 | as |
|
| Ospătător [ os-pă-tă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU ospătător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ospatator în mai multe dicționareDefinițiile pentru ospatator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OSPĂTĂTÓR: OSPĂTĂTÓR, -OÁRE, ospătători, -oare, substantiv masculin și forme (Învechit) Persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț. (Atestat în forma ospătitor) în calitatea sa de ospătitor strigă cu un glas ascuțit și obraznic: aduceți ciorba, bre! FILIMON, C. 163. – Variantă: ospătitór, -oáre substantiv masculin și forme Forme diferite ale cuvantului ospatator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OSPĂTĂTÓR: OSPĂTĂTÓR, -OÁRE, ospătători, -oare, substantiv masculin și forme (învechit) Persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț. – Ospăta + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului ospatator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OSPĂTĂTÓR: OSPĂTĂTÓR, -OÁRE, ospătători, -oare, substantiv masculin și forme (învechit) Persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț. – Ospăta + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului ospatator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ospătător: ospătătór (învechit) substantiv masculin, plural ospătătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ospătător: ospătătór substantiv masculin, plural ospătătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ospătător: ospătător m. cel ce dă un ospăț. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'OSPATATOR' OSPĂTĂRÍȚĂOSPĂTÁRNICOSPĂTÁTospătătoáreOSPĂTĂTÓROSPĂTĂTÚRĂospătézOSPĂTITÓROSPĂTÓS |
GRAMATICA cuvântului ospătător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ospătător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ospătător poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ospătător? Vezi cuvântul ospătător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ospătător?[ os-pă-tă-tor ] Se pare că cuvântul ospătător are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma accent grav?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ospătător are forma: ospătătóri
