru organ: orgán (parte a corpului omenesc, a unui mecanism, instituție, harpă) substantiv neutru, plural orgáne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru organ: organ, organe substantiv neutru (argoul lumii interlope) polițist. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ORGAN: ORGÁN substantiv verbal liră, orgă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru organ: organ substantiv verbal LIRĂ. ORGĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru organ: orgán substantiv neutru, plural orgáne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORGAN' ÓRGĂOrgacheorgălíORGÁNORGANORGANDÍORGANDÍNORGÁNEORGANECTOMÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL organ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului organ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ORGÁN1 organe n. Organul Uniunii Scriitorilor. ORGÁN2 organe n. Organ constituit de stat. Organele superioare administrative. Organ de presă. Organ constituit de stat. |
GRAMATICA cuvântului organ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului organ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul organ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE organ? Vezi cuvântul organ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul organ?[ or-gan ] Se pare că cuvântul organ are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL organ Inţelegi mai uşor cuvântul organ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ organ de stat = formă de organizare legală cu anumite puteri în exercitarea funcțiilor statului; organ reprezentativ = organ de stat ales prin vot Anatomie organ genital = sex Anatomie organ genital = sex; organ rudimentar = rudiment |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL organ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lasă-l pârdalnicului sau la pârdalnicul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul organ are forma: orgáne
